Revelatia in terapie

Pentru a ilustra si a da culoare acestui fenomen, putem spune ca unele persoane, la nivel imaginativ, isi vad existenta in toata complexitatea ei ca fiind structurata intr-o serie de sertare in care se afla indosariate parti si evenimente din viata lor, sentimente, traume din copilarie, frici si ingrijorari, iubiri, dezamagiri. Le punem acolo la pastrare pentru a uita de ele daca sunt prea dureroase si ne fac rau, daca ne incomodeaza sau daca ne creeaza emotii neplacute. Fiecare lucru in sertarasul lui, si aparent nu exista vreo conexiune intre ele. Totusi, apare un vizor care lasa persoana sa acceseze, macar doar in treacat, informatia din dosare.

Cand persoana face legatura dintre toate datele cu ajutorul tehnicilor psihoterapeutice, isi da seama ca toate sunt de fapt interconectate si decurg unele din altele. Intreg muntele de sertare se rastoarna si toate hartiile cad pe masa din fata ei. Primul sentiment care apare este confuzia, apoi panica, deoarece acum va trebui luata pagina cu pagina si descoperit care e piesa puzzle lipsa care da sens noii dezordini.

„Acum trebuie sa fac ordine si sa le aranjez din nou dupa ce m-am chinuit toata viata sa le pun deoparte si sa nu mai am de-a face cu ele”. Acesta este primul gand al persoanei aflate in acel moment inedit. Pe langa confuzie si panica intiala, caci totul se darama, persoana este cuprinsa de un sentiment, neexperientiat pana atunci, de eliberare. Se simte libera si eliberata. „Confuzia  s-a transformat in libertate si usurare, am respirat usurat si greutatea lor nu o mai simteam”.

Cautam de mii de ani sensul existentei umane, dar de multe ori nu gasim sens nici in propria noastra viata si nu intelegem motivele pentru care simtim ce simtim si reactionam cum reactionam. Primul pas in a ne descoperi este curiozitatea, iar apoi motivatia. De restul se ocupa psihoterapeutii.