• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Miercuri , 24 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 25 Octombrie , 2004

REPORTER SUB ACOPERIRE

* Pulsul afacerii “Bijuterii nemarcate”
Aurul “negru”

* Campania electorala, in viziunea Aliantei D.A. Maramures
Gata de start!

* Schimbul de azi
Indiferent la “suferinta” victimizatului

* De ce e pretul petrolului asa mare?

* Ma tot mir
Aduceri aminte

* Pulsul afacerii “Bijuterii nemarcate”
Aurul “negru”

Alarmant! Sub ochii “larg inchisi” ai organelor de control, patronii de amanete se imbogatesc si din frauda. In dispretul legii, cele mai multe case de amanet nu marcheaza aurul inainte de a-l vinde. Motivul? Costurile ridicate ale operatiunii se resimt in pretul practicat si duc la diminuarea profitului. Cine pierde? Clientul, care poate cumpara o bijuterie de cateva milioane fara a avea certitudinea ca aceasta e confectionata din “aur curat”, dar si amanetele care respecta legea.

Desi casele de amanet sunt considerate afaceri profitabile, multi dintre patronii acestora fraudeaza Statul! Ignorand legea, refuza sa marcheze aurul, inainte de a-l vinde. Conform prevederilor legale privind regimul metalelor si pietrelor pretioase in Romania, marcarea are ca scop certificarea de catre persoana abilitata a faptului ca bijuteriile si obiectele din metale pretioase si aliajele acestora au continutul de metal pretios fin, corespunzator marcii de titlu care se aplica. Marcarea se executa de catre personalul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor abilitat in acest scop.

“Ratiunea” ilegalitatii

Pentru judetele Maramures si Satu Mare, marcarea se realizeaza la sediul BNR, sucursala Maramures. Aceasta operatiune trebuie efectuata de catre agentii economici, bijuterii sau case de amanet care doresc sa comercializeze obiecte din metale pretioase, care nu sunt marcate. Deoarece de la expirarea contractului de amanetare pana la vanzarea bijuteriei este doar “un pas mic si greu de surprins” de catre organele de control, o mare parte dintre casele de amanet profita de acest lucru si prefera sa treaca in ilegalitate, vanzand bijuteriile “la negru”. Cum aurul turcesc a avut mare cautare in Romania (din ratiuni economice – este mai ieftin), este o certitudine ca in tara noastra exista o cantitate mare de aur nemarcat, iar Maramuresul nu duce lipsa de bijuterii “made in Turkey”. Itinerariul acestui aur a cuprins, cu siguranta, si casele de amanet. Totusi, astfel de agenti comerciali nu s-au inghesuit sa treaca pe la serviciul de marcare a aurului, chiar daca legea ii obliga.

Obligativitate facultativa

Conform datelor existente la Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor , in Maramures sunt inregistrati 32 de agenti economici care au ca obiect de activitate amanetarea obiectelor din aur. Pe langa cei 32 de agenti economici, mai sunt si altii, care au doar puncte de lucru in Maramures, iar firma mama este inregistrata in alte judete. Totusi, in acest an doar 22 de case de amanet au binevoit sa treaca pe la serviciul de marcare. Iar 11 dintre acestea apartin de un singur grup de firme din Satu Mare. Conform legii, ceilalti nu ar avea voie sa comercializeze bijuterii, mai ales ca cele mai multe amanete nu au personal calificat care sa evalueze bijuteria si sa ofere certitudinea ca este confectionata din aur. “Casele de amanet nu au obligatia sa marcheze un obiect daca acesta este amanetat. In cazul in care agentul economic doreste sa-l vanda, are obligatia sa-l marcheze, daca obiectul nu este deja marcat”, a lamurit Elena Carausan, inspector sef OPC Maramures.

Flagrant!

Am “vizitat” cateva case de amanet care nu apar pe lista serviciului de marcare. Asa cum ne asteptam, agentii nu se sfiesc sa vanda bijuterii, chiar si nemarcate, desi nu pot oferi clientului certitudinea ca bijuteria (de cateva milioane bune!) nu-i din arama, de exemplu. Prima “oprire” a fost casa de amanet Lyon, situata pe strada Pasunii, la parterul unui bloc. In spatele unui birou mic, care de altfel era si singura piesa de mobilier din incapere, doua tinere. Am intrebat daca au bijuterii de vanzare. Dupa ce s-au consultat din priviri au scos de sub tejghea doua inele. Nu au stiut sa ne dea nici o informatie cu privire la provenienta si karatajul aurului, iar despre marcaj nici nu se punea problema. Situatia s-a repetat si la casa de amanet Try Gold, de pe strada Granicerilor, unde ne-am prezentat potentiale cumparatoare ale unei bratari. Sperand sa realizeze un targ reusit, ne-a prezentat cea mai valoroasa bijuterie din stoc. O bratara de 20 de grame, care conform afirmatiei angajatei era realizata din aur de 14 karate. Numai ca bijuteria nu avea nici o stanta care sa certifice “reclama” facuta de vanzatoare. Lista amantelor ale caror tranzactii se afla in ilegalitate poate continua. In fond, abaterile realizate de amanete sunt confirmate si de organele abilitate. “Politisti de la Serviciul de Investigare a Fraudelor au constatat doua cazuri in care casele de amanet comercializau aur nemarcat. In aceste cazuri, amenzile aplicate sunt intre 10 si 20 de milioane de lei”, a spus Voichita Zehan, purtatorul de cuvant al Inspectoratului Judetean de Politie.

Marcare fara poanson!

Identificarea celor care refuza sa respecte legea e ingreunata si de o serie de carente legislative. “Controlul marcarii este reglementat de Legea 362/2003, articolul 29: . In luna iulie, toti agentii economici interesati de marcare au sustinut la Bucuresti un examen in urma caruia au dreptul sa aplice marca. Problema este ca ponsoanele nu le-au sosit inca, si ori de cate ori le atragem atentia ca obiectele trebuie marcate de catre serviciul nostru sunt revoltati. Din punctul meu de vedere, aici situatia este mai delicata deoarece s-au implicat mai mult decat era necesar asociatiile patronale din domeniu, care au eliberat pana si autorizatii de functionare prin fax”, a opinat Carausan. Foarte grav este faptul ca de pe urma acestor probleme au de suferit clientii care, atrasi de preturile mai mici practicate de casele de amanet, cumpara bijuterii fara a avea certitudinea ca acestea sunt veritabile. In tot acest timp, organele abilitate se multumesc sa ridice din umeri si sa caute pretexte. Iar patronii caselor de amanet care nu respecta legea strang averi fabuloase.

Concurenta neloiala

Agentii economici care respecta legea sunt nevoiti sa plateasca 10-50.000 lei/gr pentru fiecare bijuterie marcata, cheltuieli care afecteaza si tarifele practicate. “Ajungem sa platim pentru marcare bijuteriilor chiar si 100 de milioane pe luna, dar oricum ducem si bijuteriile marcate la acest serviciu, pentru a verificate si pentru a primi confirmarea ca sunt veritabile. Este greu de aproximat cat de des trebuie sa mearga o casa de amanet la marcat. Depinde de vanzari, insa dupa parerea mea, la un interval de 2-3 luni tot ar trebui sa aiba bijuterii care trebuie verificate. Normal ca aceia care evita aceste cheltuieli isi permit sa practice preturi mai mici, ceea ce ii afecteaza pe cei care respecta legea”, a recunoscut reprezentantul unor case de amanet, care refuza sa-si decline identitatea, pentru a evita un conflict cu colegii de breasla.

Mihaela MIHALEA, Ioana LUCACEL





* Campania electorala, in viziunea Aliantei D.A. Maramures
Gata de start!

Alianta D.A. Maramures este in grafic cu pregatirile pentru campania electorala, afirma liderii liberali si democrati. Pe de alta parte, avand in vedere miscarile de pe scena politica maramureseana, se pare ca vom avea o campanie electorala “cuminte”. Dintre partidele care emit pretentii, doar Alianta are listele finalizate, are staff de campanie si strategie electorala. Celelalte filiale de partid inca mai “bibilesc” liste ori panseasza orgolii ranite.

In aceasta saptamana, o delegatie a Aliantei maramuresene va participa la lansarea candidaturii oficiale a lui Calin Popescu Tariceanu pentru functia de prim ministru. Liderul liberalilor maramureseni, Cristian Anghel, a declarat ca Alianta este singura formatiune politica din opozitie care a elaborat o platforma de guvernare. “Programul nostru de guvernare are 125 de pagini. fata de PSD, programul lor are 218 pagini. Comparandu-le, nu am vazut sa existe diferente notabile intre cele doua programe. Poate doar faptul ca PSD plus PUR (nu stiu care-i contributia lor la programul pesedist, vom intreba) are program de guvernare, pe cand al nostru este platforma de guvernare. Ei au scos programul pe baza datelor din interiorul guvernului, trebuiau sa o faca oricum, e o chestie de bun simt. Noi am elaborat platforma de guvernare pe baza datelor pe care le avem de la sursa de baza”, a spus Anghel. Liderul liberal a mai afirmat ca Alianta maramureseana a stabilit toate detaliile legate de campania electorala, de la cine cu ce se ocupa, pana la fondurile alocate pentru campanie. Din acest punct de vedere, pe plan local, liberalii si democratii maramureseni nu au adversar.

Geoana, buldog

Un subiect indelung comentat de liderii liberali a fost modul in care PSD a perceput candidatura lui Tariceanu la functia de premier. Mai exact, faptul ca ministrul Mircea Geoana, contracandidatul-omolog din partea PSD, l-a poreclit pe liderul liberal “domnul adio slujbe”. Ioan Hoban ii reaminteste ministrului de Externe ca a ajuns ambasador in timpul guvernarii “cederiste”. “Atunci si-a facut o platforma politica, atunci s-a remarcat si acum da dovada de ipocrizie. Disputele politice nici nu au inceput si domnul Geoana ataca murdar”, a spus Hoban. La randul sau, Anghel a facut un rechizitoriu destul de dur la adresa pesedistilor. Se poate spune ca de mult liderul liberal maramuresean nu a fost (in public) atat de acid fata de PSD. “Cand a fost lansata platforma program a Aliantei, intr-o ora s-a convocat o conferinta de presa extraordinara a PSD si au inceput cu criticile. Suspect de repede au parcurs cele 125 de pagini, suspect de repede au scos unele aspecte negative, suspect de repede au tras concluzii. Eu cred ca fiecare ar trebui sa se ocupe de mesajele pe care le transmite, de platformele sau programele pe care le au partidele respective”, a spus Anghel. Primarul baimarean l-a taxat si pe Geoana. “Il cunosc destul de bine. Nu il prinde aceasta alura de buldog, nu se potriveste cu modul sau de manifestare. El face un efort extraordinar sa se comporte in acest mod si nu cred ca e in favoarea lui. Pe noi ne bucura aceasta atitudine. Pana acum cateva zile, spunea ca nu avem nici premier (nominalizat la functie, n. red.). Intrebarea mea este: oare PSD-ul are premier?”, a spus Anghel.

Joburi pentru pesedisti

Aflat in verva, Anghel a mai adus in discutie un aspect interesant din activitatea pesedistilor (si, trebuie sa recunoastem, sunt lucruri pe care cetatenii-electori nu prea le cunosc). “Zilele acestea s-a deschis bursa de locuri de munca pentru somerii parlamentari PSD. Deocamdata, sapte sunt consuli si patru prefecti. Urmeaza ca pana la 64 de parlamentari care nu se mai regasesc pe liste sa se gaseasca fel si fel de functii pentru a-i multumi pe acestia”, a mai spus Anghel. Avand in vedere ca politicienii maramureseni au inceput cu declaratii politice “interesante”, asteptam inceperea campaniei electorale. Va fi o toamna fierbinte.

Nicolae TEREMTUS





* Schimbul de azi
Indiferent la “suferinta” victimizatului

“... daca suferi insemna ca esti in intarziere fata de lucruri. Te afli acolo unde ele nu mai sunt”, ne-ar fi spus monsieur Paul Valery, daca ar mai avut “rabdare” sa ajungem la intalnirea fixata. Pentru ca n-a fost sa fie asa, monsieur Valery a lasat acest gand scris (probabil pe vreun servetel cu monograma Les Tontons, “economisit” prin darnicia lui Petit Jean, chelnerul linistitului bistro parizian). A lasat acel gand intru aducere aminte. Si unii chiar isi mai amintesc de acel servetel, dar, de regula nu ce aflati “acolo unde lucrurile nu mai sunt”. Adica nu cei carora le-ar folosi sa stie asta. In pofida faptului ca intalnirea cu monsieur Valery “nu a fost consumata”, ziaristul de astazi a primit prin acel “servetel” un argument decisiv la explicitarea situatiei in care se gaseste un subiect despre care nu a scris pozitiv, oricare ar fi numele sau functia acestuia. Mai mult, ziaristul de investigatie din Romania mileniului III se diferentiaza de cel din tarile democrate prin faptul ca, suplimentar, subiectul ii solicita (prea frecvent!) explicatii de factura militieneasca, juridica si chiar terapii de natura... psihologica! “De unde ai stiut?”, “Copierea documentelor e...”, “Nici nu iti imaginezi cat rau mi-ai facut!”, “M-ai distrus!”, “Pana la urma, la proces trebuie sa spui...”, “Ce castigi din asta?”, “Daca nu pentru mine, macar pentru familia mea care sufera”, “Cat ti-a dat ala?” etc. Insa cel mai nefericit aspect este ca (intr-o proportie inspaimantator de mare) subiectul unui articol de investigatie ii solicita ziaristului raspunsul la singura intrebare care-l intereseaza: “cine m-a turnat?” In ratiunea ziaristului, aceasta preocupare de alcov a subiectului il “transporta” pe acesta de la conditia de “victima” la cea de “victimizat”. Practic, pentru subiect nu conteaza daca sunt reale argumentele, rationamentul sau dovezile care au condus la o concluzie nefavorabila lui, ci numele “tradatorului”. Putand fi tradusa prin: “da, ma, am gresit, da’ cine naiba m-a ?”, zbaterea neuronala din rationamentul victimizatului este nu numai un argument al inconstientei acestuia, ci si un regret pentru ziarist, chiar un esec, pentru ca munca sa este considerata o vendeta si nu o incercare de indreptare a unei situatii anormale (ilegale) savarsita de subiect. Neconsiderand ca timpul alocat de ziarist unui subiect trebuie sa contina si “ore de terapie psihologica” sau “raportari militienesti” (a se citi “deconspirarea numelor ”, adica a surselor), imi cer scuze pentru aceasta indrazneala, le voi aminti actualilor si viitorilor victimizati de servetelul lui monsieur Valery: nu mai fiti “in intarziere fata de lucruri”.

P.S.: Nu ne mai rapti timpul cu descrierea-surogat a suferintei cauzate. Conteaza doar adevarul celor consemnate. Pastrati-va demnitatea. In cazul fericit in care nu ati inventariat-o la Perisabilitati.

Catalin VISCHI





* De ce e pretul petrolului asa mare?

Preturile la titei au crescut cu aproape 30 % anul acesta, ajungand la un nivel nemaiintalnit de la inceputul anilor ’80. Din aceasta cauza, in tarile importatoare au aparut temeri privind costul tot mai mare al energiei. Pretul mare al petrolului ar putea determina cresterea inflatiei, va reduce rata de crestere economica si, nu in ultimul rand, starneste nemultumirea alegatorilor fata de partidele aflate la putere.

O parte dintre marii exportatori de petrol, precum Arabia Saudita sau Kuweit, sunt de parere ca ar trebui majorata productia astfel incat sa scada preturile. Altii, precum Venezuela, sunt complet impotriva oricaror masuri care sa ii avantajeze pe consumatori, cu precadere Statele Unite ale Americii. Dar, de ce sunt preturile atat de mari? Cresterea economiei globale a adus cu sine o mai mare nevoie de petrol - cea mai mare din ultimii 24 de ani, potrivit Agentiei Internationale pentru Energie, citata de BBC. Cererea tarilor industrializate este mai mare decat se astepta. Revenirea economica din America inghite resurse. Motoarele industriei americane lucreaza din nou la capacitate maxima si au nevoie de combustibil. Un alt factor extrem de important e China - tara cu cea mai rapida crestere economica din ultimele decenii, la nivel global. Ritmuri de crestere de 7 % pe an au devenit ceva normal. Pana si guvernul chinez a inceput sa fie ingrijorat de dezechilibrele aparute din aceasta cauza.

Rezerve reduse

Companiile petroliere au incercat sa devina mai eficiente in ultimii ani si au rezerve mai mici de titei. Asta inseamna o masura de precautie in minus pentru eventualele cazuri de criza, cand, dintr-un motiv sau altul, productia globala ar avea de suferit. De pilda, daca stocurile erau mai consistente, piata nu ar fi resimtit atat de acut efectul unor evenimente precum violentele din Orientul Apropiat, tensiunile etnice din Nigeria sau grevele din Venezuela, care au determinat cresterea pretului petrolului. Cartelul OPEC al tarilor exportatoare de petrol furnizeaza cam jumatate din productia mondiala. OPEC reuseste adesea sa mentina pretul la nivelul pe care si-l propune, reducand sau suplimentand productia. In prezent, OPEC a trecut la o strategie agresiva, anuntand reducerea productiei ca sa se asigure ca pretul nu va scadea. Companiile petroliere internationale profitau de sezoanele cand cererea nu era foarte mare si preturile erau mai mici, ca sa isi refaca stocurile. Nu vor mai avea de acum asemenea ocazii.

Specula

Faptul ca stocurile sunt reduse si ca OPEC face tot posibilul sa le mentina la acel nivel a facut ca pietele sa fie extrem de sensibile. Pretul creste imediat ce apar temeri ca stocurile nu sunt suficiente. Speculantii profesionisti nu au scapat ocazia. Investitiile facute pe baza speculatiilor ca pretul ar putea creste au ridicat presiunea, si asa mare, asupra pietei. Oficialii OPEC tind sa dea vina pe speculanti pentru majorarile din 2004, ignorand faptul ca insasi organizatia a avut un rol determinant in reducerea stocurilor si mentinerea lor la un nivel scazut. OPEC sustine ca nivelul productiei sale este acum la maximum, ceea ce, in mare parte, e adevarat, si ca nu are cum interveni in crizele provocate de alti factori, straini de simplul raport cerere si oferta. Marii importatori de petrol sunt in continuare dependenti de Orientul Apropiat. Dar, violentele din Irak si Arabia Saudita au starnit ingrijorare cu privire la o posibila intrerupere a productiei in aceasta zona a lumii. Exporturile irakiene au fost afectate de actele de sabotaj asupra conductelor. Productia nu a fost cu mult redusa, dar au aparut indoieli cu privire la viitorul Irakului ca sursa masiva si stabila de petrol. De asemenea, atacurile din Arabia Saudita impotriva muncitorilor straini a alimentat si mai mult tensiunile pe piata. Arabia Saudita este cel mai mare producator de petrol din lume si, deocamdata, si cel mai mare exportator.

Alte conflicte

Tensiunile politice si etnice din alte state, precum Nigeria sau Venezuela, au contribuit la instabilitatea pietei petrolului. Nu au fost trecute cu vederea nici disputele dintre guvernul Rusiei si cea mai mare companie petroliera ruseasca Yukos, care ar putea duce la scaderea productiei Rusiei. Yukos acopera aproximativ o cincime din productia ruseasca zilnica de 8,5 milioane de barili, dar compania e in pragul falimentului. Guvernul de la Moscova sustine ca Yukos datoreaza statului miliarde de dolari in taxe si impozite neplatite. Exista insa temeri ca actiunea Moscovei impotriva Yukos are o tenta politica, dat fiind ca seful companiei, Mihail Hodorkovski, este un adversar al presedintelui Vladimir Putin.

C.R.





* Ma tot mir
Aduceri aminte

Alegerile generale bat la usa unei tari uitate de Dumnezeu la capatul Europei. Cine-si mai aduce aminte de declaratiile sforaitoare sau ilare ale celor care, vremelnic, au ocupat sau ocupa functii importante in conducerea unei tari ce a devenit destinatia castigatorilor Marelui Premiu al Festivalului de Film Horror din New York? Cu doi ani in urma, Adrian Nastase, ramas din pacate pana azi in functia de prim ministru, afirma ca: “Primul rezultat notabil al acestor doi ani este acela ca inca mai guvernam!” Nastase dasea impresia ca se tot mira de performanta PSD-ului de a se mentine atata vreme la guvernare. Ce stupefiat trebuie sa fie astazi, cand gasca lui de amploaiati se afla inca la guvernare, chiar daca fosilizatul Oliviu Gherman avea, tot cu vreo doi ani in urma, o scurta tresarire de luciditate atunci cand afirma: “Am sentimentul unui automobil cu frana trasa la maximum.” Lucrurile s-au mai schimbat in politica romaneasca si poate ca e bine asa. “Dinozaurii nu mai exista pentru ca i-au mancat ungurii”, delira cu ceva vreme in urma Corneliu Vadim Tudor, un individ care s-a pus pe iubit unguri, tigani si mai ales evrei, cu o ardoare stimulata probabil de o interpretare gresita a simbolisticii tricolorului romanesc: rosul vine de la carnea cruda mancata candva de unguri, galbenul de la semnul distinctiv purtat de evrei la Auschwitz si albastrul de la culoarea gingiilor rromilor. S-a schimbat optica politicianului roman si in ceea ce priveste alte categorii de minoritari si defavorizati. “Problema homosexualilor trebuie privita barbateste, in fata”, declara Radu Berceanu, afirmatia lui facand o pereche ciudata cu cea a lui Traian Basescu, care sustinea destul de convingator ca “Uneori, pe femei e bine sa le privesti si de la spate.” Inclin sa cred ca, in functie de situatie, amandoi au dreptate, cu mentiunea ca a lui Basescu e mai mare… Pana la urma, problemele astea o sa le rezolve sexologul Bebe, care candideaza pentru un post de senator independent. Pentru ca alegerile sunt aproape, Dan Mircea Popescu a propus un proiect de ordonanta de urgenta pentru prelungirea platilor compensatorii acordate disponibilizatilor de la Sidex, cu toate ca nimeni n-a cerut banii astia! Ca acum patru ani, Octav Cozmanca va concluziona: “Ce mai conteaza cateva voturi cumparate, daca noi am castigat?”

Ioan BOTIS

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.