Rezervatia otravita

Izvorul Albastru al Izei, una dintre cele mai complexe rezervatii naturale din Maramures, atrage anual turisti, speologi, vanatori si scafandri. Dezvoltarea turismului in zona, este boicotata de defrisari, peturi si munti de rumegus care intineaza frumusetea locului. Turism? Cu gandul la turism, propovaduita solutie de relansare economica a zonei rurale din Maramures, lasam in urma casele din comuna Sacel si ne avantam pe un drum forestier. In afara de un padurar, nici o suflare. Pana la Rezervatia naturala Izvorul Albastru al Izei este cale de cinci-sase kilometri, dar peisajul merita efortul. Priveste stancile golase sau brazii inalti pentru a intelege de ce doresc autoritatile sa scoata teren din circuitul silvic pentru a amenaja baze turistice. In dreapta, involburata, Iza. Din cauza peturilor pe care curentii le-au “aranjat” in forma de stea, nu intelegi de ce Rezervatia se numeste Izvorul Albastru, insa cu cat urcam, apa devine tot mai limpede. Dupa minute bune, ajungem intr-un soi de poienita. In drepta, o coasta golasa, bustenii retezati fiind dovada defrisarii. In stanga, un deal care-i asteapta pe ciobani la Ruptul Sterpelor si cateva case pustii, semn ca sezonul turistic agonizeaza. La rascruce, o tablie indica faptul ca ne aflam la 150 de metri de izbucul Izei. In dreapta, pitita dupa brazi, o cabana silvica in curtea careia zace o casa cu acoperisul surpat si un grajd vechi. O luam la picior spre izbuc. Cu gandul la ursii bruni care se adapostesc prin zona, ajungem la un pod cu cateva grinzi lipsa. Pe malul opus al Izei, o tablita consemneaza o hotarare a Consiliului Judetean Maramures din 1994, prin care se prevede o zona de protectie de 100 de hectare (in zona Izbucului si a pesterii - care are lungimea de aproximativ 2.100 de metri). Dupa cum arata poienita de langa izbuc, protectia este doar o utopie. Ascunsa dupa perdeaua de brazi, o fundatie brazdata de crapaturi a unei filigorii in care luau masa turistii. Coboram spre Izbucul Izei pe trepte acoperite de muschi. Mai sus, la circa doi kilometri, se afla Taul Muced, locul de unde izvoraste Iza. In apropierea izvorului, raul dispare sub pamant, pentru a iesi din nou la suprafata, in locul numit Izbucul Izei. In timpul verii, izbucul este plin de monedele aruncate de turisti. Nimeni nu stie cu exactitate care este motivul acestei practici, unii sustin ca astfel vor avea noroc, altii pur si simplu vor sa rasplateasca frumusetea naturii. Mai sus, la cativa kilometri, se afla Pestera Izvorul Izei, una dintre cele mai complexe si frumoase din zona. Ultima explorare a avut loc anul trecut, pestera fiind cartata de speologi pe o lungime de 498 metri. Se spune ca si izbucul Izei ar duce spre o pestera, iar localnicii povestesc ca locul este un magnet pentru scafandri, insa nu toti cei care coboara revin la suprafata. Soarele se retrage dupa varful brazilor, ne hotaram sa coboram. Privim palcurile de gunoi, rumegus si busteni, intrebandu-ne ce inseamna in Romania “arie protejata”. La intoarcere ne intalnim din nou cu padurarul. Nu stie prea multe despre zona, dar ne dezvaluie numele “particularilor” care si-au ridicat cabane in zona, si al nomenclaturistilor care, inainte de ’90, au urcat in pavilionul de filare-impuscare a ursilor. Coboram decisi sa cerem o parere avizata. Cunoscutul montaniard Lucian Petru Godja ne confirma banuielile: “nici pe departe arealul nu aduce a zona legal si riguros ocrotita. Zona ar putea fi exploatata turistic ca puncte de acces spre Muncelul Raios, Taul Muced, Batrina…” Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro