Robu Satanei

Pe arhiepiscopul de Bucuresti al Bisericii romano-catolice, ÎPS Robu, l-a batut Dumnezeu cu leuca-n cap, ca doar Dumnezeu nu bate cu parul. În secunda imediat urmatoare naucitoarei lovituri, Robu a început sa delireze cum ca Unirea de la 1918 a fost o extindere a Imperiului Roman asupra Transilvaniei! Lui Robu capul îi serveste, se pare, doar în trei scopuri: ca sa nu se termine brusc, ca sa nu-i ploaie în gat si sa faca igrasie la mate si sa nu se scufunde cand face baie în mare. Organul asta terminal al arhiepiscopului, utilizat pe post de haizas sau baliza, nu-i serveste în nici un caz pentru gandire. Io nu înteleg la ce-i trebuie arhiepiscopului proprietati în Transilvania, ca dupa cat de sarac e cu duhul, a lui va fi împaratia cerurilor, împroprietarire care doresc sa se împlineasca în viitorul cat mai apropiat. Aicea e si mai usor, ca nu trebuie nici o cerere de retrocedare, numa’ o tar de vointa, da-i-ar dracu’ gandul al bun, ca n-am dorit raul la nimeni, niciodata... Daca e adevarat ca Monseniorul Robu nu-i chiar asa de tampit pe cat ar lasa sa se înteleaga din afirmatia cu „Imperiul Roman” si ca, de fapt, revendicarea marilor centre istorice ale oraselor Transilvaniei (cladiri evaluate la peste zece milioane de euro) ar fi orchestrata de niste politicieni ai unui partid ce vrea sa întemeieze un fel de stat confesional etnic cu centrul la Cluj, atunci Robu nu mai e al lui Dumnezeu, ci al Satanei. Dintre cele doua ipoteze care privesc starea lui Robu, respectiv ori e vandut dracului, ori e tampit, a doua e preferabila, pentru ca popa mai are poate o sansa. Medicina a înregistrat niste succese remarcabile în ultimii ani si, cine stie, poate vreun cercetator o sa gaseasca un remediu pentru vindecarea dobitocilor în sutane. Sau Satane... Da’ iarasi ma întorc si zic: cat de tampit poti sa fii ca sa maltratezi istoria în halul asta? N-ar fi o problema ca, la orele de istorie, Robu s-o fi pierdut cu privirea pe sub fusta vreunei tovarase profesoare si, ca urmare, cunostintele sale de istorie s-au oprit pe undeva pe sub tiv, dar sa invoci Aprobatele si Compilatele în sprijinul unei cereri de revendicare, niste legi feudale abrogate în vremea în care strabunica lui Robu nici nu visa ca va avea un stranepot Monsenior, e o aberatie demna de o pozitie fruntasa într-o antologie a prostiei. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro