REZISTENTA ANTICOMUNISTA / Proclamatia de la Timisoara

* Nascuta intr-un oras, singurul dintr-o tara-inchisoare, devenita memoriu, manifest, ideal si chiar rugaciune, Proclamatia de la Timisoara a adunat toate doleantele celor care au scandat atunci : « Suntem gata sa murim!». Numai ca, la doua decenii de la Revolutie, « testamentul » eroilor de atunci n-a fost aplicat niciodata. De o parte, populatia « inarmata » doar cu idealul libertatii, de cealalta parte Securitatea, Militia, Armata si trupele zeloase ale activistilor de partid. O inclestare care in statistici se traduce sec in mii de morti si raniti. Noi ne permitem azi luxul de a privi statistici si cifre. De a critica comunismul, sau nostalgicii capitalismul. Ei au avut doar doua variante : « murim sau invingem! ». « Luxul » alegerii de care beneficiem azi a fost cumparat cu sange, vieti, durere, intrebari ramase fara raspuns chiar si astazi si idealuri care au ramas ideal. Intre 16 si 20 decembrie 1989, Timisoara, a purtat, de una singura, un inversunat razboi cu unul dintre cele mai puternice si mai odioase sisteme represive din lume. Toate metodele si mijloacele de reprimare s-au dovedit insa neputincioase in fata dorintei de libertate a timisorenilor si hotararii lor de a invinge. Si au invins. In 20 decembrie 1989, Timisoara a intrat definitiv in stapanirea populatiei. Peste doar cateva saptamani, timisorenii si-au dat seama ca mai e de luptat pana la victoria deplina si au explicat intregii natii pentru ce au luptat si pentru ce sunt gata sa lupte oricat si oricum. „1. Revolutia de la Timisoara a fost, inca din primele ei ore, nu doar anticeausista ci si categoric anticomunista. (...) 2. La Revolutia de la Timisoara au participat toate categoriile sociale. (…) 3. La Revolutia de la Timisoara au luat parte oameni din toate categoriile de varsta. (…) 4. Pentru victoria Revolutiei din Timisoara s-au jertfit, alaturi de romani, si maghiari, si germani, si sarbi si membri ai altor grupari etnice care de secole conlocuiesc in orasul nostru pasnic, in buna intelegere. (…) 5. Inca in data de 16 decembrie, din primele ore ale Revolutiei, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: “Vrem alegeri libere!” (…) 6. (…) Se impune redactarea de urgenta a unei scurte, dar corecte, istorii a perioadei 1944-1950 si difuzarea ei in tiraje de masa. 7. Timisoara a pornit Revolutia impotriva intregului regim comunist si intregii sale nomenclaturi si nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politica a unui grup de disidenti anticeausisti din interiorul PCR-ului. Prezenta acestora in fruntea tarii face moartea eroilor din Timisoara zadarnica. (…) 8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. (…) 9. Timisoara nu a facut revolutie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. Pentru acestea era suficienta o greva. (…) 10. Desi militam pentru reeuropenizarea Romaniei, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care isi au neajunsurile si inechitatile lor. Suntem insa categoric in favoarea ideii de initiativa particulara. (…) 11. Timisoara este hotarata sa ia in serios si sa se foloseasca de principiul descentralizarii economice si administrative. (…) 12. Dupa caderea dictaturii au fost invitati in tara toti romanii plecati in exil, pentru a pune umarul la reconstructia Romaniei. Unii s-au intors, altii si-au anuntat intentia de o face. Din pacate, instigati de forte obscure, s-au gasit si oameni care sa huleasca pe exilatii reintorsi, sa-i califice tradatori, sa-i intrebe tendentios ce au mancat in ultimii zece ani. Este o atitudine care nu ne face cinste. (…) 13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi nationala a Romaniei. In felul acesta se eternizeaza persoana dictatorului, de fiecare data sarbatorindu-se un numar de ani de la caderea lui. (…)Ii asiguram insa pe acei care astazi tainuiesc adevarul ca nu vom inceta lupta pana cand nu vor fi adusi in fata instantei, in calitate de complici la genocid. Aceasta Proclamatie s-a nascut din necesitatea de aduce la cunostinta natiunii romane ade¬varatele idealuri ale Revolutiei de la Timisoara. A fost o revolutie facuta de popor si numai de el, fara amestecul activistilor si securistilor. A fost o revolutie autentica si nu o lovitura de stat. A fost categoric anticomunista si nu doar anticeausista. La Timisoara nu s-a murit pentru ca activisti comunisti din randurile doi si trei sa treaca in frunte si unul din participantii la genocid sa fie numit de catre acestia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea sociala si nationala, cultul personalitatii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenintarile telefonice si scrise si toate celelalte metode comuniste de constrangere sa fie practicate in vazul lumii, in timp ce noua ni se cere pasivitate in numele stabilitatii sociale. Aceasta Proclamatie se adreseaza in primul rand celor care au primit revolutia cadou si se mira de ce suntem nemultumiti, de vreme ce dictatura a cazut, s-au abrogat o serie de legi proaste si a mai aparut si cate ceva in pravalii. Acum stiu de ce suntem nemultumiti: nu acesta a fost idealul Revolutiei de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamatii, participanti la evenimentele dintre16 si 22 decembrie 1989, nu consideram Revolutia incheiata.