Rockefeller, imparatul petrolului

John Davison Rockefeller a fost primul miliardar in dolari din istoria SUA, construindu-si averea pe un concern monolitic: Standard Oil Company. Trustul al carui fondator si presedinte a fost Rockefeller a ajuns sa controleze 90% dintre rafinariile de petrol ale SUA si a creat Fundatia care-i poarta numele. Fiul sau, John D.Rockefeller jr., i-a continuat activitatea, iar nepotul, Nelson Aldrich Rockefeller, a fost guvernator al orasului New York si vicepresedinte al SUA. Datorita afacerilor cu petrol, John D.Rockefeller a devenit cel mai bogat om din lume. Pentru a-i aureola cariera, unii dintre biografii sai au sustinut ca a pornit in lumea afacerilor fara nici un ban. In realitate, familia lui, fara a fi una bogata, nu l-a lasat in viata cu mainile goale, sprijinindu-l financiar la inceputul carierei sale de afacerist. Mirajul titeiului Valva iscata de descoperirile petroliere a cuprins si orasul Cleveland si John D.Rockefeller, un tanar de 20 de ani, s-a indreptat spre Titusville, pentru a vedea ce se petrece in lumea afacerilor cu petrol. Prima impresie a fost una proasta: i-a judecat pe toti acei oil men, care de la puturile petroliere se indreptau direct spre tripou sau salile de bal, pe oamenii aflati in afara legii si pe prostituatele din oras. John a luat hotararea de a le arata ce se poate face prin munca si economie, asumandu-si rolul de intelept printre bezmetici si dementi. Prima certitudine a fost aceea ca nu merita sa fie producator de titei, lasand altora prospectiunile aventuroase, forajul dificil si nesiguranta productiei. Nu simtea inca vocatia pentru profesia de “pacurar” si nici pentru cea de rafinor. “Un om tanar care vrea sa reuseasca in afaceri n-are nevoie nici de chimie, nici de fizica. Studiul cifrelor, nimic altceva decat cifrele, si aplicarea lor in afaceri, iata ce trebuie sa faca”, afirma Rockefeller care credea ca problema nu este aceea de a produce petrol, ci de a-l cumpara, stoca, transporta si revinde pentru a obtine profit. Nasterea unei dinastii Cel care l-a ajutat sa-si clarifice intentiile a fost un englez din Cleveland, Samuel Andrews, care i-a aratat o lampa cu petrol (biografii lui Rockefeller sustinand ca aceasta “literalmente l-a luminat”). Cei doi s-au asociat pentru a intemeia o mica rafinarie ce trata titeiul cu acid sulfuric. Imaginile traditionale despre John D.Rockefeller in aceasta perioada a vietii sale il prezinta contabilizand fiecare picatura de titei, fiecare miscare a unui butoi, fiecare nit, economisind la fiecare capitol al gestiunii. Nu s-a mai multumit doar sa rafineze; a inceput sa foloseasca fara sa piarda o uncie subprodusele si derivatele petrolului. Si-a construit propriile rezervoare, mai intai din lemn, apoi din fier, de indata ce folosirea metalului a devenit rentabila. Pentru ca il costau mai putin decat daca si le-ar fi cumparat, a inceput sa-si fabrice singur butoaiele. Rockefeller urmarea in permanenta curba preturilor, cumparand cand pretul era in scadere si vanzand in perioadele de crestere. Achizitiile le facea acolo unde gasea titeiul cel mai usor la pretul cel mai convenabil si vindea produsele rafinate acolo unde cererea era cea mai acuta si preturile erau cele mai avantajoase. In fine, rafinaria lui Rockefeller, a carei dezvoltare a depasit orice previziune, a inceput sa indeparteze din calea ei sau sa absoarba cateva mici rafinarii rivale. Pentru 72.000 de dolari John a cumparat partea asociatului sau, devenind singurul actionar al companiei. Intemeietorul spionajului economic La 25 de ani a hotarat sa se casatoreasca cu Cettie Spelmann, o tanara pe care o cunoscuse la scoala centrala din Cleveland. Cettie era inzestrata cu toate calitatile pe care si le putea dori John: era calculata, pioasa si cu un simt ascutit al economiei. Cei doi au avut cinci copii: mai intai patru fete, din care una a murit la o varsta frageda, apoi, in 1874, un fiu: John Davison Rockefeller junior, al doilea om cu acest nume asigura perpetuarea dinastiei. John D.Rockefeller a inceput ceea ce am numi astazi spionajul economic. Rafinorii independenti, despre ale caror miscari “imparatul” era sistematic informat, au fost pusi in imposibilitatea de a-i face fata. Unul dupa altul, ei au abandonat partida. Multi si-au vandut afacerea pe dolari, alti au renuntat la ea in schimbul unor actiuni Standard. Rockefeller si-a facut o reputatie de canalie, dar a continuat sa-si extinda afacerile, acaparand pietele din Mexic, Africa de Sus, Australia, China si Argentina. Imparatul imperiului Standard n-a fost iubit. De-a lungul vietii lui a starnit prea multa ura si pizma pentru a nu fi invidiat si dusmanit. “Rockefeller intruchipeaza prin excelenta societatea americana a timpului sau: o societate in intregime prada concurentei, in numele careia cei puternici ii zdrobeau pe cei slabi, si care permite edificarea unor averi extraordinare in limitele legii, uneori depasind limitele moralei; o societate care face din dolar dumnezeul ei si din caritate un alibi”, afirma René Sédillot. In 1910, Rockefeller este cel mai bogat om din lume, cu 100 de milioane de dolari venituri anuale. Pentru a-si rascumpara pacatul unei bogatii fabuloase, risipeste dovezi de marinimie: creeaza in 1901 Institutul Rockefeller pentru cercetari medicale; in 1902, Biroul general de educatie si in 1913, Fundatia Rockefeller, destinata sa “promoveze prosperitatea pretutindeni in lume” si care a dus o lupta incununata de succes impotriva malariei si frigurilor galbene. “Si acest mecenat ar fi avut valoare de exemplu daca, in acelasi timp, nu era menit sa slujeasca interesele personale ale donatorului, asigurandu-i apreciabile avantaje fiscale si ajutandu-l sa eludeze din vreme rigorile dreptului succesoral prevazute de legislatia americana”, sustine acelasi René Sédillot. Cu toate acestea, este de retinut ca a cheltuit de-a lungul vietii 540 de milioane de dolari – echivalentul la zi a 5,6 miliarde de dolari – pentru aceste proiecte. Spre sfarsitul vietii, Rockefeller a ajuns un batran descarnat care se ducea intr-un carucior cu rotile ca sa joace golf, dar legenda a ramas de neclintit: “Dumnezeu a creat lumea, Rockefeller a reorganizat-o.” S-a stins din viata la Ormond Beach, la 23 mai 1937, cand ii mai lipsea o luna si jumatate ca sa ajunga la varsta de 98 de ani. Rockefellerii Familiei Rockefeller i-au fost atribuite origini germanice si franceze. Cu siguranta parintii lui John erau americani de trei sau patru generatii. William Rockefeller, tatal viitorului magnat al petrolului, un tip musculos si barbos, era negustor ambulant. Obisnuit sa frecventeze persoane dubioase, sa vagabondeze prin statele New York si Ohio, William vindea sticlute cu elixir, la pretul de doi dolari flaconul, dandu-se drept “celebru specialist in cancer” si pretinzand sa i se spuna “doctore”. Din cand in cand, cumpara si vindea cai. John nu semana deloc cu tatal lui. De mic a fost serios pana la exces, tocmai pentru ca tatal sau a fost un tip mai mult decat boem si in acelasi timp ca un protest spontan impotriva exceselor de fantezie la care a fost martor. John semana in schimb cu mama lui, Elisa Davison, fiica unui fermier, pentru care Biblia era un izvor nesecat de lecturi si invataminte si care nascuse sase copii, John fiind al doilea. Colosul Standard Oil Standard Oil of Ohio, compania petrolifera creata in 10 ianuarie 1870 de John D.Rockefeller, avea ca obiect de activitate industrializarea si comercializarea petrolului si derivatelor sale – dar a unui petrol de calitate constanta (standard). Capitalul initial a fost de un milion de dolari, majorat dupa doi ani la 2,5 milioane de dolari, iar in 1875 la 3,5 milioane de dolari. In 1882, ia nastere Standard Oil Trust, al carui activ a fost evaluat la 70 de milioane de dolari. In fiecare din statele in care trustul avea interese a luat fiinta un Standard local: Standard Oil din New York, din New Jersey, din Pennsylvania, mai tarziu din Kentuky, Kansas, Nebraska, California, Louisiana. “Chiar si papa impreuna cu biserica catolica nu dispune de un instrument atat de perfect ca John D.Rockefeller cu Standard Oil”, afirma un ziarist al vremii. Reunind numeroase societati care operau in sectorul extractiei, rafinarii si distribuirii hidrocarburilor, Standard Oil a fost desfiintata in 1911, pe baza legilor antitrust. Din ea au luat nastere 34 de societati separate, dintre care au capatat o importanta deosebita Standard Oil of New Jersey (denumita, din 1973, Exxon) si Standard Oil of California care, transformandu-se in Chevron, a fuzionat in 1984 cu Gulf. Prima afacere: curcanii! La numai opt ani, micul John a facut prima afacere: cu doi dolari a cumparat patru pui de curcan, i-a crescut intr-un hangar si i-a vandut dupa cateva luni cu 4,20 dolari. Dupa cinci ani, John dadea imprumuturi cu dobanda de 7%. La 15 ani a intrat la scoala superioara centrala din Cleveland, apoi la scoala superioara de comert. Un an mai tarziu, s-a specializat in afaceri, asigurand traficul de cereale si carbune pe calea ferata, pe canale sau pe lacul Eire. Pentru munca depusa, patronii l-au avansat ajutor de contabil, cu 25 de dolari pe luna, apoi contabil plin, cu un salariu de 100 de dolari pe luna. Avea doar 18 ani si se parea ca deja stie totul despre facturi si conturi. Cu cei 1000 de dolari pe care i-a primit de la tatal sau, John si-a pornit propria afacere. S-a asociat cu doi englezi si a lansat in Cleveland o intreprindere pentru desfacerea produselor exotice. Ambitiile sale erau insa mai mari si a parasit societatea in care se simtea incatusat si cu perspectivele limitate. Portret de magnat John D.Rockefeller a fost in tinerete inzestrat de la natura cu o statura bine proportionata, par blond si ochi cenusii cu luciri albastrii. A purtat mereu haine jerpelite si lustruite: trebuiau folosite cat mai mult. Buzunarele ii erau mereu pline cu maruntis pentru pomeni, dar nu si pentru bacsisuri, pe care John le considera imorale. Locuintele pe care si le-a achizitionat erau la fel de mohorate ca si el. N-a dat niciodata vreun bal sau vreun banchet, nu a primit si nu a facut vizite. Mesele sale erau frugale; tuturor felurilor de mancare, le prefera painea si laptele. Uneori, seara, manca un mar. Copiii sai au dus o viata modesta. Fiecare primea cate cincizeci de centi saptamanal, iar aceeasi tricicleta a fost folosita de toti. Artele, beletristica si muzica nu i-au trezit niciodata interesul. Daca avea ocazia inota, mergea cu bicicleta sau calarea, pentru ca sportul facea parte dintr-o igiena a vietii. A ajuns la aproape 98 de ani fara sa fi fumat si fara sa fi baut vreodata un pahar de sampanie. Ioan BOTIS