Reteta de succes a americanilor

Un trio american - Eric Maskin de la Universitatea Princeton, New Jersey, Roger Myerson, profesor la Universitatea Chicago, Illinois, si Leonid Hurwicz, originar de la Moscova, cu catedra la Universitatea Minnesota - si-a adjudecat Premiul Nobel pentru Economie pe 2007, pentru meritul de a fi pus la punct o teorie care ajuta la a intelege cum vanzatorii si cumparatorii isi pot maximaliza castigurile intr-o tranzactie. Potrivit membrilor Academiei Regale Suedeze de Stiinte, cei trei „au pus fundamentul mecanismelor aflate la baza teoriei care are un rol central in cercetarile economice si sociale contemporane”. Plecand de la studiile initiate in 1960, de Hurwicz, cei trei oameni de stiinta au identificat o metoda de optimizare a „teoriei jocurilor”, una dintre cele mai importante si mai revolutionare formulari ale statisticii sociale moderne care isi gaseste aplicatii in stiintele economice, in finante si in demografie. Rezultatele au dus la identificarea „unei metode de stabilire a alocarii celei mai eficiente a resurselor folosite intr-un model”. Astfel, este posibil sa se inteleaga cum stimulentele si informatiile private pot influenta alegerile in tranzactii: de la stipularea asigurarilor, la negocierile de munca, trecand prin redistribuirea titlurilor de stat, pe langa faptul ca se permite companiilor si guvernelor sa inteleaga functiile pietelor chiar atunci cand conditiile sunt complexe. Gandirea liberala, inca de pe vremea lui Adam Smith, sustine ca piata este un mecanism perfect, comenteaza Domenico Siniscalco, fost ministru al economiei si finantelor in guvernul Berlusconi II, intr-un articol publicat de La Stampa (citat de Rompres), pe marginea Premiului Nobel pentru economie, acordat pentru o serie de cercetari aflate la granita cu sociologia si politica. „Mana invizibila” Intr-o lume ideala, spune Siniscalco, un grup de persoane motivate numai de interesul individual genereaza maximum de bunastare pentru toti. De aici ideea pietei ca „mana invizibila”. Practica, din pacate, este adesea diferita de piata perfecta. Mana invizibila functioneaza numai in prezenta unor conditii ideale, precum concurenta perfecta, informatia completa, simetria dintre subiecti, absenta unor costuri de tranzactie. Niste conditii care, in general, nu se gasesc in natura. In aceste cazuri, care se intampla adesea, piata functioneaza, dar genereaza rezultate care nu sunt optime din punct de vedere al bunastarii. Atunci, este nevoie de corectarea mecanismelor de functionare a economiei, proiectand o buna reglementare, o protejare eficienta a concurentei si alte institutii care disciplineaza informatia si schimburile. Institutii care uneori exista de secole, dar care au fost studiate numai recent. Din acest motiv este important sa se proiecteze mecanismele adecvate. Premiul Nobel pentru Economie, decernat la 15 octombrie de Academia de Stiinte de la Stockholm, premiaza acest filon de studii initiat de Leonid Hurwicz (nascut la Moscova in 1917 si stabilit in SUA) si continuat de Eric Maskin (New York, 1950) si Roger Myerson (Boston, 1951). Aceste studii, de natura abstracta, dar cu multe aplicatii practice, se afla inca la inceputuri si nu au desigur un raspuns la toate problemele. Este important insa sa se inteleaga faptul ca falimentele pietei (si uneori ale politicii) nu implica refuzul pietei insasi, dar pot fi corectate pragmatic, proiectand institutiile si mecanismele adecvate. Reguli, contracte, stimulente care sa conduca la cel mai bun rezultat. Strategii in masura sa se opuna cartelurilor si coalitiilor. In sfarsit, idei pentru crearea pietelor noi (de exemplu in domeniul emisiilor in atmosfera), sau mecanisme pentru o folosire eficienta a informatiei sau a votului. Domeniul de analiza premiat anul acesta este important din multe motive, este de parere analistul. Este util pentru demitizarea credintei uneori excesive in ideologia pietei, mai ales din partea unor neofiti care ii imbratiseaza orbeste mesajele cele mai simple. Este util, dimpotriva, pentru a intelege ca falimentele pietei trebuie infruntate cu reforme pozitive si bine proiectate, bazate pe intelegere si nu pe reprimare sau refuz. In sfarsit, este esential sa se inteleaga faptul ca un mecanism de piata bine proiectat (sau prost proiectat) precum un contract de munca sau un proiect de asistenta sociala, poate face diferenta in multe cazuri specifice. Sunt numeroase cazurile in care mecanisme prost proiectate, chiar in scopul binelui, provoaca consecinte dezastruoase. Realitatea este in evolutie rapida si ridica provocari continue in domeniul economic, politic, social. Din acest motiv ar fi interesant sa se discute cu noii laureati ai Premiului Nobel cum pot fi corectate disfunctionalitatile pietei creditului care au explodat in aceasta vara, legate de problemele de reglementare insuficienta. Sau sa se discute cum sa se reformeze asistenta sociala si piata fortei de munca in cadrul globalizarii, unde este nevoie atat de mai multa flexibilitate, cat si de mai multe protectii. La Stampa