Romania care creste la Madrid

Romanii aveau o istorie migratorie relativ minuscula la Madrid la mijlocul secolului al XX-lea: brigadisti internationali in timpul razboiului civil, dispersarea in teritoriul prieten a colaboratorilor nazisti dupa cel de-al doilea razboi mondial, sau disidenti ai comunismului care localizasera Spania pe harta salvarii. „Picaturi politice si culturale”. Pe vremea aceea, precum scriitorul Emil Cioran, „obiceiul era sa emigrezi la Paris”, spune Miguel Fonda Stefanescu, presedintele Federatiei Romanilor din Spania. Din aprilie anul acesta sunt 170.357 romanii in regiune (17 la suta din strainii inregistrati oficial). Pentru prima data, sunt nationalitatea cea mai reprezentata in Comunidad de Madrid. In 2001 numarul lor era de numai 13.961, se arata intr-un articol publicat de ziarul El Pais, citat de Rompres. „Oamenii identifica amvonul cu libertatea” „Oamenii cred ca Spania este inca un loc primitor pentru a incepe o viata noua. Pe de alta parte, aici s-au tesut deja retele sociale”, explica Doina Fagador, actrita si presedinte al asociatiei Romania. „Caile spre SUA si Germania sunt intrerupte. Destinatiile sunt Italia si Spania”. Fagador, care a venit la Madrid acum 25 de ani, isi aminteste inca de vremurile cand lumea facea confuzie „intre Bucuresti si Budapesta” si era nevoita sa se cufunde in tacerea unei biserici pentru a auzi cateva cuvinte in limba romana din partea „a trei sau patru conationali”. Romanilor le plac inca zidurile bisericilor. Acum vin aici in numar mare. Dar nu omogen. Au o singura forma in comun: cea a crucii. Comunitatea romana este fragmentata intre catolici, ortodocsi, adventisti si penticostali. O diversitate religioasa care isi mediatizeaza activitatea inainte de a se urca in trenul, avionul sau in autobuzul care ii aduce din localitatile de origine (in principal Bistrita, Alexandria, Alba Iulia sau Targoviste). Bisericile „sunt reteaua sociala a coeziunii”, spune Fagadar. „Inca nu stiu daca oamenii au nevoie de asa ceva”, spune ea cu o nota de scepticism. In lacasurile sfinte ei afla despre chiriile cele mai avantajoase si de locurile de munca vacante. „Represiunea lui Ceausescu a creat o reactie, iar oamenii identifica amvonul cu libertatea”, aminteste Horia Barna, directorul Institutului de Cultura Roman. „Ortodocsii si adventistii suntem atat de diferiti, ca am putea sta de vorba o saptamana pentru a explica diferentele”, ironizeaza George Ovidiu Cimpoca, preot ortodox al bisericii din Coslada. O spune de sub pamant. Comunitatea lui se reuneste in „cripta”. Nu este un nume sugestiv, ci o descriere: in subsolul parohiei catolice a Fecioarei de la Luz. Adrian Valerian Pintea, omologul sau din Alcala, ii impartaseste afirmatiile fara sa aprofundeze: „Pot fi ranite unele susceptibilitati si este impotriva lui Hristos”. Adventistii sunt foarte putini in Romania, unde 87 la suta din populatie se declara ortodoxa. Sunt unii care spun ca exista mai multi membri ai acestei comunitati in Spania decat in Romania. La Madrid sunt peste o treime. Mai ales la Arganda si Coslada. Nu lucreaza sambata, nu beau si nu fumeaza si „nu avem probleme in discoteca”. Este ceea ce spune una din adeptele acestei credinte, Luminita Tecu, patroana unei cofetarii. Un oficial local, cu rang „aproape de ministru” care nu doreste sa-i fie publicat numele „pentru ca ar starni o polemica”, asigura ca adventistii „sunt o secta inchisa care spala creierele. Ofera avantaje inca din Romania, loc de munca si casa si in schimb cer alte lucruri”. De exemplu, 10 la suta din salariu. Tecu spune ca este adevarat in ce priveste salariul, pentru ca reprezinta „putin comparativ cu munca sociala” pe care o face biserica. Aceasta munca sociala, la care ea contribuie oferind „paine si branza”, consta in repartizarea de hrana romanilor care „dorm in parcuri”. Tecu asigura ca are si angajati ortodocsi si ii critica pe cei care ii acuza de „intoleranta”. „Roman in lume” Alin Mercas si Cristina Lincu, promotorii ziarului bisaptamanal Roman in Lume, sunt ortodocsi. Au biroul la Leganes, departe de Coridorul Henares. Ii acuza pe adventisti ca fac din asta „o afacere”. Adevarul este ca ambele comunitati traiesc pe spatele membrilor lor. Vin fiecare din zone geografice diferite si isi dezvolta propriile activitati culturale si de ajutorare in mod separat. Mercas si Lincu, unul cu coama leonina, alta cu gablonturi la gat si la mana, spun ca grosul romanilor nou veniti sunt ca si ei, „ortodocsi si bine educati”. Sunt insa si unii imbracati modest si dispusi sa-si „reduca statutul” pentru a castiga mai multi bani. Publicatia lor, asemeni paginii de pe Internet, „www.romaninlume.com”, a denuntat „confuzia care se face intre romani si tigani care sunt, in principal, cei delincventi”. Iar tiganii, majoritatea lor penticostali, sunt al treilea brat al crucii romane. Numarul lor este de aproximativ 20.000. Unii dintre ei au fost adusi de mafiile lor si cumparati de familie pentru a cersi. Altii sunt „fara probleme, pentru ca in padure exista de toate”, potrivit zicalei lui Horia Barna. Atat ortodocsii cat si adventistii, marea lor majoritate, reneaga „romanitatea” tiganilor. Inclusiv directorul lui Fundacion Secretariado Gitano, Isidoro Rodriguez, a comentat ca „unele comportamente ale tiganilor romani prejudiciaza etnia noastra”. Mai intelegator se arata Cimpoca: „Sunt limitati din cauza educatiei lor, de aceea trebuie ajutati”, spune el, mangaindu-si barba lunga. „Ii cunosc bine” spune el. I-a ajutat pe multi. „Unii sunt victime ale holocaustului”. „Exista si hoti romani care nu sunt tigani”, protesteaza asociatii ale acestei etnii. De exemplu, cei implicati in bandele organizate de furturi, sau dominarea lor aproape completa asupra prostitutiei. In Spania, romanii care participau in bande organizate reprezentau 8 la suta din totalul celor arestati anul trecut. „Sunt oameni care nu mai au nimic de pierdut, tipi gata de orice”, spune un membru al comunitatii romane. Insa, mafiile sau stirile „de senzatie” cu romani implicati, sunt „anecdotice”, potrivit consulatelor. „Relevant este ca suntem o comunitate muncitoare”, transeaza Fonda. Atentie, aterizeaza bunica... in Spania! O colonie care creste, intre alti factori, datorita „reintregirii familiei”, avertizeaza Marius Linel Ioan, directorul pentru imigratie din Torrejon de Ardoz. „Vin copiii, rudele, bunicii...” In Romania, populatia este in continuu exod, nu este rara componenta unei familii in care se sare de la bunici la nepoti. Parintii sunt afara, contribuind cu aproape 20 la suta la PIB-ul roman. Lucru care genereaza „copii cu senzatia de abandonare in Romania si adulti frustrati in Spania”, spune Fagadar. Alti copii insa s-au nascut in Spania, sau au ajuns aici de foarte mici. De aceea nu cunosc cultura romana. Este si motivul pentru care duminica dimineata merg la biserica, pentru ca exista, desigur, si cursuri de „romanizare”. De cateva luni, mai multi profesori de limba romana au aterizat la Madrid pentru a preda cursuri copiilor romani. Exista si povesti cu final fericit. De exemplu, ale celor care si-au cumparat case dintre cele care se promoveaza in Spania, pentru a se intoarce in tara. Agentiile imobiliare spaniole au pus ochii pe Romania. Anunturile promotionale abunda in cele patru publicatii tiparite in romana care se distribuie in Spania. „Oamenii se gandesc sa se intoarca datorita sperantelor suscitate de Uniunea Europeana”, explica Mercas. In unele privinte toata lumea este de acord. Obiceiurile si traditiile. Ca Ruxandra Facsa, proprietara restaurantului „Acasa” si adepta a sarmalelor din varza murata, umplute cu carne tocata si orez. „Suntem oameni muncitori. Latini, veseli si europeni”, spun ei in cor. Si mai adauga un amanunt demn de retinut, „suntem, de asemenea, crestini!”. El Pais