Robotul cu inima de campion

In 18 septembrie 1976, in Plano (statul Texas), la doar cateva saptamani dupa ce Lucien van Impe castiga Turul Frantei, se nastea Lance Armstrong. Copilul de atunci avea sa schimbe pentru totdeauna perceptia oamenilor despre sport si despre puterea de a iesi mereu invingatori, indiferent de adversar. Cariera sportiva a lui Lance Armstrong a inceput in Plano (statul Texas), cand mama sa i-a suportat cheltuielile pentru primul concurs, pe cand avea 13 ani. La aceasta varsta a reusit sa castige Iron Kid Triathlon, o competitie de anduranta pentru tineri. La doar 16 ani a devenit sportiv profesionist, ajungand sa se antreneze la Colorado Springs cu echipa olimpica de ciclism a Statelor Unite, fapt care i-a indreptat definitiv cariera spre ciclism. Ascensiunea sa a parut extrem de facila, Lance castigand aproape toate competitiile la care a participat: s-a calificat in 1989 pentru campionatele mondiale de juniori de la Moscova si, doi ani mai tarziu, a devenit campion national de amatori, trecand apoi la profesionism. Aici, ierarhia a fost repede escaladata de tanarul texan care a castigat rapid Campionatele Statelor Unite USPRO, o etapa in Turul Frantei, a devenit component al echipei olimpice si a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta. In 1996, Lance Armstrong devenea numarul 1 mondial in ierarhia Uniunii Internationale de Ciclism si avea sa semneze un contract cu echipa Cofidis. A invins cancerul In mijlocul unei ascensiuni din care parea ca nu poate fi oprit de nimeni, a venit vestea bomba: doctorul sau il diagnosticheaza cu cancer. Era octombrie 1996, iar testele medicale au relevat un cancer testicular in forma avansata, extins la creier si plamani. Medicii ii acordau 50% sanse de recuperare. Insa Lance a urmat un tratament de chimioterapie extrem de sever in urma caruia avea sa-si piarda parul. La sfatul specialistilor a urmat o terapie destul de riscanta in urma careia plamanii sa nu aiba de suferit, astfel incat sa existe posibilitatea unei reveniri pe plan sportiv. Au fost cele mai grele momente din viata viitorului campion, dar, dand dovada de o vointa de lupta exemplara, tratamentul a dat rezultate si visul de a reveni in sa a prins contur. Mai mult, Lance si-a canalizat eforturile in sprijinirea celor care sufereau de cancer, la doar cateva luni dupa descoperirea bolii infiintand “The Lance Armstrong Foundation”, coalizandu-se practic cu acestia in lupta cu boala. Miracolul revenirii Daca refacerea a fost miraculoasa, revenirea sa in sportul profesionist a fost una si mai dificila, fosta echipa Cofidis refuzand sa-l reprimeasca in randurile sale. Ajutorul a venit din partea echipei sponsorizate de posta americana care l-a inregimentat, iar Lance visa din nou sa revina numarul 1 in clasamentul profesionistilor. Insa visul era pe cale sa se ruineze inainte de a incepe. Nepregatit, americanul a redebutat in celebra Paris-Nisa pe o vreme infernala si a fost nevoit sa abandoneze. Multi au crezut ca aceea a fost ultima cursa a texanului caci din dorinta prea mare de a reveni, Lance isi supraestimase fortele, lucru recunoscut de acesta mai tarziu. S-a retras in California timp de o saptamana, unde a scapat de stresul curselor alaturi de Chris Carmichael, cel care avea sa-i readuca placerea de a merge pe bicicleta. A castigat apoi cursa oraganizata de fundatia sa in Austin Texas si a revenit gradat in circuitul mondial, reusind sa termine in primii cinci, atat in Turul Spaniei 1998, cat si la Campionatele Mondiale. De sapte ori „Le Tour” Din 1999, principala preocupare a fost Turul Frantei, iar in momentul in care s-a aflat la start Lance castigase cea mai importanta lupta a vietii sale, cea impotriva cancerului, aratand lumii intregi ca boala poate fi invinsa. Triumful din prolog a fost semnalul ca Lance avea ganduri mari. Rand pe rand i-a insirat pe traseu pe Jan Ulrich, Richard Virenque, Laurent Jalabert, Joseba Beloki sau Ivan Basso, lasandu-i sa se bata mereu doar pentru pozitia secunda. Forta, agresivitatea si strategia echipei au facut din Lance Armstrong nu numai un invingator, ci si un erou mondial, una dintre cele mai cunoscute figuri ale sportului contemporan si, fara indoiala, alaturi de Eddie Mercks si Miguel Indurain, s-a numarat printre cei mai buni ciclisti din toate timpurile. Este singurul care a castigat de sapte ori consecutiv “Le Tour” (in fapt, din 2003, competitia din Hexagon a fost singura asupra careia s-a concentrat, renuntand a mai participa la alte tururi de traditie). Lance, Omul In paralel, Lance a continuat sa lupte pentru cauza celor loviti de cancer prin intemediul “The Lance Armstrong Foundation” strangand fonduri si initiind programe pentru prevenirea si combaterea acestuia. A devenit una dintre cele mai importante persoane in domeniul adunarii de fonduri in scopuri caritabile, cel mai adesea oferindu-se ca exemplu in lupta impotriva groaznicei maladii. O data cu ultima victorie din acest an, Armstrong a decis sa se retraga, declarand ca doreste sa petreaca mai mult timp alaturi de prietena sa, cantareata Sherryl Crow (cea care i-a devenit sotie), si cei 3 copii. Insa, indiferent ce va face, vom sti ca fiecare clipa ce urmeaza si fiecare pas este unul extrem de pretios pentru ca a fost smuls din tenebrele mortii. Sheryl, sotia patimasa Lance Armstrong si Sheryl Crow s-au casatorit in 5 septembrie 2005, intr-o ceremonie fastuoasa la care au participat doar prietenii celor doua vedete. Cantareata, cu 4 ani mai in varsta decat ciclistul, si-a cunoscut sotul la o petrecere caritabila, in octombrie 2003. Din primavara anului 2004 cei doi s-au afisat la toate evenimentele impreuna, devenind o obisnuinta ca Sheryl sa-l insoteasca la toate competitiile si sa-l sustina moral. In 2005, ea a avut chiar un loc de oaspete de onoare rezervat in staff-ul echipei Discovery Channell, cea care l-a avut inregimentat pe septuplul castigator al turului in 2005. Armstrong este tata a 3 copii rezultati din prima casatorie, iar Sheryl Crow care in trecut a mai avut legaturi amoroase cu solistul Eric Clapton si actorul Owen Wilson este castigatoare a unui premiu Grammy si se pregateste de lansarea unui nou album („Windflower”) la sfarsitul acestei luni. Inegalabil: 7 din 8! A debutat in Turul Frantei in 1995, inainte de a i se descoperi cancerul testicular. Debutul sau nu a trecut neobservat, el castigand o etapa de munte la Limoges. Totusi, inca prea fraged pentru performanta, termina al 36-lea la general. Revenit 4 ani mai tarziu, in 1999, castiga 4 etape (din care 3 de contratimp) si cucereste primul Tricou Galben din cariera in fata mult mai experimentatului elvetian Alex Zulle. Germanul Jan Ulrich, eternul sau rival, revine in forta in turul din 2000, insa americanul pare de neoprit, distantandu-l pe neamt la ecarturi de peste 5 minute, in fiecare din celelalte patru editii care vor urma. Rand pe rand apar alti pretendenti la coroana lui Armstrong insa acesta pare invincibil. Mai mult, Joseba Beloki, cel despre care se spunea ca e singurul capabil sa-l invinga pe munte pe Lance, sufera un grav accident pe o coborare in 2003 si nu va mai reveni niciodata in deplinatatea fortelor. In 2004, Armstrong egaleaza recordul legendarului Miguel Indurain si castiga pentru a 6-a oara consecutiv turul intr-o maniera extrem de categorica. Varsta incepe sa isi spuna cuvantul, dar americanul decide ca poate intra in istorie si incearca in 2005 sa castige al 7-lea tur al Frantei. Desi nu reuseste sa castige decat o etapa de contratimp si una pe echipe, el soseste pe Champs Elysees imbracat in galben, demonstrand lumii intregi ca este cel mai bun din istorie. Retragerea a venit firesc la capatul unei cariere pe cat de zbuciumate, pe atat de glorioase. Pataniile unui campion Cele 7 izbanzi din “Le Tour” i-au prilejuit cateva momente iesite din comun. In urma cu 3 ani, pe o coborare intr-o etapa de munte din Alpi, pornit impreuna cu rivalul sau Joseba Beloki pe urmele evadatului Alexandre Vinokourov, la o curba cu asfalt alunecos, spaniolul a cazut, determinandu-l pe Lance Armstrong sa o ia drept peste campul verde cale de peste 50 de metri pana la urmatoarea serpentina. In dreptul santului s-a dat jos din sa, l-a trecut si apoi si-a reluat traseul. La final avea sa-i multumeasca cerului ca nu a fost angrenat in cazatura. In 2004, distantat la cateva zeci de secunde de neamtul Jan Ulrich, principalul contracandidat pe atunci, Armstrong a pornit in tromba un atac. Un spectator neglijent a agatat cu basca ghidonul lui Armstrong, iar acesta s-a dezechilibrat si a cazut. Calm, dar cu genunchiul insangerat, texanul a urcat din nou in sa, a impins si mai vartos din pedale si a castigat etapa, victorie ce avea sa fie hotaratoare in economia finala a turului din acel an. In 2005, l-a adapostul unui firav avantaj in contratimp, americanul incerca sa interpuna o diferenta cat mai mare intre el si Ivan Baso, cel care-l seconda. Cu cateva sute de metri inainte de final, Armstrong a lansat un atac si a castigat la sprint (lucru nefiresc pentru el) o bonificatie de 12 secunde. In ciuda acestor izbanzi, marele regret al iubitorilor ciclismului a fost ca nu i-au vazut niciodata fata in fata pe Lance Armstrong si Marco Pantani (castigator al Turului in 1998). Acesta din urma a decedat in 2001 din cauza unei supradoze de droguri. Scandalul frustrarii franceze Scandalurile de dopaj din lumea ciclismului l-au ocolit pe Armstrong, considerat de multi drept cel mai curat cicilist din circuit, pana la sfarsit de august 2005. Atunci, cotidianul francez L’Equipe, bazandu-se pe o proba de urina a sportivului din acea perioada, a avansat ideea ca in 1999 americanul ar fi folosit substante interzise imposibil de depistat la vremea aceea. Ziaristii francezi au sustinut ca s-au descoperit urme de eritropoetina, cunoscuta sub acronimul de EPO, substanta care creste capacitatea si viteza circulatiei sanguine - depistarea acesteia fiind posibila abia din 2001. Jean Marie LeBlanc, directorul Turului Frantei, a luat si el pozitie declarand ca intreaga lume ciclista a fost pacalita. Armstrong a negat vehement acuzatiile sustinand ca nu a folosit niciodata substante interzise, mai ales ca in 1999 concura imediat dupa revenirea din perioada de convalescenta cauzata de cancerul testicular. Mai mult, texanul i-a acuzat in termeni duri pe organizatorii Turului numindu-i “vanatori de vrajitoare” si sustinand ca acestia doresc sa minimalizeze cu orice pret meritele sale in obtinerea celor 7 izbanzi consecutive. Totodata el a ridicat problema modului in care s-au pastrat mostrele din urma cu 7 ani si a modului in care acestea au fost manevrate. Pentru a demonstra ca este cel mai bun, Lance a avansat si ideea unui posibil come-back pentru editia de anul viitor a Turului. Le Tour Turul Frantei, sau “Marea Bucla” cum este numita, este competitia ciclista cu cea mai mare traditie din lume si a debutat in 1903. Atunci Maurice Garan castiga primul tricou galben la capatul a 2.468 de kilometri impartiti in doar 6 etape (!), primind un premiu de 3.000 de franci. De-a lungul anilor, Turul a evoluat, numarul etapelor inmultindu-se (in ultimii 20 de ani se desfasoara pe parcursul a 3 saptamani), dar pastrandu-si deosebita duritate a traseului. Inca dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, legendarele Col de Tourmalet sau Col de la Madelaine au facut deliciul publicului, dar au turnat plumb in pantofii ciclistilor. Au ramas celebri campioni precum Jacques Anquetil, Eddie Merckx sau Miguel Indurain, dar si invingatori controversati precum spaniolul Pedro Delgado (suspectat de dopaj). Turul porneste din jurul Parisului cu un contratimp si este urmat de o saptamana de etape de plat, accesibile sprinterilor. Urmeaza Alpii, cu pante lungi si inaltimi de peste 2.600 de metri. Se face apoi tranizitia spre Pirinei, unde pantele mai scurte, dar deosebit de abrupte, fac ultimul triaj al campionilor. Urmeaza o noua saptamana de plat iar in penultima etapa a devenit deja un obicei organizarea unui contratimp pentru a regla definitiv conturile. La capatul a 3 saptamani istovitoare, dupa aproape 3.000 de kilometri, campionul face turul de onoare pe celebrul Champs D’Elysses. I se spunea „Robotul” Performantele deosebite ale lui Lance Armstrong se datoreaza si unor calitati fizice iesite din comun. Astfel, volumul cutiei toracice a americanului si deci posibilitatea de ventilatie a plamanilor este de 83,4 l/minut, aproape dubla fata de cea a unui om normal. Pulsul sau poate ramane constant, o perioada indelungata, la valori de 188-192 batai pe minut (valori inregistrate in timpul curselor contracronometru) si atinge valori de peste 200 batai pe minut in momentele in care ataca in ascensiune. Valoarea medie a pulsului sau in timpul unei curse (aproximativ 6-7 ore) ajunge pana la 124-126 batai pe minut. Totodata organismul are un metabolism deosebit, permitandu-i sa alerge o perioada mai mare fara a se alimenta, evitand acel sindrom specific ciclistilor numit “senzatia de foame acuta”. Aceste calitati le-a dobandit datorita antrenamentelor extrem de dure pe care le-a facut in tinerete, dar si regimului actual de antrenament: cel putin 5-6 ore zilnic pe bicicleta, timp in care parcurge intre 150 si 200 km. Claudiu BABAN