Remin, vandut si jefuit, moare incet

Nicolae TEREMTUS Ioana LUCACEL teremtus@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro Compania Remin, fala mineritului din nordul tarii si-a incetat activitatea in urma unui proces, in care afacerile oneroase sunt intr-o simbioza perfecta cu interesele unor puternice state europene. Statutul de membru UE are avantaje, dar si dezavantaje. Pe fondul unei reasezari geo-politico-economica a „batranului continent”, mineritul de neferoase din tara a trebuit sa fie inchis. Ce a urmat se poate sintetiza in sintagma² „Dupa noi, potopul!” Dupa ce ani de zile „granzii” mineritului maramuresean au muls vaca grasa numita Remin, a venit randul patrimoniului companiei miniere sa devina o miza importanta. Imediat ce s-a spus „Noroc Bun” activitatii miniere din Maramures, GAZETA prevestea inceperea operatiunii „vanzarea secolului”. Adica impartirea unui „tort urias”, cifrat la cateva milioane de euro si compus din cladiri, casute, drumuri, sedii administrative, blocuri, cantine etc.. Practic, dupa ce mineritul maramuresean si-a dat ultima suflare, patrimoniul companiei a inceput sa fie ochit de toata lumea² pe de o parte datornicii vroiau sa-si recupereze creantele, primariile vroiau sa preia unele cladiri in contul datoriilor, iar compania miniera sa obtina bani din vanzari pentru a acoperi din datoriile istorice. Inceputul sfarsitului pentru patrimoniul Remin a fost considerat de unii trecerea companiei miniere din portofoliul Ministerului Economiei si Finantelor (MEF) in portofoliul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Transferul a fost „parafat¬ de Guvern prin Hotararea 1103 din septembrie 2007 si, practic, reducea la zero sansele ca societatea sa faca o noua incercare de rentabilizare a activitatii. Atunci reprezentantii Remin isi exprimau ingrijorarea ca AVAS va face ce stie mai bine, adica va valorifica activele companiei. Asta cu atat mai mult cu cat actul normativ usura oarecum drumul catre valorificarea patrimoniului societatilor miniere, prin extinderea scopurilor pentru care se puteau inchiria aceste spatii. Potrivit noilor reglementari, activele companiilor miniere pot fi inchiriate de catre institutii de invatamant superior, dar si autoritati si institutii publice. Adica, tocmai ceea ce asteptau multe dintre autoritatile locale din Maramures, care au „ochit¬ demult imobilele Remin. Numai ca, pana sa intre in ring institutiile publice, a inceput „razboiul” creditorilor. Miza² unul dintre cele mai importante imobile detinute de Remin - Hotel Maramures. Povestea vanzarii Hotelului Maramures este una extrem de incalcita. In 2006, AVAS a incercat sa vanda sediul companiei miniere si hotelul Maramures la niste preturi considerate subevaluate² 874.762 USD (plus TVA) sediul si 1.046.372 USD (plus TVA) hotelul. Cauza era o datorie de vreo 600.000 dolari catre Distrigaz. Imobilele au fost salvate pe ultima suta de metri, prin achitarea datoriei catre Distrigaz. Dar tentativele de vanzare nu s-au oprit aici. In toamna anului trecut, Electrica a pus sechestru pe hotel din cauza datoriilor Remin si a decis scoaterea la vanzare a hotelului. Si de aceasta data tentativele de vanzare s-au impotmolit din cauza evaluarii imobilului. Licitatia era programata pentru inceputul lunii noiembrie, dar Electrica si Remin au convenit sa faca o noua evaluare a hotelului, dupa care, la inceputul acestui an Electrica sa reia, prin executorul judecatoresc Marius Morari, tentativele de vanzare a hotelului. Intr-adevar, la inceputul lui 2008 incercarile de vanzare s-au reluat, dar de catre… AVAS. Culmea e ca nici Electrica n-a renuntat la ideea vanzarii hotelului si ca Morari s-a declarat „socat” de anuntul de vanzare al AVAS. Recent, AVAS a anuntat organizarea unei licitatii publice pentru vanzarea complexului hotelier Maramures, a terenului aferent de peste 2.300 de mp si a unor casute din Ocna Sugatag. De aceasta data, pretul de pornire a hotelului a fost stabilit la 4.103.256 USD (plus TVA) iar cel al casutelor (28) la 42.924. Initial, terenul aferent hotelului, cuprindea si o parte din terenul de sub Primaria Baia Mare. Dar directorul Remin, Eugen Olea, spune ca problema a fost rezolvata printr-un schimb de terenuri. Cat despre pretul de pornire stabilit de AVAS, reprezentantii Remin considera ca este „usor mai mare” decat cel stabilit de evaluarile initiale. Insa in cazul casutelor, situatia este total diferita, din cauza ca acestea nu au fost renovate de ani de zile si, mai mult, terenul pe care sunt amplasate nu apartine Remin ci Primariei Ocna Sugatag. Oricum, prin targ se vorbeste ca exista posibilitatea ca tentativa de vanzare a hotelului sa esueze si de aceasta data. Motivul? In 2006, prin Ordinul 669 al Ministrului Economiei si Comertului se instituie procedura de administrare speciala si de supraveghere financiara la Remin. Practic, aceasta procedura incerca sa creasca atractivitatea Remin la privatizare si impunea o serie de masuri cum ar fi suspendarea de catre creditorii bugetari a oricaror masuri de executare silita, ridicarea tuturor sarcinilor care greveaza activele societatii etc. Cu alte cuvinte, creditorii bugetari nu puteau executa societatea. Ori, AVAS este un creditor bugetar. Ceea ce inseamna ca, in cazul in care acest Ordin mai este in vigoare, si dupa datele noastre este, AVAS nu ar avea dreptul sa scoata la vanzare hotelul. Reprezentantii Biroului de Presa al AVAS au declarat insa ca licitatia programata pentru 5 februarie se va tine² „Nu cred ca Remin mai este in administrare speciala sub ordinul acela, pentru ca Ministerul Economiei si Comertului (MEC) nu mai este actionar majoritar la Remin Baia Mare, deci efectele ordinului banuiesc ca au incetat la momentul in care MEC, actual Ministerul Economiei si Finantelor (MEF) a incetat sa mai fie actionar Remin. Probabil ca a fost suplinit printr-un ordin al presedintelui AVAS avand acelasi subiect. Nu stiu, trebuie verificat, dar in esenta asa vad lucrurile. Nu stiu sincer daca mai este valabil acest ordin sau daca s-a dat un alt ordin. Asta trebuie verificat. Dar oricum nu se bate cap in cap administrarea speciala cu vanzarea de active. Bineinteles ca licitatia va avea loc. Licitatia se organizeaza, se merge inainte, pentru ca niciun alt tert nu poate executa societatea. Poate sa incerce Electrica, e libera sa incerce”. Marius Morari, cel imputernicit de Electrica sa scoata la vanzare Hotelul, spune ca si procedura initiata de ei ramane valabila² „Nu s-a renuntat, procedura e in picioare. S-a facut o reevaluare, o aducere la pretul de acum. Deocamdata nu s-a suspendat nimic”. Oricum, controversele din jurul hotelului vor continua, cel putin prin prisma faptului ca exista doi potentiali vanzatori pentru acelasi activ. Dar si din cauza ca ordinul MEC din 2006 pare sa fie in vigoare. Cel putin din datele noastre nu rezulta sa fi fost emis un alt ordin care sa abroge prevederile respective. Ori, in conditiile astea se pune in discutie legalitatea vanzarii initiate de AVAS. Daca mai luam in calcul si faptul ca in primavara s-ar putea valorifica si sediul Remin, e clar ca povestea e departe de final. Cele de mai sus reprezinta o bucatica din ce se vede, actiuni care au o justificare legala pana la un punct. In rest, se lucreaza la greu pentru a „mulge” ce se mai poate. Paradoxal, dar muribundul Remin mai poate starni poftele celor care si pana acum au beneficiat de felii groase din tortul mineritului din nord. Perdantii, ortacii au plecat de mult din sistem. Multi lucreaza prin tarile europene ori in America de Sud (in minerit). Altii sunt muncitori necalificati in munci necalificate. Celebrele programe de reconversie profesionala nu au dat rezultatele scontate. Si asa am ramas fara fostii mineri convertiti in mici afaceristi, crescatori de ciuperci sau culegatori de fructe de padure. Cum tacerea era prea mare, am incercat sa aflam ce se mai intampla in Compania Remin. Pentru a intelege momentul actual, punctam cu unele informatii stiute sau mai putin. Desi in anii ¼90 liderii sindicali ai mineritului din nord se bateau cu sistemul pentru ortaci, altii sau aceiasi lideri lucrau cu sefii din minerit si cei din ministere pentru a duce Compania la colaps. Mai multe surse de informatii ne-a spus ca la nivel guvernamental se stia ca Remin va fi inchis inca din 1994. Atunci se prognoza inmormantarea Companiei in 2005. Potrivit surselor noastre, ar mai fi ramas doar doua exploatari miniere² Cavnic si Baia Sprie (asa afirma in 1994 secretarul de stat Stratulat, o „doamna de fier” in ministerul Industriilor de atunci). In carti a aparut si mina Sasar, dupa ce a luat fiinta celebra companie Aurul. Apoi s-a vorbit de Flotatia Centrala si Cariera de la Razoare. Toate acestea pe filiera mogulilor din mineritul maramuresean² Ioan Hudrea, Staicu Balanescu si o intreaga pleiada de directori, sefi de compartimente, geologi si conducatori de mine. Omul-orchestra a fost liderul de sindicat, Gheorghe Pasca, cureaua de legatura intre sefii afacerilor mai mult sau mai putin oneroase si ortacii naivi. Trecem de perioada de „aur” a lui Hudrea si a celor care au urmat la conducerea Companiei (de exemplu, unul dintre ei si-a construit o vila, cum altfel. Dar omul ajuns efemer sef a vrut o masa mare si din lemn masiv. O masa care nu ar fi intrat pe nici o usa. Asa ca a fost adusa masa si abia apoi s-a construit camera unde troneaza). Cu astfel de exemple putem umple pagini. Asa au trecut anii. Remin nu s-a inchis in 2005, ci in 2007, datorita fostului Aurul. Anul trecut, dupa zbaterile sterile ale lui Pasca, a urmat decaderea celui mai longeviv lider de sindicat. Gheorghe Pasca a fost dat afara de colegii de la USM Maramures deoarece acesta a incercat sa faca afaceri cu banii sindicatului. Multe miliarde au circulat pe canale doar de el stiute. Prins de colegi, a adus banii inapoi. Acesta a fost pretul tacerii, afirma sursele noastre. Acum ca apele s-au linistit (in sensul ca nu l-a luat nimeni la intrebari) se zvoneste ca Pasca vrea sa-i actioneze in judecata pe fostii colegi pentru a recupera banii (!?!). Dar Pasca este un subiect inepuizabil si probabil vom reveni cu date inedite. Suntem informati ca in acest moment, una din marile afaceri ale mineritului de aici este fierul vechi. Dupa inchidere, la Remin a inceput operatiunea „vanzarea”. Pentru a acoperi din datorii, au fost scoase la vanzare active, utilaje, imobile, fier vechi. Sursele noastre afirma ca la Flotatia Centrala este un jaf fara precedent. Se fura pe fata. Sub pretextul vanzarii de fiare vechi, se scot de aici motoare noi, camere speciale, statii de decantare, utilaje in buna stare, de sute de milioane si chiar miliarde de lei. Se lucreaza in bande care vin pe schimburile in care au oameni. S-a ajuns pana acolo incat, se spune, ca sunt aduse utilajele de taiere si de transport ale firmelor de colectare a fierului vechi. Se lucreaza cu stirea unor sefi, nu neaparat a celor mai mari. Beneficiile se impart. Este pentru toti. De altfel, sefii de pe acolo, afirma sursele noastre, o duc din chef in chef. Rezumand, pe langa fierul vechi veritabil se vand fara licitatie utilaje nou noute de valori uriase. Pe de alta parte, nimeni nu mai intreaba ce este cu dosarele lui Pasca si ale lui Roman, fostul director economic al Remin, arestat pentru luare de mita. Cercetarile se opresc aici din moment ce nu se mai spune nimic. La fel cu afacerea „Diamant”, in care este implicat tot sindicatul condus de Pasca. Complexul „Diamant¬, a fost vandut enigmaticului om de afaceri (dupa unii cel mai bogat maramuresean), Gheorghe Zvunca. Sindicatul lui Pasca, in administrarea caruia se afla Complexul, a primit 440 de milioane de lei, afirma sursele noastre, pentru a nu mai face scandal. Complexul a fost cumparat la un pret muuuult mai mic decat valoarea reala. Acum, se spune ca el a fost vandut altui om de afaceri. Pe de alta parte, Pasca a dat in judecata Remin si a mai incasat peste un miliard de lei, asa-zise investitii care s-au facut cu utilajele, materiale si oameni de la Remin. Socul AVAS Morari a declarat ca nu stia de licitatia anuntata de AVAS, dar spune ca din discutii private stie de instituirea procedurii de administrare speciala la Remin² „Nu stiu AVAS-ul cum de… aflu pentru prima data de la dumneavoastra. Eu nu stiam. Mie nu mi-au fost invocate niciodata chestiunile astea (administrarea speciala). Pe ei ii afecteaza, ei (AVAS, n.red) n-ar putea sa vanda in conditiile astea. Mie nu mi s-a spus niciodata. In discutii particulare mi s-a spus ca ar fi in administrare speciala, dar oficial nu. M-ati socat cu chestia asta, daca imi dati un pic de timp sa ma documentez va spun mai tarziu sau maine dimineata“. Am revenit, dar din pacate Morari nu a mai raspuns la telefon. „Teava mituita“ Despre Roman, cel arestat pentru luare de mita, nu se mai vorbeste nimic. El a fost prins ca a luat bani pentru a vinde unuia o conducta de transport. Conducta, cu un diametru de 80 de centimetri si o grosime de 5-7 milimetri, era in stare foarte buna. Cel care a cumparat-o a dat mita si a castigat, dar nu a stiut ca va avea probleme cu scoaterea conductei din pamant. Ea trece prin proprietati ale unor oameni care nu au lasat sa le fie excavate terenurile. Cel care a luat conducta a taiat in bucati, cat a putut „exploata” si a vandut-o pe bani adevarati in sud. Dar a ramas cu teava in pamant. Atunci s-a enervat si l-a parat pe Roman. Povestea e mai lunga. Vom reveni cu ea, dar si cu altele despre acte falsificate de neveste de lideri pentru a scoate basma curata… Politia ar trebui sa fie mai receptiva.