Romaltyn merge mai departe, linistit

* Recent a avut loc in sala Europa a Primariei Baia Mare lucrarile grupului de lucru pentru PUZ-urile mari ale orasului. Printre subiectele abordate s-a aflat si situatia de pe platforma Ferneziu si cea de la Romaltyn. In centrul discutiilor reprezentantii Agentiei Regionale de Mediu din Cluj (ARM). Degeaba! Mare dezamagire prinre alesii baimarenilor care au participat la discutii. Legat de Romplumb, cei de la ARM au spus de la inceput ca discutiile trebuie sa inceapa de la faptul ca statul a investit foarte mult in Combinat. Pozitia partizana, nejustificata pentru o institutie de protectia mediului a provocat iritarea consilierilor baimareni. Cam atat. La PUZ-ul cu Romaltyn, cei de la Cluj au spus ca documentatia pentru avizul de mediu este in lucru si ca ar face bine ca si administratia sa se implice in problematica de mediu, nu sa fie impins ARM in fata. Discutii despre discutii. Deoarece povestea fabricii de aur a starnit mult interes (fostul Aurul, actualul Romaltyn) mai venim cu cateva precizari interesante. Proiectul Aurul a inceput in urma cu mai bine de 20 de ani. Chiar inainte de 1989, au fost minti luminate care au „proiectat” ceea ce ar urma sa se faca in Baia Mare. Dupa Revolutie au urmat sase ani in care au fost obtinute 248 de avize pentru ridicarea uzinei Aurul. Repetam, deoarece aici este cheia povestii. Avizele au fost date strict pentru prelucrarea haldelor de steril din Baia Mare. Trei depozite care polueaza municipiul din vremuri imemoriale. Dar actionarii au schimbat regulile jocului. In cazul in care s-ar fi respectat cu strictete conditiile impuse prin HG 879, obiectivul ar fi fost de mult realizat, fiind foarte probabila evitarea catastrofei din anul 2000, atunci cand capacitatea de prelucrare era foarte putin monitorizata. Lucrurile au intarziat peste sase ani fata de prevederi, rastimp in care s-au petrecut multe evenimente, inclusiv accidentul tehnic din 2000. Legat de acesta nu se spune adevarul pana la capat. Pe langa cauzele meteo, principala vina au avut-o cei care au condus fabrica. S-a lucrat la capacitate maxima in ideea de a scoate profit cat mai repede. Au fost fortate toate instalatiile, implicit iazul de decantare. Acum asistam la o dezvoltare fara precedent a constructiilor civile si industriale in zona, fapt care modifica fundamental premizele privind conditionarea functionarii instalatiei de la Romaltyn, fata de ceea ce era acum 20 de ani. Este limpede ca in prezent, o decizie de amplasare a unei instalatii de prelucrare prin cianurare pe amplasamentul actual ar fi nu numai imposibila, dar de-a dreptul stranie. Pe de alta parte, intre timp, tot mai multe state au decis, prin hotarari ale parlamentelor, interzicerea folosirii cianurilor in procese industriale. Asa sunt: Turcia, Cehia, Germania, unele state apartinand SUA: Montana, Wisconsin, Indiana, dar si provincii din Argentina, din Filipine etc. Sunt anumite semnale ca insasi Canada, cel de al treilea producator mondial de aur, exportand capital si tehnologie de recuperare „in pulpa” a metalelor pretioase inclusiv in Romania, s-ar alinia acestui trend, din motive ecologice si, la presiunea opiniei publice. Cercetarile recente privind efectele pe termen lung a cianurilor asupra florei si faunei, a apelor freatice si, in general, asupra mediului inconjurator, cauzate de depozitele de reziduuri toxice aferente, aduc in permanenta noi informatii, privind efectele nefaste ale cianurilor in mediul ambiant. In acest context premisele de functionare a unei instalatii folosind procedeul de cianurare s-au schimbat radical fata de situatia din 1990, cand in zona era teren viran cat vedeai cu ochii. Pe de alta parte, fiind vorba de o perioada de functionare de cativa ani s-a acceptat situatia, in interesul major, ecologic si de dezvoltare a municipiului, ca singura solutie practica de a scapa de povara haldelor de steril. Amplasarea instalatiei CIP/CIL (fostul Aurul) in spatiul locuit a fost vina celor care au aprobat proiectul, de la administratie, la ministeriabili. Nicaieri in lume, comunitatea nu ar fi de acord cu o astfel de initiativa indiferent cate garantii s-ar grabi sa ofere investitorii interesati. Probabil un referendum de consultare a populatie ar fi singura solutie care ar clarifica fara echivoc pozitia comunitatii fata de noile proiecte privind continuarea procesarii sterilelor de flotatie. In sfarsit, se ignora faptul ca insusi orasul Baia Mare se dezvolta spre S-V, fiind foarte probabil ca peste 30-40 ani sa fie nevoie sa degajam ceea ce umplem acum cu steril. Cine castiga? In esenta, asociatii initiali nu au respectat prevederile HG 879 modificand fundamental prevederile acesteia. Aceasta a condus la intarzierea proiectului, adica prelucrarea stricta a sterilelor, cu peste cinci ani. S-au inlocuit sterilele cu: minereuri, zguri, cenusi din toata tara, inclusiv de prin Ucraina, cu scopul cresterii rapide a profitului, dupa maxima investitorului strain: „take the money and run” (ia banii si fugi) si atunci proiectul a fost prelungit nepermis. Fiind in discutie averea statului roman, negocierile de acum 20 de ani, cu redeventa de 2% revenindu-i acestuia, ar trebui repusa pe tapet. De ce? Din cauza ca Proiectul AURUL si-a fundamentat profitabilitatea, cu aurul la 250 USD/oz, ori acum este 1200USD/oz, iar argintul a crescut de la 4USD/oz la 16USD/oz. In astfel de conditii mai poate fi vorba ca statul roman sa castige din afacere doar 2% din gros profit? Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro