ROMALTYN / Aur si cianura, o disputa fara sfarsit

Accidentul din 2000 a generat o adevarata disputa cu argumente pro si contra cianurii. O disputa care, cel pusin deocamdata, pare fara sfarsit. Folosirea cianurii pentru procesarea aurului din minereu este o practica curenta si preferata de operatorii economici din intreaga lume. In lipsa unor metode alternative eficiente, peste 500 de companii miniere din intreaga lume, inclusiv din Europa, folosesc cianura. Povestea cuplului de aur: minereu si cianura, a inceput de mai bine de un secol, si nu pare sa se sfarseasca in curand. In ciuda isteriei generate de accidentul din 200, cianura este una din putinele substante cu proprietatile chimice necesare extragerii aurului in conditii de siguranta si eficienta. Deocamdata, in ciuda numeroaselor experiemente, nu exista o metoda alternativa, eficienta, care sa fie folosita la scara industriala. Mai mult, accidentul din 2000 a schimbat radical sectorul minier si a impus o serie de acte normative si norme stricte, in asa fel incat riscurile pentru oameni si mediu sa fie minime. Desi exista si alte substante chimice disponibile pentru extragerea aurului, precum clorura de bromura, tioureea, tiosulfatul, aceste forme mai putin stabile se combina cu aurul si impun astfel conditii mai agresive si oxidanti care sa dizolve aurul. Produsele chimice alternative sunt in general mai costisitoare si prezinta riscuri la fel, sau chiar mai mari decat cianura, pentru mediu si sanatatea oamenilor. Cianurarea este procesul tehnologic utilizat, la nivel global, pentru extragerea aurului in peste 500 de exploatari miniere din intreaga lume si din Europa, aproximativ 90% din aurul extras in ultimii 20 de ani in intreaga lume fiind obtinut astfel. Inclusiv tari „ultra-ecologiste” precum Finlanda sau Suedia folosesc acest procedeu. Asociatia Europeana a Industriilor Miniere, Minereurilor Metalice si Mineralelor Industriale –Euromines arata intr-un document ca interzicerea cianurii ar lasa Europa fara 16.000 de locuri de munca, directe sau indirecte, fara a aduce valoare adaugata pentru mediu ori sanatate si ar inchide o serie de proiecte care functioneaza in conditii de siguranta. In 2009, Suedia, Finlanda si Turcia au fost cei mai mari producatori de aur din Europa, insa exista si alti operatori in alte tari (Bulgaria, Franta, Grecia, Irlanda, Romania), precum si numeroase proiecte noi de mine de aur in mai multe tari europene, precum Bulgaria, Franta, Finlanda, Grecia, Irlanda, Portugalia, Romania, Slovacia, Spania, Suedia si Marea Britanie. In total, sectorul minelor de aur din Europa asigura 16.000 de locuri de munca (directe si indirecte) si aduc investitii de ordinul miliardelor de euro. Insa, mai toate aceste proiecte moderne, folosesc cinuara. In prezent se utilizeaza aproximativ 1000 de tone de cianura de sodiu in sectorul minier aurifer din Uniunea Europeana, in fiecare an. Alte tari, precum Austrialia isi propun chiar sa extindap productia de cianura pentru a face fata cererii. Cianura este folosita in majoritatea exploatarilor miniere din Australia, fie pentru lesierea intregului minereu aurifer, fie pentru lesierea concentratelor cu continut ridicat de aur sau pentru producerea de concentrate. Nu numai minele aurifere, dar si exploatarile miniere polimetalice utilizeaza cianura ca depresant in procesul de flotatie, in vederea recuperarii mineralelor cu continut de sulfuri. Un numar redus de producatori de aur aluvial nu folosesc cianura, insa productia acestora este nesemnificativa. In Australia exista doi furnizori-producatori de cianura: AGR (Australian Gold Reagents), in partea de vest a Australiei si Orica, in partea de est. AGR produce aproximativ 45.000 tone de cianura de sodiu pe an, in majoritate sub forma lichida, transportata in cisterne. Orica produce aproximativ 60.000 tone cianura de sodiu pe an, in majoritate sub forma solida, transportul efectuandu-se in pachete de o tona sau in containere ISO (asa cum se propune si in cazul proiectului Rosia Montana). Intreaga productie de cianura din Australia este utilizata in industria miniera. 60.000 tone pe an sunt folosite in exploatarile aurifere, restul productiei fiind folosita in alte aplicatii miniere. Proiectul Boddington, in curs de proiectare, va utiliza alte 10.000 tone de cianura pe an. Prin urmare, industria producatoare de cianura din Australia isi propune sa se extinda, pentru a putea face fata cererii in continua crestere.