REPORTAJ

* Un pensionar aduna ”istorie”
Colectionarul

* Amintirile unui refugiat baimarean
Supravietuitorul

* Festivalul romanilor din dreapta Tisei
Veselie in Diaspora

* Marlene va prezinta
HOROSCOPUL SAPTAMANII

* Un pensionar aduna ”istorie”
Colectionarul

Matei Muresan pare un pensionar obisnuit, care asteapta cu nerabdare postasul si se plange de guvernare sau de preturi. Asta pana cand incepe sa vorbeasca despre mica lui “avere”, mostenita din generatie in generatie sau achizitionata din pensia minuscula. Nu oricine se poate mandri ca este posesorul unor obiecte care dateaza din timpul celui de-al doilea razboi mondial, al unui ceas din anul 1818, al unei colectii de monede si de ceasuri de mana.

Matei Muresan este un baimarean indragostit de obiecte “cu istorie”. “Atelierul” sau cuprinde obiecte cu o poveste inedita: un ceas din anul 1818, o colectie de ceasuri de mana produse de firme celebre, o motocicleta din perioada celei de-al doilea razboi mondial, un felinar de diligenta, o colectie de monede si o cana din aluminiu cu o poveste aparte: colectionarul sustine ca din ea a baut… Hitler.

Strada Luminisului, undeva pe langa SC Phoenix RBG. Blocuri cu pereti manjiti de grafitti, mizerie, “baieti si fetite de cartier” aliniati la coltul blocului. Adica, un loc in care nu te astepti sa intalnesti oameni indragostiti de traditie si cultura. Totusi, atelierul de la parterul blocului cu numarul 3 iti da senzatia ca te afli intr-un muzeu de etnografie sau intr-unul de istorie. Peretii sunt tapetati cu picturi pe sticla, blide, ulcioare si costume traditionale maramuresene. Intr-un colt se odihnesc unelte de dulgherie din timpul celui de-al doilea razboi mondial, un ceas vechi, cu ecranul crapat, o ulcica din aluminiu plina cu monede si o cutie cu ceasuri vechi.

Povesti inedite

Fiecare obiect are o poveste a lui. Si toate sunt incredibile. “Am inceput sa colectionez obiecte inca din copilarie. Pe atunci adunam monede. Acum am peste 300. Cea mai veche dintre ele dateaza din anul 1616. Este o mostenire de la strabunicul meu. Apoi, am facut o pasiune pentru obiectele traditionale. Casa parinteasca de la Suciu de Sus era plina cu blide, ulcioare si sterguri. Asa era moda pe atunci. Am donat o parte din ele muzeului. Acolo am gasit un ceas cu pendula, din anul 1941, an in care m-am nascut eu, si un ceas din anul 1818. Are o pictura unicat pe cadran si este in perfecta stare de functionare. Acest ceas a fost mostenit din generatie in generatie. Eu il am de la tata, care la randul lui l-a mostenit de la bunicul. Pe tata il chema Simion. A luptat in cele doua razboaie mondiale. Mi-a povestit intr-o zi, cand mergeam la fan cu caruta, cum a fost dus la construit de sine. Era un om bland, cu un comportament exemplar. Din cauza asta a fost ales printre cei care munceau la buncarul unde era Hitler. Avea misiunea sa duca ceaiul sau cafeaua cu aceasta cana din aluminiu. Imi povestea ca in buncar era un medic care verifica toata mancarea. Intr-o zi, s-a hotarat sa fuga. A adunat niste lucrusoare in cana si a plecat. A parcurs pe jos drumul din Germania pana in Suciu de Sus. Atunci a adus obiectele astea de dulgherie si cana. Toate sunt insemnate cu vulturul care duce zvastica lui Hitler. De la el mi-a ramas si o masina de cusut, marca Zinger, o motocicleta din perioada razboiului si un felinar de diligenta”, a spus Matei Muresan. Colectionarul nu s-a multumit cu valoroasa mostenire, ci a inceput sa adune ceasuri. Le achizitiona din piata, de la femeile din sate, care aveau nevoie de bani. In prezent, are peste cincizeci de ceasuri Tellus, Doxa, Atlantic, Adriatica, Roamer sau Darwil. Majoritatea erau defecte, dar Matei le-a reparat. Obiectul cu cea mai mare valoare sentimentala este o carte de rugaciuni din anul 1936, mostenita de la mama sa, Maria. “Mama era foarte credincioasa. Mi-a spus ca ea va sti cu trei zile inainte cand va trebui sa moara. Nu am crezut-o, dar a avut dreptate. A mers sa se spovedeasca si apoi ne-a anuntat ca va trece dincolo. Asa a fost. Si pe mine m-a ajutat cartea asta. Eu am lucrat ca inspector de circulatie. Am vrut sa amendam un om, si el a aruncat acid sulfuric pe mine si pe colegul meu. El a murit, eu am avut arsuri de gradul IV. Nimeni nu-mi dadea sanse de supravietuire. Sunt convins ca rugaciunile si cartea m-au salvat. E cea mai valoroasa mostenire pe care o am”, a spus printre lacrimi Matei Muresan.

Ioana LUCACEL



* Amintirile unui refugiat baimarean
Supravietuitorul

Cei care au trait cumplitele vremuri ale anilor ‘40 au cate o poveste cutremuratoare. E greu sa surprinzi tot chinul acelor ani, daca nu ai rabdare sa-i asculti. Luand aminte la vorbele marelui Nicolae Iorga ("Macar sa nu uitam"), GAZETA relateaza intamplarile unui supravietuitor al acelor timpuri.

Cand vezi un barbat cu ochii inlacrimati, poti doar sa banui cata amaraciune ascunde in suflet. Vasile Cadar are 70 de ani. A crescut in familia unor tarani cu patru copii. Capul familiei era cunoscut pentru convingerile nationale si, dupa Dictatul de la Viena, viata in nordul Ardealului ii era pusa in pericol. In februarie 1941 si-a lasat agoniseala, si-a luat familia si a plecat spre granita.

Umilirea

In 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov a fost semnat sub privirile satisfacute ale celor care s-au jucat cu granitele Romaniei. Sute de mii de oameni din Basarabia, Bucovina si Ardealul de Nord au fugit doar cu putinele lucruri ce puteau fi duse in mana. Tragedia umilirii Romaniei a fost urmata de tragedia celor care si-au pierdut munca unei vieti, pornind in bejenie. Au trebuit sa suporte rezultatele unei politici lase, cu aliante incoerente, incheiate de politicieni labili.

Printre straini

Numele familiei Cadar este, de fapt, Cadaru (a fost transformat in Cadar in 1940, cand in scolile din Ardealul de Nord nu se mai auzea o vorba romaneasca). Cand au plecat spre Romania, copil fiind, nu a realizat prea bine ce se intampla. Cele trei zile petrecute in autobuz, la vama din Debrecen, incercand sa intre in Romania, au trecut la fel de greu ca trei ani. Au ajuns la Centrul de Primire a Refugiatilor. Familia Cadar a fost trimisa in Ghioroc, la 20 de km de Arad, unde era o gospodarie parasita. Au primit pamant in arenda, si-au inscris copiii la scoala si au incercat sa supravietuiasca. Tatal s-a angajat la C.F.R. ca muncitor necalificat. Avand doar doua clase primare, capul familiei a dorit ca macar copiii lui sa invete, sa se faca "domni" si le-a insuflat dragostea fata de carte. In timpul foametei din ‘42-’43, impreuna cu mama sa, batea din poarta in poarta incercand sa cumpere cateva kilograme de faina, dar nimeni nu vroia sa vanda. Tot in acea perioada, cara apa si o vindea celor care circulau cu tramvaiul. "Ma durea si sufletul de foame", isi aminteste Vasile Cadar. Fratele mai mare a dat examen la liceu, a intrat al treilea, dar la inceperea scolii a avut surpriza sa constate ca fusese sters de pe lista. "Eram refugiati, cine sa ne tina noua partea? Saracu’ frate-meu s-a imbolnavit de suparare, s-a inscris la planorism, crezand ca isi va gasi moartea". In 1945, Aradul a fost ocupat de germani, frontul ajungand la Ghioroc. Oamenii au fost din nou nevoiti sa-si paraseasca locuintele. Familia Cadar a plecat cu bocceaua in spinare, lasand in urma tot ce abia reusise sa stranga. Au fugit peste dealuri si au ajuns la Zab, langa Deva, unde s-au adapostit in niste vagoane. Noaptea dormeau in vagoane si ziua se ascundeau din cauza raidurilor aeriene. In vara lui 1945 s-au intors acasa. Nu se asteptau sa mai gaseasca mare lucru, dar se rugau ca macar casa sa mai fie. Speranta a tinut pana la poarta. Casa fusese daramata, mai era doar o constructie din chirpici, care cu greu putea fi considerat adapost. Au luat-o de la capat si au avut puterea sa mai zambeasca, dar in noptile in care somnul vine mai greu se mai gandesc la umilinta si la Romania Mare.

Lavinia COTARCEA



* Festivalul romanilor din dreapta Tisei
Veselie in Diaspora

In 11 mai, satul Biserica Alba (Bila Terkov), din Ucraina, a gazduit Festivalul romanilor din Transcarpatia, organizat de ucraineni impreuna cu asociatiile culturale ale nord-maramuresenilor si primariile din Biserica Alba, Slatina, Apsa de Jos si Apsa de Mijloc. Din Romania au fost prezenti Doru Ionescu (secretar de stat MAE), consulul roman de la Cernauti, Romeo Sandulescu, alte oficialitati si membrii ansamblurilor “Transilvania” din Baia Mare si “Flori din Maramures” din Sighet.

“Podul istoric” dintre Sighet si Slatina (Ucraina), e o “mareata” ingramadire de lemne, imbinate intr-o oarecare ordine (copie fidela a unui proiect finlandez, zice-se). Oricum ar fi, pod mai urat nu am vazut si nici auzit sa existe in Europa. Pacat, mai ales ca nu e folosit in scopul pentru care a fost creat, cel de trafic pietonal si rutier.

Pseudo-inaugurat in iulie 2002 de presedintele Ion Iliescu, podul a fost deschis tranzitului doar de doua ori: in octombrie anul trecut si acum, cu ocazia Festivalul Creatiei Populare Romanesti din Transcarpatia. Desi a costat peste 280.000 dolari, la care s-au adaugat 13,5 miliarde lei (la cursul valutar al anilor 2000-2002), lucrarea nu e finalizata. Atata timp cat la carma Ucrainei se va afla presedintele Leonid Kucima, noul pod nu-si va indeplini scopul pentru care a fost construit, cel de punte de legatura intre Romania si Ucraina.

Biserica Alba

Satul Biserica Alba, intins pe o terasa insorita a Tisei, vizavi de cartierul Camara al Sighetului, si-a luat numele de la o straveche ctitorie medievala, care s-a surpat la o inundatie a Tisei in secolul XVIII. Actuala biserica de zid, tot de culoare alba, a fost ridicata in secolul trecut. Am intrat inauntrul lacasului, ca singurul roman de “dincoace” care a avut aceasta curiozitate, ca sa vad cum sunt pictati peretii lacasului, fara inscriptii (pentru a nu-i deranja pe xenofobi) si sa ascult slujba cantata in limba romana. Grosul populatiei satului (circa 2700 de locuitori), erau ocupati cu alte cele, mai ales ca satul vuia de musafiri. Impreuna cu Cristian Fernea, principalul librar al Sighetului (care a traversat Tisa cu o propunere de infiintare a unui punct de vanzare de carte romaneasca in Ucraina, la schimb cu un altul similar in Sighet, pentru cititorii de limba ucraineana) am facut o preumblare prin satul besermenilor (cum isi spun locuitorii din Biserica Alba). Ce-am vazut? O minunatie de habitat semiurban, un model de urmat pentru romanii care se cred europeni. Casele? Albe sau gri deschis, curtile si gardurile construite din “dur-aluminiu” (care pe vremea Uniunii Sovietice era folosit la fabricarea Mig-urilor), curti placate cu dale de piatra aparenta, santuri de deversare a apelor pluviale, multe flori, arbusti si pomi fructiferi. Desi un sat mic, nu miroase a gunoi si balegar, nu se vede urma de PET-uri (chiar, oare ce fac cu ele?), florile inmiresmeaza aerul si, mai ales, este liniste. Nici cainii nu latrau, nici gainile nu se auzeau. Linistitor, dar nu la modul sinistru, ci placut, ca intr-o statiune balneoclimaterica. Daca am fi o singura tara, ca mai demult, sunt convins ca Biserica Alba ar deveni cartierul de lux al Sighetului. Spre rusinea noastra, a celor din Romania, conationalii nostri “de dincolo” se dovedesc a fi mai gospodari ca noi. Am zarit si cateva case vechi, in stil maramuresean, din lemn, la numerele 26, 61, 67 ca si pe Ulita Gagarina (de la Gagarin, cosmonautul). Am aflat ca o alta veche locuinta a fost stramutata mai demult la Muzeul din Ujgorod.

“Patriotism” ucrainean

Scena pe care s-au desfasurat spectacolele era acoperita cu drapele. Cele ale Ucrainei (vizibile peste tot) si (intr-un colt stingher din dreapta) unul mic, al Romaniei. Multe tarabe comercializand mai ales bauturi si minuturi, artizanat si am vazut foarte multa militie (politia lor) si agenti civili. Intr-un tarziu, am aflat de ce. Pentru ca acum doua saptamani a avut loc, intre fortele de ordine ucrainene si niste romani beti, un incident sangeros intr-un bar din Apsa de Mijloc, conflict care s-a soldat cu doi impuscati, dintre care unul mortal. Evenimentul a ridicat tensiunile interetnice la un nivel fara precedent. Poate de asta unul dintre vorbitorii de pe scena oficiala, lider al unei asociatii culturale a romanilor din dreapta Tisei, a declarat: ”Suntem romani. Dar, pamantul nostru stramosesc, patria noastra este Ucraina!” Din discursurile compatriotilor am spicuit cateva ceva din Doru Vasile Ionescu, secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe din Romania. “Suntem unici in Europa. Avem poduri peste care se trece o data sau de doua ori pe an (fapt pentru care vinovata este chiar institutia pe care o reprezinta - n.red.). Stiti sa va construiti prezentul si viitorul (se adresa diasporei romanesti din Ucraina - n. red.), nu trebuie sa va invete nimeni, nu trebuie sa va ajute nimeni.”

Dedicatia lui Grec

Pe drumul de intoarcere, am nimerit in acelasi microbuz cu primarul Borsei, Gavrila Grec, si cu membrii ansamblului “Flori din Maramures”. Remarcand prezenta reporterului GAZETEI, “Ctitorul lacului Stiol” i-a rugat pe cantareti sa-i dedice (“special pentru domnu’ ziarist”) piesa de rezistenta: “Nu stiu ce-am facut la lume/ Ca nu-mi aud vorbe bune/ Numai rele si minciuni/ De la prietenii cei buni” (ceea ce baietii au executat cu cea mai mare placere, la unison cu baritonul primar si cu vocile altor pasageri prezenti in respectivul mijloc de transport). Multam, dom’ birau, ma simt profund flatat, dar nu trebuia sa va deranjati pentru nevrednica-mi persoana. Acum, chiar ma simt dator sa va dedic un cantec.

Ineditul Siman

In multime am intalnit un profesor de la scoala romaneasca din Biserica Alba, Gheorghe Siman (64 de ani) care inca mai activeaza ca dascal de biologie, desi a iesit la pensie. Studiile pedagogice le-a efectuat la Tiraspol, in actuala Transnistrie, si este veteran de razboi, fapt care m-a surprins (caci este prea tanar pentru a fi participat la cel de-al doilea razboi mondial si prea in varsta pentru Afganistan sau Cecenia). Omul a ras, si m-a lamurit sec. Este veteran pentru ca a luptat in Cehoslovacia, in 1968, cand mareata Uniune Sovietica a ocupat “tara aliata si prietena de la apus”. “Da, am ocupat Cehoslovacia si pentru asta pensia mi-e asa mare. Impreuna cu ce iau de la scoala, am 100 de dolari pe luna”, ne-a declarat mandru varstnicul dascal.

Teofil IVANCIUC



* Marlene va prezinta
HOROSCOPUL SAPTAMANII

Berbec

Sunteti zodia de la care stim intotdeauna la ce ne putem astepta: la orice! Spre sfarsitul acestei saptamani puneti la cale o revenire spectaculoasa. S-ar putea sa reusiti, s-ar putea sa nu. Pentru moment aveti niste dusmani ascunsi, intre care cel dintai sunteti voi insiva!

Taur

Nu stiu ce s-ar face lumea fara zodia voastra. Putini va pot egala rabdarea, care, fie vorba intre noi, va este pusa la grea incercare. Dragi Tauri, iata vestea cea mare: veti fi rasplatiti din plin: popularitate, afaceri, succes, bani, masini, dragoste, vin, femei! Peste vreo luna.

Gemeni

Nu va vedeti capul din hatisul de hartii. Dar nici nu prea aveti ce vedea. Unul din punctele voastre tari in aceasta perioada, nu este luciditatea. Va raman doua alternative: 1) asteptati sa va vina mintea la cap, sau 2) mergeti pe mana colegilor de serviciu, respectiv a prietenilor!

Rac

Tulburari de spirit (unde e cazul) sau probleme in calatorii (activitati dubioase in strainatate). Paziti-va de speculatii si abuzuri; au efect de bumerang! O intalnire cu o persoana de sex opus (presupun) din Gemeni sau Fecioara va ajuta sa intreprindeti o “operatiune” de anvergura.

Leu

Partenerul de viata va da batai de cap: cica sa-i rezolvati o... integrama. Nu prea aveti incotro, din cauza orgoliului. Cu un dram de autocontrol, puteti incheia contracte de afaceri stabile si “grase”. Leii celibatari: sunteti atrasi irezistibil de o aventura pasionala si misterioasa.

Fecioara

Intamplari la domiciliu: dificultati cu o mostenire sau un partaj. O miscare rapida si desigur inteligenta (specialitatea voastra), eventual cu sprijinul fratilor, poate da ceva rezultate, sambata. Nu incercati contraatacuri la limita legii si nu va enervati! Mai bine luati un ciocan mai mare!

Balanta

Prietenii mai vin si mai pleaca, dar, in aceste zile, multe Balante nici nu veti sesiza aceasta circulatie, fiind peste masura de indragostite. Drept bonus, astrele va ofera si perspective financiare sub cele mai favorabile auspicii! Totusi, atentie la volan si la copii: pericol de accidente!

Scorpion

Cei care prestati o activitate la domiciliu, sambata capatati o gramada de bani. Ceilalti va necajiti cu metafizica, iar unii cu criza aceea sentimentala. Evitati investitiile financiare! Nu mizati pe sansa, la serviciu! Nu va enervati, acasa! Fiti atenti la copii (risc de accidente)!

Sagetator

Desi ascunsa cu grija sub o masca impenetrabila, in voi zace o dorinta nestinsa de aventura. Cei mai multi vizati un contract de munca (normal!) in strainatate. Desigur ca nu sperati aiurea, ci va bazati pe niste relatii. Nu mai aveti asa mult de asteptat, dar totusi...

Capricorn

Sub deviza ,,unde-a mers mia, mearga si suta!’’, va consumati o ultima transa de energie, nervi si idei pentru solutionarea, in sfarsit, a unei probleme administrative mai vechi. Din pacate, riscul de a fi inselati este foarte mare. Cautati-va prietenii adevarati si mergeti pe mana lor!

Varsator

Saptamana a transparentei: v-ati gandit (dar nu prea mult) sa scoateti la iveala si cealalta fata de care dispuneti. Ne veti uimi prin actiuni lipsite de tact, agresive, brutale si, mai ales, tentative de inselaciune. Nu uitati, prieteni Varsatori: intotdeauna culegem exact ceea ce semanam!

Pesti

Saptamana agitata, dar neproductiva pentru soferi, comercianti, artisti, scriitori, publicisti. Cei cu neplaceri ale sanatatii beneficiati de o sansa minunata de rezolvare (promisiune de ajutor din partea unei organizatii sau persoane straine). Valabil si pentru planul profesional.