Reteaua fantomelor

Puzderia de firme-fantoma (care functioneaza fara sediu, fara patron, cu unicul scop de a fi intermediarul unor operatiuni ilegale), prejudiciaza serios bugetul de Stat. Registrul Comertului incearca sa trieze sutele de mii de firme inregistrate dupa 1990, numai ca “uciderea” unei firme care nu a respectat legea costa. Si inca nu s-a stabilit cine va suporta cheltuielile pentru dizolvarea si lichidarea firmelor care nu au nici un fel de active. In societatile dezvoltate, evaziunea fiscala si spalarea banilor prin asa-numitele firme-fantoma (care functioneaza cu sediu fictiv si elibereaza documente fictive) sunt considerate “crime de gravitate maxima”, nu doar pentru ca priveaza bugetul de sume uriase, ci si pentru ca afecteaza grav intregul mediu de afaceri. In Romania, autoritatile au scapat fenomenul din fraie. Motivul e lipsa unor procedee concrete de depistare si eliminarea firmelor-fantoma care fenteaza Statul cu miliarde bune. Potrivit legii, o firma poate fi “ucisa” daca nu are depuse situatii financiare anuale, nu are sediu cunoscut sau nu si-a majorat capitalul social. Oficiului Registrului Comertului (ORC) incearca sa scape de “balastul” de firme-“moarte” inregistrate dupa 1990, insa nu poate tria firmele fictive dintre cele fara activitate sau cele care au ignorat prevederile legii privind obligativitatea depunerii unor documente. In plus, dizolvarea si lichidarea unei firme costa. Desi exista un fond special din care ar trebui sa se asigure aceste cheltuieli, banii nu ajung, iar cele mai multe dintre firmele care trebuie scoase din evidente nu detin nici active care ar putea fi valorificate. Asa ca, pana sa gaseasca Statul bani pentru “inmormantarea fantomelor”, unele isi continua ilegal activitatea. Stefan Libotean, directorul Directiei Generale a Finantelor Publice Maramures (DGFP), a declarat ca, legat de costurile de dizolvare: “au tot fost discutii, pentru ca nu se stia cine va suporta aceste costuri, noi sau Registrul Comertului. Lichidatorii sunt platiti cu ora. Exista un fond pentru lichidare, la care contribuie toate firmele, dar nu este suficient. Lichidarea unei firme costa minim 4-5-6 milioane de lei, in functie de marimea firmei, plus costurile de publicare in Monitorul Oficial si celelalte.” “Fantomele” De la inceputul anului 1991 pana la finele lunii mai 2005, din evidentele ORC au fost “rase” 5.078 de firme. In cele mai multe dintre cazuri, motivul il reprezinta nerespectarea legii privind depunerea unor documente obligatorii, dar printre cei scosi pe linie moarta se pot numara si firme-fantoma. Nimeni nu poate confirma acest lucru. Maria Kelemen, directorul ORC Maramures, a declarat ca: “ar putea sa fie si firme-fantoma printre cele dizolvate, dar numai in urma unor cercetari penale se poate stabili acest lucru. La noi vin doar actele. Nu putem sa ne dam seama daca sunt firme adevarate sau firme-fantoma.” Dificultatea depistarii unor astfel de firme consta tocmai in faptul ca nu exista o metoda general valabil aplicata de ilegalisti. Unele isi continua activitatea (desi in acte sunt “moarte”), altele n-au fost inregistrate niciodata in evidente, iar altele sunt inregistrate legal, numai ca elibereaza facturi fictive. Ioan Pop, comisar sef al Garzii Financiare Maramures, dezvaluie ca: “astfel de firme activeaza in domeniile care sunt mai vulnerabile: comercializare produse petroliere, alcool si lemn. Noi depistam sediul, dar majoritatea acestor firme au ca si administratori cetateni straini, de regula ucrainieni sau arabi. La Registrul Comertului poate figura un spatiu inchiriat, numai ca la sediul respectiv ori este altceva, ori sediul nu exista. Sunt si cazuri in care firmele sunt in lichidare si s-au predat spre lichidator, dar lucreaza in continuare si mai beneficiaza de niste facilitati.” Daca autoritatile nu reusesc sa elimine paienjenisul de firme fantoma, s-a incercat macar stoparea “caracatitei”. DGFPMM a anuntat distribuitorii de facturi personalizate sa nu mai elibereze astfel de documente firmelor care figureaza in acte ca fiind inactive. Numai ca nici aceasta masura nu se dovedeste a fi eficienta in cazul evazionistilor. Motivul? Existenta unor firme specializate in “intermedierea” evaziunii fiscale, adica in comercializarea de facturi si timbre false, cele mai multe din strainatate. Deci Romania mai are de asteptat pana sa devina spaima evazionistilor. Lichidarile greu de platit “Daca e vorba de dizolvare-lichidare voluntara se plateste in doua etape. O data trebuie sa se inregistreze dizolvarea, trebuie sa treaca un termen de 30 de zile in care se poate depune opozitia, si dupa ce se plateste taxa de dizolvare si de publicare in Monitorul Oficial, care costa in jur de 800-900.000 de lei pe pagina, urmeaza radierea. Aceasta se face pe baza bilantului de lichidare, de catre un expert contabil lichidator, care au si ei tarife proprii, dar noi nu le cunoastem.” - Maria Kelemen, director Oficiul Registrului Comertului Maramures Cum recunoastem firmele-fantoma? Desi in ultima vreme tot mai multe site-uri au inceput sa posteze “lista neagra” a firmelor din diferite domenii sau chiar liste cu firme fictive, nu exista metode certe la care agentii economici sa poate apela inainte de semnarea unui contract cu o firma “supecta”. Desi nici macar Oficiul Registrului Comertului nu-i poate garanta unui om de afaceri ca firma cu care colaboreaza nu face parte din categoria „teparilor”, exista cateva indicii generale: * firme care nu sunt inregistrate pe site-ul Ministerului Finantelor si nu pot fi regasite in sursele oficiale. * firme care figureaza radiate, dizolvate din punct de vedere juridic sau cu intrerupere de activitate. * firme care nu si-au depus bilantul contabil in ultimii ani; * firmele care prin nepreschimbarea certificatului de inmatriculare intra in dizolvare conform legii (in Maramures sunt circa 4.000) si care in prezent pot figura “in functiune”. * firmele ai caror asociati au experienta in ceea ce priveste falimentul. Ioana LUCACEL