Revolta anticomunista de la Brasov

* Revolta anticomunista de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anuntat prabusirea iminenta a comunismului in Romania. Revolta a fost declansata la Intreprinderea de Autocamioane Brasov, printr-o greva inceputa la 14 noiembrie, noaptea, in schimbul III si continuata a doua zi dimineata cu un mars, pana in centrul orasului, in fata Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman. In timpul marsului catre Comitetul Judetean al P.C.R., au intervenit forte ale pompierilor si detasamentul antiterorist al trupelor speciale, pentru a dispersa multimea. Tot atunci au fost operate si primele arestari in randurile demonstrantilor. Daca in anii ’70 revendicarile minerilor din Valea Jiului au fost de ordin economic si social, la Brasov ele au devenit politice, iar ruperea pactului social a facut criza de sistem si mai vizibila. Revolta de la Brasov reliefeaza intr-adevar trecerea de la cererile economice la contestarea politica a sistemului comunist, chiar daca scandarile anticomuniste („Jos Ceausescu!”, „Jos cu epoca de aur!”, „Jos Dictatorul!” si „Jos Tiranul!”) nu s-au ridicat la statutul de revendicari politice coagulate si fundamentate intr-un program. Constientizarea crizei de sistem si revolta impotriva acestuia impun revolta de la Brasov ca fiind una anticomunista. Au existat informari ale Securitatii privind starea de spirit a populatiei, dar nu au fost luate masuri de prevenire a unei revolte, fapt ce pare astazi surprinzator. Refuzul autoritatilor comuniste de a dialoga cu demonstrantii a provocat luarea cu asalt a sediului comunist de catre multimea adunata. Portretul dictatorului Ceausescu a fost doborat de pe frontispiciul cladirii si incendiat. Au urmat interventia brutala a trupelor speciale de securitate, arestarile si anchetele. Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale, comunistii au revenit asupra hotararii lor, deportand, in urma unui proces regizat, un numar de 61 de muncitori si schimband locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti. Ca o parte a aplicarii camuflate a represiunii, instrumentarea cazurilor evita si nu retinea in sarcina inculpatilor infractiuni de competenta organelor de cercetare penala ale Securitatii – propaganda impotriva oranduirii socialiste –, ci se recurgea la invocarea unor infractiuni de drept comun: asocierea pentru savarsirea de infractiuni, distrugerea in paguba avutului obstesc, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea linistii publice etc. In consecinta, actele de trimitere in judecata erau intocmite potrivit competentelor legate de catre Militie sau procuratura civila. Acest lucru s-a intamplat pentru a se crea impresia ca se cedeaza sub presiunea evenimentelor si nu se iau masuri de pedepsire. Ca urmare, au fost pornite procese publice pentru infractiuni de drept comun. „Desfide totusi in aceasta mutatie violenta metodelor de ancheta utilizate mai ales in cazul muncitorilor de la Brasov, unde se gasesc toate elementele functionale ale instructiunilor asupra modului in care se facea o ancheta...”, dupa cum afirma Raluca Nicoleta Spiridon. Doua sunt componentele anchetei de la Brasov: utilizarea de presiuni fizice si psihice si dirijarea de catre anchetatori a declaratiilor celor anchetati pentru construirea laturii subiective a unei infractiuni de drept comun. Fiecarui ofiter anchetator de Securitate sau Militie i s-a dat in sarcina un inculpat pe care sa-l determine ca, la proces, „sa adopte o pozitie de recunoastere totala a faptelor, de regretare a acestora si de angajare ferma ca nu le vor repeta in viitor”. Declaratiile au fost dictate sau redactate de anchetatori si semnate de inculpati, continutul lor trebuind sa reliefeze caracterul „huliganic” al manifestarii (limbajul se regaseste in condamnarea celor care au declansat revolta de la Timisoara, in 1989), prin pagubele pe care le-au produs. Nu au existat contraziceri in ceea ce declarau inculpatii, pentru ca punerea de acord a declaratiilor era necesara in scopul prezentarii in fata instantei a unei singure versiuni. In cazul protestelor de la Brasov din 15 noiembrie 1987, prin Sentinta penala nr. 2823 din 3 decembrie 1987 data de Judecatoria Brasov, 61 de muncitori au fost condamnati pentru ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, conform art.321, alin.2 Cod Penal, la pedepse cuprinse intre 6 luni si 3 ani si li s-a desfacut contractul de munca de la uzinele din Brasov cu art.130, privitor la indisciplina. Dintre cei condamnati, pedepsele a 26 de muncitori au fost inlocuite cu munca corectionala in alte organizatii socialiste, unde trebuiau sa desfasoare activitati direct productive, iar cei condamnati cu pedepse privative de libertate cu suspendare conditionata. In general, cei condamnati au fost „deportati” in judetele de origine (33 de persoane), cei din Brasov (19 persoane) si alti 9 trimisi in alte judete ale tarii, reincadrati in munca si „dati in supravegherea colectivelor de munca, pentru a se asigura reeducare”. Totodata, 21 de persoane (in afara celor condamnate) au fost anchetate, dar puse in libertate: 5 elevi (exmatriculati, apoi reinmatriculati), 9 muncitori (avertizati si reprimiti la Intreprinderea de Autocamioane Brasov), iar 7 muncitori trimisi in localitatile de origine. La Brasov, desi au fost anchetate 183 de persoane, la proces au fost doar 61 de acuzati, dintre care 53 de la Intreprinderea de Autocamioane Brasov. In acest caz, spre diferenta de ceea ce se petrecuse in cazul revoltei minerilor din Valea Jiului, scopului initial represivo-educativ si exemplificativ i s-a suprapus un altul. Pentru a prezenta evenimentele depolitizat, s-a avut grija ca grupul celor judecati sa nu fie mare, pentru a nu se lasa impresia ca este vorba despre o represiune in masa, ci doar despre judecarea unui grup mai mic de „elemente certate cu legea”, „adevarati vandali”, „refractari care nu au inteles ajutorul ce li s-a dat de catre societate in rezolvarea multor probleme de familie”. Printr-o adresa semnata de seful Securitatii judetene din Brasov, locotenent-colonel Claudiu Bucur, si transmisa omologilor sai din alte judete, s-a cerut punerea sub supraveghere a celor care s-au aflat la Brasov in timpul evenimentelor, dar aveau rezidenta in alte judete. Trebuia controlata activitatea acestora, pentru a se stabili daca fac „comentarii negative” si daca au avut posibilitatea de a filma sau a fotografia unele „aspecte”, caz in care trebuiau intreprinse masuri pentru recuperarea materialelor filmate sau fotografiate. Dupa revolta muncitorilor de la Brasov, nu s-a realizat, din pacate, nici o alianta intre clasele sociale din Romania, intre intelectualii care criticau regimul si muncitorii nemultumiti. Dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportati s-au reintors in Brasov. Un caz aparte il reprezinta cel al lui Vasile Vieru, unul din cei 61 de muncitori deportati, care a decedat la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta, in urma maltratarilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti. In general, cei condamnati au fost „deportati” in judetele de origine (33 de persoane), cei din Brasov (19 persoane) si alti 9 trimisi in alte judete ale tarii, reincadrati in munca si „dati in supravegherea colectivelor de munca, pentru a se asigura reeducarea”. Perestroika si politica de glasnost refuzate Venirea la putere in Uniunea Sovietica a lui Mihail Gorbaciov si lansarea perestroikai sale pe plan intern au clatinat regimurile comuniste din Europa de Est. Pe masura ce Gorbaciov a accelerat ritmul restructurarilor in Uniunea Sovietica, Ceausescu a devenit din ce in ce mai vehement in opozitia sa fata de orice reforme economice sau politice. Mai mult, reformele politice ale lui Gorbaciov si impactul lor asupra altor tari din bloc i-au facut pe dictatorul roman si sustinatorii acestuia sa devina extrem de nervosi. Cu diferite ocazii, Ceausescu a criticat deschis perestroika, pe care a caracterizat-o drept „deviatie de dreapta” in comunismul mondial. In discursul rostit pe data de 26 ianuarie 1987, cu ocazia celei de-a 69-a aniversari a zilei sale de nastere, Ceausescu a denuntat, fara referire directa, incercarile de „reinnoire a socialismului”. Tinta remarcelor sale era, fara indoiala, politica de glasnost a lui Gorbaciov. Gorbaciov a vizitat Romania in mai 1987 si a facut cateva aluzii la adresa politicii dure a lui Ceausescu. Cu toate acestea, dupa vizita lui Gorbaciov, nu s-a produs nici o imbunatatire a situatiei sociale si economice din Romania. Dimpotriva, in noiembrie 1987, au fost anuntate noi reduceri ale cotei de consum la electricitate si benzina. Stasi la Brasov In cursul desfasurarii evenimentelor de la Brasov, un informator al Stasi s-a aflat in oras, trimis de catre intreprinderea sa din R.D.G. pentru sase saptamani, in calitate de reprezentant comercial. Activitatea sa a constat doar in a raporta despre evenimentele care tocmai avusesera loc si se circumscrie alaturi de informarile furnizate de un cetatean roman, care era in acelasi timp si informator al Stasi, in interesul manifestat de est-germani fata de problemele economice romanesti. Preocuparea manifestata de Stasi pentru situatia economica a Romaniei a pornit initial de la necestatea de a cunoaste posibilitatea Romaniei de a-si respecta obligatiile de export fata de R.D.G., pentru ca ulterior sa vizeze identificarea efectelor dificultatilor economice asupra politicii interne si impiedicarea extinderii in alte tari ale Tratatului de la Varsovia a unor eventuale proteste din Romania. Violenta metodelor folosite de anchetatori la Brasov trebuie subsumata temerii conducerii de partid ca factorii externi au stat la baza declansarii protestului muncitorilor de la Brasov. In consecinta, s-a pornit de la premisa ca, doar utilizand metode violente de ancheta, se va ajunge la un adevar mai profund decat ceea ce s-a declarat la inceput. Nu a fost cazul, insa metodele ilegale de ancheta si-au spus cuvantul, marcand existenta participantilor la evenimente. Ideea vizitei lui Ceausescu la Brasov era aceea de a demonstra ca nu muncitorii pasnici au incercat rasturnarea regimului, ci elemente huliganice, betivi certati cu legea. Pentru a preveni orice manifestare impotriva regimului, muncitorii cu „probleme” au fost inchisi in sectii, iar in locul lor au fost adusi muncitori de la Hidromecanica Ioan BOTIS