Remember the Alamo!

* Batalia de la Alamo este cea mai celebra confruntare militara din istoria Texasului. La 6 martie 1836, o suta optzeci si opt de americani au murit pentru ceea ce s-a numit ulterior „leaganul libertatii texane”, refuzand sa se retraga sau sa se predea in fata fortelor mexicane conduse de Santa Anna. In 1835, presedintele Mexicului, Antonio Lopez de Santa Anna Perez de Lebron a proclamat o constitutie unica a tuturor teritoriilor Mexicului, inclusiv Texas. Constitutia incheia existenta unei republici a Mexicului de tip federativ. Statele federale Chihuahua, Zacatecas si Yucatan s-au revoltat, iar texanii au devenit profund nemultumiti, aceasta fiind picatura care a umplut paharul. In decembrie 1835, o armata federalista de texani (imigranti, voluntari americani si aliatii Tejano ai acestora) au capturat orasul Bexar. Dupa aceasta victorie, cei mai multi voluntari texani ai „armatei poporului” s-au intors la familiile lor. Pe 10 decembrie 1835, fortele texane au capturat San Antonio si fortul Alamo. Generalul Santa Anna, in fruntea armatei lui, a pornit spre Texas la inceputul anului 1836. Pe 23 februarie 1836, Santa Anna a ajuns la Alazan, in timp ce un alt general mexican, Urrea, a ajuns la San Patricio pe 27 februarie. In vreme ce Santa Anna isi facea intrarea in San Antonio, aparatorii texani s-au retras in siguranta la Alamo. Fortul Alamo, desi puternic, a fost construit pentru o misiune catolica si nu cu destinatia de cetate. Zidurile erau groase, din piatra, dar nu exista o reduta sau vreun bastion. Pe coltul de sud-est se afla biserica veche.In vecinatate, pe latura estica, se afla padocul pentru cai. Fortul era alimentat cu apa prin doua apeducte. Printre aparatorii fortului se aflau si cateva personalitati: David Crockett, fost congresman de Tennessee si aventurierul James Bowie. In asteptarea inevitabilului atac, colonelul W. Barret Travis a facut tot ceea ce se putea: a consolidat zidurile si si-a pregatit putinele tunuri de care dispunea pentru aparare. Patru piese de artilerie au fost orientate spre oras, alte patru spre nord, doua pe partea laterala a bisericii si patru pentru a apara poarta dinspre podul peste raul San Antonio. Travis ducea insa lipsa de oameni si armament. Pe 24 februarie 1836, Travis lansa un apel catre compatrioti, apel in care arata situatia de la Alamo, afirma ca nu va capitula si nu se va retrage niciodata in fata armatei lui Santa Anna si cerea sprijin in numele libertatii, patriotismului si a tot ce era drag spiritului american. „Inamicul primeste intariri zi de zi si va creste, fara indoiala, la trei sau patru mii in patru sau cinci zile. Desi acest apel poate fi neglijat, am hotarat sa rezist cat mai mult timp posibil si sa mor ca un soldat care nu va uita niciodata ceea ce datoreaza onoarei si patriei sale”, mai arata Travis in apel. Santa Anna a cerut capitularea neconditionata a fortului si a aparatorilor acestuia. Un prim atac slab al mexicanilor a fost respins de texani, iar primul bombardament declansat de asediatori s-a dovedit a fi ineficient. Pe 25 februarie, Santa Anna in persoana a traversat raul cu scopul de a amplasa o baterie de tunuri in fata portii fortului. Travis a opus o puternica rezistenta. Cu toate acestea, mexicanii au reusit in noaptea urmatoare sa amplaseze bateria, fiind protejati de tirul texanilor de cateva case vechi situate intre poarta de la Alamo si pod.In replica, aparatorii fortului au ars paiele si casele de lemn din imediata apropiere a fortului. In zorii zilei de 26 februarie, a avut loc o usoara incaierare intre texani si cavaleria mexicana stationata la est de fort.Intre timp, Santa Anna a primit intariri si de acum santinelele lui au fost plasate mai aproape de fort. Texanii au reusit cateva incursiuni in afara fortului pentru aprovizionare, reusind sa incendieze si casele vechi din nord-estul fortului, situate in apropierea unei baterii amplasate la aproximativ opt sute de metri distanta.In tot acest timp, mexicanii au continuat sa traga asupra fortului, dar cu prea putin efect. Pe 28 februarie, mexicanii au amplasat o alta baterie de tunuri in apropierea unei mori vechi, la opt sute de metri spre nord si au incercat sa taie alimentarea cu apa a asediatilor. Acestia au continuat sa-si consolideze zidurile cu pamant batatorit.In dimineata zilei de 1 martie, treizeci si doi de barbati au ajuns in siguranta la Alamo, ridicand forta efectiva de sub comanda lui travis la o suta optzeci si opt de barbati. Bombardamentele asupra fortului au continuat. Luptele au continuat si in zilele urmatoare, asediatii opunand o rezistenta inversunata. In data de 4 martie, Santa Anna a convocat un consiliu de razboi pentru a pune la punct asaltul final. Cativa comandanti (Cos, Castrillon) s-au pronuntat pentru asteptarea intaririlor ce se aflau pe drum. Altii (Ramirez, Sesma si Almonte) au fost de parere ca asaltul trebuia dat imediat. Fara a lua o decizie clara, Santa Anna a ordonat totusi inceperea pregatirilor pentru asalt. Trupele sale depaseau deja patru mii de oameni. Duminica, 6 martie 1836, un pic dupa miezul noptii, Alamo a fost inconjurat de intreaga armata mexicana. Asediatorii si-au inceput inaintarea spre fort cu scari pentru escaladarea zidurilor, sub focul armelor texane si a artileriei. Texanii au respins o prima incercare a inamicului de a intra in fort. Nici al doilea atac mexican nu s-a soldat cu vreun succes semnificativ. Prin prezenta sa in mijlocul trupelor, amenintari si promisiuni, Santa Anna a obtinut succesul in timpul celui de al treilea asalt. Santa Anna a aruncat in lupta inclusiv trupele de rezerva. Atacatorii au reusit sa ajunga pe ziduri, presiunea exercitata de cei din spate impingandu-i pe cei din fata peste ziduri. Atacati din toate partile, epuizati, texanii nu s-au retras, dar nici nu au reusit sa-i mai respinga pe mexicani. Fortul a fost invadat de catre acestia din urma. In interiorul zidurilor, texanii au continuat sa lupte. Supravietuitorii celui de-al treilea atac s-au retras pas cu pas intr-o disperata lupta corp la corp. Cu toate ca anumiti ofiteri mexicani au cerut clementa pentru ultimii supravietuitori americani, Santa Anna a ordonat ca acestia sa fie masacrati. Soldatii mexicani au luat trupurile texanilor in baionete ca pe niste baloturi de fan. Mania armatei mexicane, care pierduse multi soldati si ofiteri valorosi, s-a potolit numai dupa ce „strainii” au fost ucisi. Travis a cazut in apropierea peretelui de vest. Maiorul Evans a murit impuscat, in vreme ce colonelul Bowie, care a zacut bolnav in ultimele zile ale asediului, a fost macelarit in patul sau. Marturia unui mexican, De La Pena, sustine ca David Crockett nu a murit in baptisteriul bisericii de la Alamo, asa cum s-a crezut o vreme, ci a fost luat prizonier, torturat si apoi executat din ordinul lui Santa Anna. Singurii supravietuitori ai fortului au fost doamna Dickinson (sotia locotenentului Dickinson, mort in timpul luptelor), copilul ei, un slujitor negru al colonelului Travis si doua femei mexicane. Batalia de la Alamo a durat doar nouazeci de minute. Cadavrele aparatorilor fortului au fost dezbracate si arse. Cei mai multi fusesera colonisti americani care emigrasera in Texas, increzatori in asigurarile ca legile colonizarii, drepturile si libertatile lor in Texas vor fi protejate. Victoria mexicanilor a fost completa, dar pierderile acestora au fost de trei ori mai mari decat numarul total al aparatorilor fortului. Daca la numarul mortilor din randurile trupelor conduse de Santa Anna se adauga si ranitii, pierderile mexicanilor se cifreaza, dupa unele evaluari, la 1.600 de oameni. Pentru multi americani, batalia de la Alamo a devenit un simbol al sacrificiului patriotic. Numeroase reprezentari populare, romane, piese de teatru si opere de arta redau astazi aspecte ale acestui eveniment istoric.Inaintarea lui Santa Anna a fost intarziata doua saptamani, care au dat Texasului timp suficient pentru a aduna armata care a invins Mexicul doua luni mai tarziu. La 21 aprilie 1836, texanii – condusi de generalul Sam Houston – si-au cucerit independenta prin lupta invingand trupele mexicane conduse de insusi Santa Anna, care a si fost capturat in batalia de la San Jacinto. La San Jacinto, strigatul de lupta al texanilor a fost „Remember the Alamo!”. Santa Anna si-a recunoscut infrangerea si a recunoscut independenta Texasului, respectiv granitele acestuia, prin semnarea Tratatului de la Velasco. Desi ulterior Mexicul a denuntat tratatul, promitand ca va aduce „provincia rebela Texas” la ordine, acest lucru nu s-a intamplat niciodata.In acelasi an, texanii au adoptat o constitutie care consfintea existenta statului independent Texas, care includea suprafata actualului stat Texas plus teritoriul aditional neocupat situat la vest si nord-vest.Intre 1836-1845, Texas a ramas un stat independent, pentru ca la 29 decembrie 1845 sa se alature Uniunii ca cel de-al 28-lea stat al acesteia. Varianta mexicana Daca pentru americani batalia de la Alamo reprezinta o epopee glorioasa si cutremuratoare despre curaj, „leaganul libertatii texane”, pentru mexicani lucrurile se prezinta intr-o lumina diferita.In viziunea lor, Mexicul a deschis cu generozitate terenurile texane pentru colonistii americani. Acestia, avizi de terenuri si metale pretioase, au ignorat Constitutia mexicana din 1824 si au profitat de problemele interne ale Mexicului pentru a se revolta. Colonistii au cerut si legalizarea sclaviei, si-au format organe de conducere neautorizate, nu au platit taxele catre stat si au cerut mereu mai multe terenuri si drepturi. Aceasta incalcare a onoarei si proprietatii mexicane nu putea fi permisa. Generalul Santa Anna, care preluase controlul asupra guvernului cu trei ani mai devreme, a hotarat ca va lupta pentru „apararea independentei, onoarei si drepturilor natiunii mele”.In batalia de la Alamo, numarul pierderilor mexicane a fost ingrozitor, dar mexicanii au murit pentru o cauza dreapta si onorabila. Alamo inainte de batalie Numita initial Misión San Antonio de Valero, Alamo a servit drept casa pentru misionari si convertiti indieni vreme de aproape saptezeci de ani. Constructia a inceput in 1724.In 1793, oficialitatile spaniole au secularizat misiunea si au distribuit terenurile rezidentilor indieni. Acesti barbati si femei au continuat sa dezvolte fermele si au contribuit la cresterea comunitatii din San Antonio. La inceputul anilor 1.800, militarii spanioli au stationat o unitate de cavalerie la fosta misiune.In aceeasi perioada, doua grupuri etnice majore s-au stabilit in Texas: Tejanos si anglo-americanii. Moses Austin (dupa care a fost ulterior denumit orasul Austin) a cumparat circa 200.000 de acri, adica aproximativ 810 kilometri patrati de pamant si s-a mutat la San Antonio in august 1821, urmat de fiul sau, Stephen F. Austin.In acelasi an, Texasul a devenit parte a republicii independente a Mexicului, pentru ca in 1824 sa devina din punct de vedere administrativ partea nordica a portiunii cunoscute sub numele de Coahmila y Tejas.Incepand cu ianuarie 1823, Stephen F.Austin a inceput crearea unor colonii de familii anglo-americani de-a lungul raului Bravos, avand aprobarea guvernatorului mexican de atunci, Antonio Maria Martinez. Totodata, din ce in ce mai multi Tejanos (imigranti de descendenta mixta spaniola si nativa-americana de la sud de Rio Grande) se alaturau americanilor in colonizarea urbei. „Conventiile” din anii 1832 si 1833, tinute de locuitorii ce colonizasera Texasul, erau raspunsul acestora fata de continua restrangere a permisiunilor de stabilire in Texas practicate de guvernele mexicane aflate in continua schimbare. Ioan BOTIS