REVOLUȚIA din 1989 – dedesubturi

 Hai să vedem cum e cu REVOLUȚIA, cu ceea ce este în spatele ei:

1982 - România este supraîndatorată la FMI cu 11 miliarde de dolari. FMI șantajează România să-și vândă resursele.

La sfârșitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internațional.

Ceaușescu a folosit acești bani ca să industrializeze întreaga Românie.

Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăți, urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.

1985 - Ceaușescu rupe acordul cu FMI și hotărăște plata integrală a datoriei externe a României.

Numai că Nicolae Ceaușescu a luat FMI prin surprindere, hotărând, după 1985, să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacțiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele internaționale ale unor active ale Statului Român.

Din cauza FMI, mare parte din producția agricolă şi industrială a țării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raționalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.

1982 - 1989 FMI și Băncile Internaționale creează un blocaj financiar extern la adresa României.

Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceaușescu se puseseră deja în mișcare.

Așa se face că, începând din 1987, într-o țară aflată sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănțuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceaușescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceaușescu, care ar fi fost nimeni altul decât Ion Iliescu.

Martie 1989 - Ceaușescu rupe încercuirea FMI și reușește să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației.

În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanțe de 7-8 miliarde USD.

Decembrie 1989 - Ceaușescu este împușcat de Crăciun de oamenii Moscovei, la îndemnul lui SAUL BRUCKNER (S. BRUCAN)

Oamenii Moscovei (Iliescu, Brucan, Kostyal, Militaru, Roman) îl îndepărtează pe Ceaușescu de la Putere și îl execută în chip barbar de Crăciun, pe 25 Decembrie 1989.

1990 - 2015 Banii, Aurul și Industria României „se evaporăˮ după Revoluție. Milioane de români ajung șomeri. Alte milioane de români sunt nevoiți să emigreze.

La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD și creanțele de 9 miliarde dolari americani. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurși de la revoluție, nu mai pot justifica azi decât existența a două miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” acești bani?

Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informații şi în parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că, în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidențială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinația Teheran.

Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fișele de evidență aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicația poate fi una extrem de simplă.

1987 - 1989 - Ca să evite dependența de FMI - Ceaușescu a vrut să facă din Banca Română de Comerț Exterior o a doua Bancă Mondială, împreună cu chinezii, arabii și iranienii, care să concureze FMI și Banca Mondială.

Ceaușescu descoperise, încă din 1987, că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI și, mai mult decât atât, i-ar fi făcut concurență acestui organism, un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.

Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior), prin intermediul căreia întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operațiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a țării noastre.

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiționate de ingerințele brutale în economia țărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.