Revendicari ciudate

Zilele trecute, uitand de binefacerile societatii “mutulateral” dezvoltate, aia edificata de cizmarul ratat care i-a fost tata, Valentin Ceausescu s-a trezit sa ceara despagubiri babane pentru utilizarea imaginii lui Nicolae Ceausescu intr-un spot publicitar. Asta asa, ca sa traga niscaiva foloase si din capitalismul mioritic, ca de socialismul de aceeasi sorginte a profitat destul. Toata treaba asta are un precedent: Oana Pellea a saltat vreo 350 de milioane de lei de la Gigi Becali, pentru ca fostul crescator de mioare a folosit imaginea tatalui ei intr-un spot din vremea campaniei electorale. Mi-am si adus aminte ca actorul care a strigat in filmul respectiv „Dupa mine, fratilor!” a fugit in Occident. La vremea la care am vazut pentru prima oara filmul, nu m-am prins de subtilitatea mesajului... O si mai mirobolanta revendicare a fost formulata recent de Kremlin; urmasii Uniunii Sovietice au anuntat ca doresc sa preia bunurile care au apartinut URSS din fostele state comuniste. Despre faptul ca ar intentiona si sa restituie ceva, de exemplu tezaurul Romaniei, de care „au grija” de vreo 90 de ani, nici o vorba, ca in politica asta externa nu-i ca-n box: e mai bine sa iei, decat sa dai. Cetatea Rasnov a fost cedata unui afacerist italian, Castelul Bran a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, Pelesul si Pelisorul nu vor fi retrocedate, dar vor fi rascumparate de statul roman pentru cateva zeci de milioane de euroi si lista ar putea continua pe cateva sute de pagini. Numai UDMR-ul a formulat atatea cereri de retrocedare, ca daca ar fi solutionate toate, ar trebui ca Romania sa se invecineze la rasarit cu Nepalul, la apus cu SUA, la miazazi cu Africa de Sud si la miazanoapte cu finlandezii, care-s tot fino-ugrici, ca si ungurii, da’ nu revendica nimic. Nu inteleg de ce nu-s multumiti cei din UDMR cu ce-au primit pana acum, ca li s-a dat si ce n-au cerut, ca-n cazul parlamentarului UDMR caruia medicii romani i-au lasat, in timp ce-l operau, o lingura de bucatarie in abdomen. Nici nu afla parlamentarul de „cadoul” asta romanesc, daca nu incepea sa-i piuie fizicul in timpul controlului obisnuit de pe un aeroport. Dovada a generozitatii proverbiale a romanilor sta faptul ca nici un doctor n-a revendicat lingura cu pricina, ba mai mult, toti afirma ca nu le apartine si nici macar n-au vazut-o vreodata. Si poate era o lingura de tezaur... Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro