Remin, o vaca de muls!

Reinceperea activitatii la Compania Remin a inflamat toate mediile politice si de afaceri din Baia Mare. Dupa ce ortacii din mineritul din nord au primit ultimele salarii compensatorii, dupa ce a fost pregatit lacatul care urma sa fie pus pe activitatea miniera, eternul lider de sindicat Gheorghe Pasca a intrat intr-o ciudata simbioza cu cei care conduc Compania si a lansat bomba: reangajam minieri si repornim activitatea. Un mare fas sau o mare afacere? In urma cu vreo sapte ani a aparut controversatul raport Andersen care prefigura declinul activitatii miniere. Acum, privind in urma, putem spune ca cei care au diriguit mineritul din nord, de aici sau din Bucuresti s-au tinut de profetiile unei firme de consultanta. Altfel spus, inchiderea Companiei a fost programata cu mult timp inainte de a se vorbi de inchiderea minelor. In acest context, sa ne reamintim de mega-afacerea Aurul, sociatate romano-australiana, firma lichidata, falimentata de acelasi grup de interese care a lucrat la „dezvoltarea” mineritului si a activitatilor conexe din 1989 incoace. Ne amintim de Ioan Hudrea, de „locotenentii” fostului director general al Companiei, de arhivele disparute ale fostului Institut de Cercetari Miniere, de banii pentru partid, de afacerile cu rafinarea in Anglia, de afacerea piritelor cu arseniu si cate si mai cate. Din motive necunoscute, acest colt de tara a fost ferit de controale serioase si de substanta. Liderii de sindicat au fost partasi la multele inginerii financiare ale celor care au obtinut tot ce si-au programat si dorit. Evident, o astfel de activitate ce se intinde pe mai bine de 15 ani nu se putea face fara complicitatea unora din esaloanele inferioare ale ministerelor importante, dar si cu stiinta unor figuri politice de prim rang. La vremea respectiva GAZETA a tras semnale de alarma, la fel o facem si acum. Informatiile primite sunt din interiorul sistemului si demonstreaza ca la Remin se joaca ultima carte. Cine va castiga, va incasa potul cel mare! Grupurile de interese Primul semn ca ceva nu este in regula cu povestea reinceperii activitatii la Remin a fost dat de faptul ca ilustrul lider de sindicat Pasca a reangajat toti liderii de sindicat, de la toate exploatarile miniere, rentabile sau nerentabile. Nu se stie unde, pe ce posturi si mai ales de ce. Pentru Pasca este vital sa fie lider, sa fie presedinte la echipa de rugby (daca dispare Remin, probabil va dispare si echipa sportiva). Conducatorii de la toate nivelurile Companiei au si ei interesul ca Remin sa ramana si sa functioneze. De exemplu, au castiguri salariale ce bat spre 100 de milioane de lei pe luna (cu indemnizatii, cu sporuri si participarea la fel si fel de comisii, de inchideri, de deschideri, de ecologizari etc). Aceste grupuri de interese, conducatori-lideri de sindicat se intersecteaza cu grupul-mama, dirijat de Hudrea si compania, iar impreuna se lupa pentru a-si prezerva interesele. Se pare ca aceste grupuri au crezut ca vor gasi, ca pana anul trecut, sustinatori la nivel guvernamental. Din informatiile pe care le avem, dar si din avertismentul dat de ministrul Varujan Vosganian in timpul vizitei in Baia Mare catre Remin, se pare ca acest sprijin inca nu a fost gasit. Aceleasi surse afirma ca „baietii destepti” ai mineritului din nord continua cautarea. Fundamentare cu cantec Una din modalitatile prin care s-a incercat obtinerea de subventii mascate sau o alta forma de finantare a asa-ziselor exploatari miniere viabile (Baia Sprie, Cavnic, Nistru, Suior), a fost prin raportari nerealiste a costurilor la tona de productie. Ele au fost raportate cu 25% mai mici decat sunt in realitate, ne-au spus sursele noastre. Spre Bucuresti s-au raportat costuri de 1.250 lei sau mai mici (dupa caz/mina), la 1.000 lei productie. In realitate costurile se ridica la cel putin 1.500 de lei. Avand costuri mai mici, sefii Remin au invocat reorganizarea care s-ar face, reducerea costurilor prin anumite actiuni de ultim moment, ca in final, pe minele vizate, sa se ajunga la costuri de 1.000 lei la 1.000 lei productie, sau costuri chiar mai mici de 1.000 de lei. Specialistii afirma ca asa ceva este imposibil, dar poate cei din minister vor inghiti galusca asa cum au inghitit altele in decursul anilor. Trafigura ne-a facut figura Pe de alta parte, se invoca faptul ca ipotetica productie pe care ar obtine-o Remin va fi cumparata de firma Trafigura, un vechi colaborator al celor care au dirijat valsul mineritului maramuresean. Interesul firmei Trafigura are o explicatie simpla, dar nestiuta de cei multi. Firma olandeza achizitiona concentratele Remin si plateau 90% din costul acestora. Cei 10% ramasi erau o garantie. De aici concentratele plecau cu un buletin de analiza a concentratiei de metale neferoase continute. La destinatie se faceau analizele finale si in functie de rezultate se platea garantia. Se facea regularizarea. „Se platea sau nu, in functie de intelegerile cu cei care conduceau Compania. De ani de zile nu s-a mai facut regularizarea la Remin. Evident ca celor de la Trafigura le convine sa cumpere concentrate sub pretul bursei de la Londra. De aceea este bagata aceasta firma in fata tot timpul”, ne-au spus sursele noastre. Legat de acest aspect, la Remin este un personaj care a ramas pe o functie din vremuri imemoriale. S-au schimbat directori, ministrii… respectivul domn a ramas sef la acelasi compartiment. Sub lupa Bancii Mondiale Cand s-a hotarat oficial ca Remin isi va incheia activitatea la inceputul anului 2007, s-a pus si problema iazurilor de decantare. Banca Mondiala (BM) a dat bani pentru conservarea iazurilor de decantare. Daca ar incepe activitatea productiva la Remin ar fi nevoie de acordul BM (nu degeaba Vosganian a spus la Baia Mare ca o eventuala reincepere a activitatii are nevoie de o expertiza a unor organisme internationale de profil), iar apoi urmeaza acordul de mediu. Din informatiile noastre, iazurile pe care intentioneaza sa le foloseasca Remin nu sunt agreate de cei de la mediu. O alta situatie greu de gestionat, care ar putea degenera in cazul in care ar reincepe productia si ar fi folosit iazul de la Bozanta, o reprezinta nemultumirile satenilor din localitate. Pentru construirea acestui iaz au fost luate cu japca 160 de hectare din terenul oamenilor din Bozanta fara a li se da ceva in schimb (bani, alte terenuri)… In decursul anilor, satenii au incercat sa isi gaseasca dreptatea, dar nu au gasit intelegere la nici un nivel decizional. In acest moment oamenii nu mai sunt dispusi sa accepte sa se depoziteze in iazul construit pe terenul lor. Dar iazurile de decantare de la Bozanta (Aurul si al Remin) au si alte probleme. In momentul in care s-a intrerupt activitatea la Companie, aceste iazuri au ramas de izbeliste. Intr-o normalitate s-ar fi trecut la conservarea lor, ecologizarea, inchiderea acestora. Cei care conduc noua „revolutie economica” de la Remin au gasit un raspuns la cerintele de mediu ale iazurilor mai sus mentionate. O firma din Baia Mare, deocamdata nu o numim, a facut un studiu prin care se spune ca pentru a consolida aceste iazuri este nevoie de mii de tone de steril rezultat din activitatea miniera. „Iazul nu se consolideaza cu apa cu steril. Daca exista aprobare pentru consolidare trebuie adus material adecvat. De aceasta smecherie vrea sa profite noua firma care a cumparat Transgold-ul. De asemenea, se forteaza nota pentru a reincepe activitatea la noul „Aurul”, iar tulbureala (apa cu steril) rezultata in urma procesului tehnologic sa fie depozitat tot in iazul Remin. Iazul de decantare al fostului Transgold, iazul minune care s-a rupt in 2000 (accidentul ecologic care a adus celebritate internationala Baii Mari), nu mai poate prelua steril dintr-un motiv simplu. Nu a fost construit la capacitatea proiectata. Altfel spus, el este ridicat doar pe jumatate din suprafata de teren necesara, de aici deficiente care au dus si la accidentul din 2000. Dar, asupra acestor probleme vom reveni. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro