Retrocedare in curtea Spitalului Judetean de Urgenta

Constructia actualului Spital Judetean a inceput in 1966, proiectul fiind privit, pe buna dreptate, ca fiind o provocare urbanistica. Rezultatul: o unitate medicala mare si moderna, cu 6 hectare de teren integrandu-se intr-o zona de protectie. Acum, situatia este alta. Urmeaza o poveste halucinanta, cu retrocedari in curtea Spitalului Judetean. In perioada comunismului cu fata umana, atat de drag unor personaje politice ale momentului, au fost facute multe nedreptati unor oameni care au avut „nesansa” de a avea o casa si un teren. In numele dictaturii proletare, au fost confiscate multe averi pentru dezvoltarea unor localitati. Baia Mare avea o limita a extinderii undeva prin zona magazinului Maramuresul, iar pentru a se putea dezvolta au fost luate terenuri aflate in CAP, dar proprietate privata. Unii dintre pagubiti au primit apartamente, terenuri la schimb, sau chiar bani. Altii nu au primit nimic. Nedreptatile au ramas si au picurat venin in sufletele oamenilor. Asa incepe istoria unui teren de 58 de ari, aflat pe amplasamentul actualului Spital Judetean de Urgenta. La inceputul anilor ’60, Baia Mare a inceput sa se dezvolte puternic. Au inceput constructiile de blocuri si obiective strategice. Arhitectii au trasat axa nord-sud, intr-o zona in care erau terenuri ale celor din satele Sasar, Recea, Mocira etc. Pentru a putea construi, comunistii au luat terenurile fara prea multe discutii. Pentru viitorul Spital Judetean au fost alocate sase hectare de teren, preluat de la Primaria satului Sasar, printre loturile luate numarandu-se si cel al familiei G. (Nu dam numele familiei, deoarece am avut probleme cu identitatea acesteia, in fond nici nu este asa de important). Cei 58 de ari au ajuns in ceea ce a fost proiectat si realizat pentru Spital, respectiv curtea acestei institutii. Dupa terminarea constructiei, nimeni nu s-a gandit la problema terenului, el figurand ca apartinand Statului roman. Prima mentiune gasita dateaza din 1972. Se vorbeste de Spital cu o suprafata de peste 20.000 de metri patrati (suprafata desfasurata), iar terenul aferent este mentionat ca fiind al Statului, fara a se da o suprafata. Cei mai in varsta isi amintesc de limitele zonei verzi a Spitalului, si atunci, ca si acum, unitatile medicale aveau nevoie de o zona de siguranta, de protectie. Pentru spitalul baimarean, acest teren s-a intins pana la strada George Cosbuc, in apropierea Confstar, pana la strada Cuza Voda (unde incepusera constructiile), iar in spate pana la zona unde, de asemenea, au inceput sa se ridice blocuri. Multi ani, nimeni nu s-a atins de zona de protectie a Spitalului. A venit Revolutia, cu toate binefacerile unei democratii proletare. In primii ani, multi nedreptatiti si-au facut singuri dreptate, in timp ce altii au asteptat sa apara promisele legi reparatorii. Pentru Spitalul Judetean, au venit zile grele. Prima lovitura a fost in zona dinspre Confstar si actualul Palat de Justitie. Acolo existau mai multe magazii pentru lenjeria Spitalului si depozitarea altor materiale, care au fost sparte si s-a furat din greu. Tot atunci, in spatele Spitalului, intreprinzatori de ocazie au intrat pe terenul unitatii medicale si au ridicat „mandre” garaje. Mergand mai departe, s-a mai luat o bucata de teren pentru a se face statie de autobuz, evident fara aprobarea celor care au condus Spitalul. A fost perioada de glorie a celor care au facut averi din nimic. Incet, incet, terenul Spitalului a inceput sa se imputineze. Multa lume privea cu jind terenul, care a inceput sa fie perceput ca o afacere deosebita. Au aparut si legile care reglementau functionarea unitatilor medicale. Ca mai toate legile, au existat lipsuri si greseli, precum si modificari mai mult sau mai putin fericite. Important este ca, la modul general, era prevazut ca spatiu de protectie o suprafata de teren echivalenta cu 1,5 metri de spatiu verde/pat de Spital. Pe de alta parte, dupa aparitia Legii 18, dar si a celor care reglementau statutul institutiilor publice, nimeni din conducerea spitalului sau din administratia locala, ori judeteana, nu s-a gandit sa intabuleze terenul Spitalului. Aceasta scapare, voita sau nu, va costa mai tarziu. A urmat construirea Palatul de Justitie, terenul Spitalului capatand conturul amplasamentului de astazi. Revenind la cazul nostru, familia G. a depus la Legea 18 o cerere de retrocedare a terenului avut in proprietate. Sunt trei frati, care au detinut cei 58 de ari, pamant luat de CAP Sasar si cedat Primariei Baia Mare. Oamenii au cerut pamantul pe vechiul amplasament, adica in zona terenului de tenis din curtea Spitalului pana dincolo de strada Dragos Voda, in spatele Kaufland (un teren liber intre supernarket si Medcenter). Comisia de aplicare a fondului funciar a propus acordarea unui alt teren, avand in vedere ca cel solicitat este in curtea Spitalului. Nimeni nu stia atunci ce va urma sa se construiasca acolo. Sau aproape nimeni... Balbaiala retrocedarilor s-a datorat si faptului ca nu se stia exact cui ii apartine Spitalul Judetean, iar cazul a fost pasat de colo-colo. Cei trei frati G. nu s-au inteles si nu au continuat demersurile impreuna. Doi dintre ei au considerat ca se vor descurca, iar sora lor, G.I., a continuat sa ceara terenul pe vechiul amplasament, mai precis 19 ari, parte ce ii revenea. In 1993, a primit o adeverinta de proprietate, urmata de un titlu de proprietate pe terenul respectiv. S-a ajuns la Primaria Baia Mare, la secretarul de atunci, la topografi si functionari din Comisia de fond funciar. Nu s-a rezolvat nimic. In 2000-2001 s-a stabilit ca Spitalul Judetean este un obiectiv de interes judetean, deci trebuie sa fie in patrimoniul judetului. Consiliul Judetean a preluat spitalul, existand incercari de rezolvare a problemei terenului. „Din ceea ce stiam, rezulta ca proprietar pe teren este Statul. Dar nu am avut nimic, nici un act. In fine, am primit procesul verbal de preluare a institutiilor de interes judetean, aici aparand Spitalul, cu un teren de 6,3 hectare. Apoi am aflat ca este un proces pe rol pentru cei 19 ari ai familiei G. Am cerut de la Primarie numerele topo, dar nu am primit si pentru acea parcela”, ne-a spus un functionar din cadrul CJ. Doamna G. a introdus in instanta o actiune pentru a primi terenul ce i se cuvenea, probabil fiind sfatuita. Ceilalti doi frati au insistat si au primit 38 de ari pe zona verde din spatele Kaufland. Femeia castiga procesul in 2007, printr-o sentinta definitiva si irevocabila. Cei din Primarie spun ca parte la proces a fost si CJ, dar nimeni de acolo nu s-a prezentat la infatisari. Secretarul Primariei, Rodica Brad, spune ca terenul Spitalului a fost, la vremea respectiva, in domeniul privat al municipiului, ca atare a putut fi retrocedat prin instanta. „Din cate imi amintesc, motivatia a fost ca terenul este liber (nu are constructii) si poate fi retrocedat. Daca ar fi fost trecut in domeniul public al municipiului, nu s-ar fi putut da. La insistentele noastre, CJ au trecut terenul in domeniul public, pentru a se evita alte retrocedari (mai sunt cereri din partea altor persoane)”, a spus Brad. Dinspre CJ, opinia este alta. „Noi am primit o instiintare cu privire la proces, dar atunci nu era problema noastra. Mai mult, nu am primit numarul topo al acestui teren. Aveam impresia ca cineva nu vrea sa ne dea datele. Consider ca s-a tras de timp, pentru ca procesul sa aiba finalitatea care a avut-o”, afirma sursele noastre. Cei de la Spital considera ca nimeni nu a facut nimic. „Noi am tot la toate autoritatile posibile si imposibile ca trebuie intabulat terenul Spitalului. Am pus noi bani, am facut dezmembrarile cadastrale, desi nu era treaba noastra. Am facut-o pentru a grabi procedura de intabulare, dar, probabil, nu s-a dorit”, ne-a declarat un functionar al Spitalului Judetean. Intre timp, pe terenul castigat in instanta de G., a fost depusa o cerere de certificat de urbanism pentru constructia unui bloc, care a fost respinsa. Dupa o alta perioada, familia proprietarei s-a gandit sa vanda. S-a apelat la o agentie imobiliara, care a scos terenul la vanzare si a primit oferte (se pare ca un manager a insistat pentru vanzare). Pretul vehiculat a fost de 35-40 de mii de Euro/ar, dar au parut a exista unele probleme cu actele. S-a apelat la o alta agentie imobiliara. Si aceasta a scos terenul la vanzare. Intre timp, femeia si cei din familie afirma ca au vandut terenul unui personaj misterios - posibil medic, posibil politician. Se pare ca tranzactia s-a facut la pretul corect, dar cei de la Agentie nu au stiut. Am discutat cu familia. Initial, femeia a inceput sa ne povesteasca prin ce a trecut pana a primit terenul inapoi. Cand ne-a apropiat de anii din urma, au navalit in casa fata doamnei si sotul ei. Afara, mai multi tineri cu priviri incruntate. Am fost luati la rost ce cautam acolo. „Cine v-a trimis si v-a platit sa scrieti? De ce va legati de cei necajiti? De ce nu ati venit cand ne judecam? Ati fi scris?”, au strigat la noi toti de prin casa. „Terenul este proprietatea noastra! Punct! Avem sentinta definitiva. El a fost vandut cuiva din Austria, imediat dupa pronuntarea sentintei”, au mai spus cei din familia G. Din sursele noastre, vanzarea, la care acum se lucreaza, a fost facuta pe bani buni. Din certificatul de urbanism eliberat pentru vanzarea terenului, rezulta ca o constructie pe aceasta parcela trebuie sa mentina functiile actuale, respectiv medicale. Se mai spune ca trebuie sa respecte legislatia in vigoare privind perimetrul de protectie, sa fie la 50 de metri de blocuri si de artere de circulatie. Ceea ce nu este indeplinit. Cine va da autorizatie de construire in aceste conditii? Magnatul imobiliarelor In timpul documentarii acestui material, am auzit ca in poveste ar fi implicat omul politic Mircea Dolha. L-am intrebat daca stie ceva de teren. „Da! Am aflat ca este un teren de vanzare acolo, in curtea Spitalului. Eu am renuntat la toate afacerile mele si ma ocup doar de terenuri. Cumpar terenuri. Fac tranzactii! De cel de la Spital m-am interesat si am aflat ca era la 35.000 de Euro arul. Nu am putut sa cumpar, erau ceva probleme cu actele de proprietate. Nu este nicio problema. Dincolo de acest loc este un alt teren de vanzare. Posibil sa cumpar. Acolo, dupa Kaufland. Cam atat stiu de aceasta problema”, ne-a declarat Dolha. Liderul pesedist nu a parut mirat de faptul ca terenul din curtea Spitalului este retrocedat. „Misteriosul” baimarean Am fost la Cartea Funciara, pentru a vedea ce tranzactii s-au facut. Am stat la rand si am cerut un extras CF. Nu s-a putut, deoarece dosarul era in lucru la un notar. In traducere, acum se intocmesc acte de vanzare/cumparare. Pe alte surse, ne-am interesat si am aflat cine este misteriosul cumparator. Nu este din Austria, ci din Baia Mare. Un banal Banalizor Pe langa problemele de teren, au aparut si probleme legate de anumite posibile investitii. In urma cu ceva ani, au fost demarate negocieri pentru construirea unui banalizor. Discutiile s-au purtat cu investitori belgieni, in faza initiala, apoi a intrat pe fir Primaria si CJ, pe ideea ca se va face un parteneriat. Primarul a facut demersuri si a reusit sa obtina fonduri insemnate de la Agentia de Mediu. Urma ca lucrarile sa demareze in partea din spatele Spitalului, dar unii consilieri s-au opus si proiectul a cazut. Acum, a devenit clar ca este de neocolit construirea unor asemenea banalizoare. Tot la neimpliniri „intamplatoare” poate fi mentionat si construirea noului sediu al sectiei de Medicina Legala. Constructia a inceput langa parcela familiei G. Este o casa fara geamuri, usi etc. Si aici s-a promis sprijin din partea unui lider de marca al PD-L. Pe proiecte au venit bani de la guvernul valon (100 de mii de euro), bani tocati de diverse persoane mai mult sau mai putin necunoscute. Unii au prosperat cu cabinete, iar Spitalul a ramas cu ochii in soare. Legea In 2006, Ministerul Sanatatii a emis Ordinul 914 privind conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un Spital pentru obtinerea autorizatiei de functionare. La capitolul zona de siguranta, se mentioneaza ca este nevoie de 20 de metri spatiu verde per pat de spital. La Baia Mare, este o problema cu aceasta lege, deoarece a aparut in 2006, iar procesul s-a finalizat in 2007. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro