Retrocedari „in bataie de joc¬

Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro Prefectul Bondi Gyongyike acuza comisiile locale de fond funciar ca „lucreaza in bataie de joc¬, trimitand spre validare dosare incomplete. Foarte multe cereri nu ar trebui sa ajunga la centru, solicitarile fiind lipsite de temei legal. Pentru retrocedarea fostelor proprietati, confiscate abuziv de statul comunist la mijlocul secolului trecut, lucreaza armate de functionari publici din administratia locala. Incepand cu cei din comisiile locale si terminand cu Comisia Judeteana de Aplicare a Legilor Proprietatii, cu totii duc aceeasi lupta cu valurile de dosare primite spre solutionare. Insa, procesul retrocedarii este departe de a fi incheiat. Saptamana trecuta, subprefectul Stefan Gonczi a pus din nou problema termenului limita pe care Comisia si-l asuma pentru finalizarea ultimului dosar de retrocedare. S-au facut vreo doua glume, s-a zambit, unii s-au uitat in dreapta, altii in stanga, iar s-a zambit, dar un raspuns tot nu s-a dat. In acelasi stil al dulcii amanari, lucrurile au ramas neclarificate. Poate peste o luna, poate peste doua, poate la anu¼... Ce mai conteaza? Oricate termene s-ar propune de la centru, in teritoriu este o alta poveste. Spre exemplu, comisia locala Sighet a trimis spre validare Comisiei Judetene peste 1.000 de dosare. Aproape toate au fost returnate. Asa cum a afirmat si prefectul Bondi Gyongyike, s-a lucrat in bataie de joc. Evident, la sedinta de saptamana aceasta, de la Sighet nu s-a prezentat nimeni. Ce mare problema? 100 de dosare? O nimica toata. La Viseu... ce sa mai vorbim. Toate cererile de retrocedare, pentru suprafete agricole au fost depuse fara mentionarea suprafetei. Bineinteles ca validarea acestora este imposibila, din moment ce nu s-au depus toate datele privind terenurile solicitate. Dar, exista si o explicatie. „A venit domnul Paul, de la ANRP (Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, n.red.) si le-a spus oamenilor ca daca depun actele asa cum sunt, este bine. Nu trebuie sa specifice si suprafata”, a spus secretarul Primariei Viseu de Sus. Eee, daca a spus domnul Paul... nicio grija, lucrurile sunt pe fagasul lor. Adica, in vesnicul stand by. Totusi, Bondi nu s-a aratat prea convinsa de argumentul cu domnul Paul si si-a amintit ca ultima data cand reprezentantul celor de la Viseu a participat la sedinta Comisiei Judetene, acesta se afla intr-o stare care ii afectase luciditatea. „L-am trimis acasa, ca era beat”, a explicat prefectul. In ceea ce priveste retrocedarile de paduri, lucrurile sunt si mai incurcate decat in cazul terenurilor agricole. Fiecare solicita cat vrea. Doar nu este greu sa treci pe o cerere toata padurea localitatii. Ceva, ceva, tot o sa obtii. Din pacate, aceste cereri aiurea duc la scaderea eficientei muncii comisiilor. Pe plan local, se comit uneori erori colosale, iar daca dosarele nu ar fi analizate cu atentie in Comisia Judeteana, am asista la retrocedari in afara cadrului legal. Spre exemplu, la Borsa, o multime de solicitari, care de care mai ciudate si pline de inventivitate. Bazandu-se pe coincidenta de nume, unii solicita suprafete de padure care nu le-au apartinut niciodata, in schimb, acestea au avut un proprietar cu nume identic. Astfel se constata ca solicitantii sunt nascuti in urma cu mai bine de un secol. Cea mai veche data este anul 1823. Evident, confruntandu-se actele de stare civila cu cele de mostenitor si datele din CF, ies la iveala neconcordantele, care arata incercarea de inducere in eroare a membrilor Comisiei. Culmea este ca nimeni nu se sesizeaza cu privire la aceste aspecte, despre care unii membri ai Comisiei spun ca trebuie cercetate penal. La fel se intampla si cu autorii nascuti... dupa ce si-au intabulat padurea in CF. In cautarea timpului pierdut... Mai multi borseni solicita 40 ha padure, dupa Kiss Ilisca, nascuta in 1910. Din actele depuse de mostenitori, reiese ca in CF, ea figureaza cu padurea solicitata, inca din 1899. In alte cazuri, autorii au murit inainte de a fi inscrisi in registrele agricole. Vlad Gheorghe, decedat in 1938, apare cu 27 ha padure, intr-un registru agricol din 1948. Aceste trucuri par ieftine, totusi, instanta de la Viseu a emis numeroase sentinte in care s-au retrocedat astfel de suprafete. Probabil, nimeni nu va raspunde pentru greselile cu sau fara vina comise (pe domnii magistrati e mai greu sa-i ia cineva la rost), iar dosarele de retrocedare se vor plimba intre comisiile locale si cea judeteana inca multa vreme pana isi vor gasi o solutionare.