Robert Ștrebeli – Demisia!

Managerul de la  Muzeul de Artă a mințit comisia de concurs pentru funcția de manager. A fost ajutat de un „mare” artist ce acum zace la achiziții
 

Situația de la Muzeul de Artă din Baia Mare este la fel  de tensionată. De mai multe săp­tămâni, managerul Robert Ștrebeli încearcă să reducă la tăcere opiniile care l-au acuzat de management defectuos, de afaceri oneroase cu achizițiile muzeului, de management dictatorial și de altele.

Am încercat să vorbim cu angajații muzeului, dar ne-am lovit de teama acestora. Se pare că dictatura Ștrebeli funcționează. Individul ăsta a început să împartă sancțiuni, iar printre cucoanele care îl deservesc amenințările curg gârlă. Ce să mai spui, o adevărată instituție de cultură, fanion al orașului, al județului și al României. Dar minunatul nostru săptămânal a continuat cu investigațiile de presă și am descoperit mai multe lucruri care ne-au oripilat. Încercăm să vă prezentăm fapte, nu vorbe.

Este destul de greu să înțelegi de ce, în anul de grație 2023, sunt angajați cărora le este frică de șef dacă vorbesc despre mizeriile pe care acesta le face într-o instituție așa cum este Muzeul de Artă. Cu toate acestea, au fost depuse două memorii la Consiliul Județean, în care sunt prezentate o parte din porcăriile pe care Ștrebeli le manageriază. Pe de altă parte, așa cum am spus mai sus, am început să vorbim cu unii, cu alții, despre situația din muzeu. Și am rămas mirați câți cunosc situația de acolo. Oameni de cultură, oameni bine informați, politicieni, chiar și oameni de afaceri. Am ascultat ore în șir despre nebuniile din muzeu. Pe undeva, este destul de greu să pui cap la cap toate acestea, dar încercăm.

Trebuie făcută o delimitare clară între perioada în care muzeul a fost condus de Tiberiu Alexa și cea în care (nu) este condus de Ștrebeli.
Perioada Alexa a excelat prin realizări, expoziții incredibile care au pus în valoare patrimoniul muzeului.  Acesta are peste 4500 de lucrări, mare parte tablouri care aparțin Centrului Artistic de la  Baia Mare.

E necesar să spunem că, atunci, cu mai mulți ani în urmă, când muzeul mamut, condus de un alt dictator, a fost împărțit în unități muzeale care sunt acum în municipiu, s-a spus de Muzeul de Artă că are misiunea de a pune în valoare patrimoniul existent, respectiv lucrările Centrului Artistic.

Alexa are marele merit că a întregit colecția muzeului și că a prezentat ce comori sunt în depozitele muzeale. Dar munca nu se rezumă doar la acest aspect. Muzeul a trebuit în permanență să fie renovat, curățat, modernizat. Pentru acest lucru, Alexa s-a înconjurat de oameni de calitate, de specialiști cunoscuți și recunoscuți. Și așa, ani de  zile, s-a putut vedea cum acest muzeu crește, cum devine cunoscut și cum patrimoniul Centrului Artistic băimărean este pus în valoare, așa cum s-a cerut atunci, când muzeul mamut, condus de un alt dictator, a fost împărțit în unitățile muzeale de acum.

Dar, în cadrul echipei foarte bune de la muzeu, în perioada Alexa au apărut și persoane care au început să strice armonia de acolo. Mai ales la administrație, la serviciul de contabilitate. Cum Alexa nu era un tip conflictual, ci un om care conducea calm și chibzuit, a putut s[ apar[ un personaj ce s-a folosit de aceste „slăbiciuni” ale lui Alexa.

Printre multele binefaceri din perioada Alexa, s-a numărat și aducerea în cadrul colectivului a unui specialist bun,  Călin Ițoaie. A­cesta a pus la punct depozitele muzeului, s-a ocupat de înregistrarea lucrărilor, de conservarea acestora. Am încercat să vorbim cu domnul Ițoaie, dar ne-a  refuzat scurt. A spus că nu are nimic de spus. Acest domn este unul dintre semnatarii memoriului depus la Consiliul Județean. Dar am aflat de la  persoane ce a pățit și Ițoaie. Vom reveni.

Alexa a lucrat pe brânci și a reușit, după mulți ani de muncă, să realizeze o expoziție permanentă ce prezintă Școala de Pictură de la Baia Mare, lucrări din patrimoniul muzeului. Dacă în aparență pare un lucru simplu, în fapt este o muncă deosebită, ce ține de profesionalismul echipei: Dorel Topan, Ioan Angel Negrean, Oana Enășel, Călin Ițoaie și alții, mulți dintre ei colaboratori din alte zone ale culturii băimărene.

În mare, aceasta a fost perioada romantică a muzeului, până când Alexa a trebuit să iasă la pensie. De aici începe dezastrul. Este perioada în care apare Robert Ștrebeli. Pe vremea respectivă, acesta era la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Dar a vrut să revină în Baia Mare. Adevărul e că cei din Sibiu îl doreau plecat. Acolo a avut mai multe probleme.

Suntem în posesia memoriului, prin care un artist italian, Franco Gianneli, a reclamat la Ministerul Culturii modul în care Ștrebeli s-a ocupat de o expoziție cu lucrări de-ale lui. Și a venit în Baia Mare. Nu mai amintim cum s-a angajat. Spunem doar că a ajuns șef de birou și dorea să se înscrie la concursul de manager. Asta după ce Alexa a fost scos din muzeu, deși acesta dorea să mai stea câteva luni pentru a preda totul în ordine. Din păcate, a trebuit să plece, deoarece Ștrebeli tropăia de nerăbdare. Și nerăbdarea l-a dus singur la Consiliul Județean. Se pare că Ștrebeli și-a luat dosarul sub braț și s-a dus singur. Aici intervine factorul politic.
Se pare că Ștrebeli s-a folosit de o filieră liberală, o doamnă care l-ar fi ajutat. Dar apare și factorul „iubitorului marelui sculptor”, cel în poala căruia a crescut. Acest sculp­tor ieșit la pensie a ajuns, de ceva vreme, la muzeul în care Ștrebeli este mare șef. Unde? Culmea, la achiziții. Ca  să vezi!

Deci, Ștrebeli a dat concurs și a  ajuns director, manager. Ce nu se știe e următorul fapt.  Proiectul de management a fost realizat înainte de concurs, cu ceva vreme. El a fost redactat de una din cucoanele care îl servesc. Și, culmea, a fost inspirat din proiectul de management al lui Tiberiu Alexa. Acesta, când a trebuit să plece, nu a putut lua lucrările sale, fiindcă erau pe calculator, iar mândrele care au venit la cârmă au intrat și i-au făcut lui Ștrebeli proiectul. Dar de ce cu atâta timp înainte? Știa Ștrebeli ce trebuie să spună. Am mai aflat că, în comisia de concurs pentru postul de manager, marele sculptor și-a trimis omul, un anume Andrei Năsiu.  Dar și acum există acest pericol ca acest Năsiu să facă parte din comisiile de evaluare, inclusiv la Ștrebeli. Ceea ce ar fi o mare porcărie.

Actualul manager, după cum povestesc sursele noastre, nici nu știe să scrie bine, vorbește foarte prost, nu are cunoștințe concrete, este un „analfabet funcțional”, după cum spun sursele noastre. Și acest om este pus să conducă Muzeul de Artă și să promoveze Centrul
Artistic Baia Mare, o instituție culturală de mare importanță in­terna­țională.

Din discuții cu sursele noastre, am aflat un lucru incredibil. Absolut incredibil! Ștrebeli a încercat să meargă la Facultatea de Artă din Baia Mare pe poziția de asistent universitar. El ar fi fost adus de un mare geolog al județului, adică tot de o filieră liberală. Ce porcărie! Nu a ajuns, ar fi fost culmea, dar am aflat ce scrie pe diploma lui de licență. Conform acestei diplome, este absolvent de pedagogia artei și nu arte plastice (pictură, grafică, sculptură). Apoi a fost cu bursă Erasmus la Salamanca, conform protocolului de colaborare între Universitatea Națională de Artă din Iași și Universitatea din Salamanca, unde a încercat să se înscrie la doctorat. Fără niciun rezultat.
Deci, Ștrebeli minte. Aici s-a lăudat că are doctorat, că este doctorand și câte și mai câte. Sursele noastre spun că minte. Sperăm că cineva va verifica condițiile de concurs pentru manager și realitatea din actele lui Ștrebeli.
 

Filiera maghiară
 

Recent, a venit la muzeu cu mare pompă, cu anunțuri halucinante, cum că 30 de capodopere ale Școlii de la Baia Mare sunt aduse de la Budapesta și vor fi văzute în premieră de băimăreni. Lucrări care sunt din colecții particulare maghiare. O altă mare porcărie. „Marile capodopere” aduse din Ungaria, cu multe semne de întrebare asupra autenticității, nu fac decât să pună în circulație falsuri și, eventual, să fie achiziționate de muzeu.

Dar se mai întâmplă și alte lucruri, în aparență fără vreo legătură cu Ștrebeli, dar se pare că nu e așa.
De ceva vreme, se dorește să se aducă în Baia Mare o tabără de pictură din Baia Sprie. Este o tabără înființată de un artist maghiar și unde vin artiști amatori, tineri, studenți și artiști semi-profesioniști. Acum intenția este de a organiza această tabără la Colonia Pictorilor, într-o perioadă în care este sărbătorit Sf. Ștefan, o sărbătoare maghiară.  

Mai mult, promotorul acestei mutări ar fi o fundație care aparține de Protopopiatul romano-catolic. Cei care au tot susținut de mult timp că această Colonie a Pictorilor aparține de Ungaria.
Se pare că Ștrebeli face și el parte din aceste structuri. Așa se și explică de ce a promovat colecții private din Ungaria și a cumpărat lucrări pentru muzeu prin galeria din Baia Mare, care aparține unei persoane de etnie maghiară.  Practic, de când este manager, nu a realizat o expoziție cu lucrări din patrimoniul muzeului. A promovat colecții dubioase și interesele unor persoane private.
De exemplu, cu ceva timp în urmă, a prezentat o colecție venită din București, un privat ce a avut pretenții absurde. Pentru a putea expune lucrările, multe copii, în sala de la muzeu a cerut să fie rașchetat parchetul. Ceea ce Ștrebeli a executat rapid. O distracție care a costat 15 mii lei. El s-a lăudat că a plătit bucureșteanul, dar se pare că au fost bani de la bugetul județean.

Centrul Artistic Baia Mare
Dr. Tiberiu Alexa

Pentru a explica încă o dată  că maghiarii nu dețin Centrul Artistic Baia Mare, că,  la Colonia Pictorilor, nu au fost numai unguri, că, așa cum se folosește în vorbirea curentă, Școala de Pictură de la Baia Mare nu a fost apanajul maghiarilor exclusiv, prezentăm un studiu al lui Tiberiu Alexa, un material ce va avea mai multe episoade.

Activitățile educaționale și de creație în vremea celor șase sezoane băimărene, între 1896-1901, cei aproape 300 de studenți și artiști afiliați cercului münchenez al Școlii private de pictură Simon Hollósy  au colonizat la Baia Mare, contribuind astfel, substanțial, la întemeierea Coloniei artistice de la Baia Mare și, implicit, la cristalizarea structurilor specifice ale Centrului Artistic Baia Mare.
Cele șase „sezoane băimărene” ale Școlii Hollósy au creat aici un mediu socioprofesional și artistic profund cosmopolit, «paneuropean», prin creatori veniți la Baia Mare din Germania, Ungaria, Polonia, Austria, Slovacia, Rusia,  Transilvania, Serbia, Elveția, Ucraina, România, Cehia, Basarabia, Anglia, India, Lituania, Danemarca.

Atelierele de studiu educațional și de creație individuală

Structură instituțională și edilitară deopotrivă, rețeaua de ateliere de creație, instituită în 1896 și dezvoltată apoi până în prezent (fie de utilitate colectivă – pentru susținerea activităților de didactică artistică ale instituțiilor educaționale băimărene; fie de utilitate individuală – ca studiouri de creație, și la rigoare, ca spații alternative de expunere publică), a reprezentat - și continuă să reprezinte - o autentică coloană vertebrală pentru permanentizarea și consolidarea, de-a lungul timpului, a resursei umane specializate profesional care s-a coagulat în comunitatea de artiști plastici/ vizuali băimăreni. Ea constituie, de asemenea, principala infrastructură materială care a asigurat existența și activitățile neîntrerupte, vreme de aproape un secol și un sfert (cu tot cu succesiunile inerentelor cicluri de creștere/criză) ale Centrului Artistic Baia Mare dimpreună cu exercitarea principalelor funcțiuni ale acestuia: educaționale, de creație individuală, de expunere și introducere în circuit public a producției artistice, de relaționare publică cu mediile local, național și internațional etc. De-a lungul timpului, principalul contributor a fost administrația publică locală (reprezentată de autoritățile orășenești, municipale și – în 1967-1971 – de cele județene). Astfel, problematica edificării, întreținerii, reparațiilor și (îndeosebi) a atribuirii întrebuințării/ uzufructului majorității covârșitoare a atelierelor băimărene s-a circumscris (sub o formă sau alta) sferei dreptului public.
În paralel, s-a constituit și a activat o rețea secundară – fluctuantă, fragilă dar mereu reînnoită – a atelierelor de creație de drept privat.

Atelierul „Școlii Hollósy”

Pasul dintâi s-a făcut în 1896, prin Atelierul „Școlii Hollósy” – un fost „fânar” donat de avocatul local Béla Stoll și transformat pe spesele primăriei băimărene, pentru a corespunde necesităților minimale de studiu indoor ale cursanților învățământului artistic băimărean.
Amplasat în parcul orășenesc, pe coasta „dealului Jokai/ Carpați”, a funcționat până în 1924, când a fost demontat și relocat temporar în perimetrul complexului „Colonia Pictorilor”, în cele din urmă fiind dezafectat. În răstimpul celor aproape patru decenii în care a deservit procesele educaționale desfășurate în sezoanele de vară, cumulativul multianual al beneficiarilor acestui spațiu de studiu și creație artistică depășește cifra de 2000 de elevi, studenți și artiști.
În mai multe împrejurări, acest atelier a fost utilizat și pentru găzduirea unor evenimente expoziționale, precum în iulie 1897 – deci în urmă cu exact 125 de ani – atunci când studenții Școlii Hollósy au organizat, pentru o zi, cea dintâi expoziție de grup, de artă modernă profesionistă, la Baia Mare!