Remember Nicolae Steinhardt, la 112 ani de la nașterea sa. Din gândirea unui intelectual pur, convertit la ortodoxie

ADEVĂR

*„Vine mereu în istorie o clipă când cei care afirmă că doi plus doi fac patru sunt pedepsiţi cu moartea”.

* „Tiraniile nu interzic rostirea adevărurilor, ci numai a unora, mai bine zis a unuia anume, a celui pe care o doare pe respectiva tiranie”.

* „Aflarea adevărului însingurează”.

* „Adevărul ne face liberi”.

* „Furtuna este realitatea, dar Adevărul este Hristos!”

* „Afirmarea adevărurilor veşnice este oricând binevenită, este întotdeauna sănătos şi util să arăţi că doi şi cu doi fac patru. Doi şi cu doi fac patru reprezenta formula bunului-simţ, a dreptului natural, a nestricăcioaselor axiome”.

ABUSURD

* „Absurdul e unul din parametrii condiţiei omeneşti”.

BINE ŞI RĂU

·         „Răul poate să-l facă oricine, cât de nevoielnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite.”

·         „Oricum, înainte de a te avânta în domeniul binelui, este necesar a şti că treci pe teren minat.”

·         „Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoşi.”

·         „Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea – bunurile supreme.”

·         „N-avem încotro. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricât ne-am strădui, tot supărăm. Singura soluţie e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem răul şi nici binele cu sila. Dar şi trecând, tăcând, tot nemulţumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm bine în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenţi. Şi să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaştem că şi ei ne deranjează pe noi! Gând înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit.”

·         „Domnul ne învaţă că suntem şi trebuie să fim slobozi a face binele şi a veni în ajutorul aproapelui nostru: nici o lege, nici un regulament, nici o formă de orice fel, nici o precauţie sau teamă, nici un motiv de tipul «să nu se spună că…», ori «să nu pară că…» nu ne poate fi stavilă, pretext, justificare”.

BUNA DISPOZIŢIE

* „Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înșală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului.”

COMUNISM

* „În regimul comunist binele poate fi realizat numai întâmplător, pe căi ocolite, ocolite şi nelegale, nelegale adică neconforme cu principiile, prin urmare neprincipiale”.

CREDINŢĂ

* „Ceainicul e ceainic. Soba nu-i elefant. În pământ încolţeşte grâul. Din piatră se fac case şi se durează statui. Hristos nu-i Dumnezeu al neorânduielii şi al măştilor”.

* „Credința e suprema armă secretă care anihilează toate necesitățile, împrejurările și pulverizează hazardul”.

*„Nevoia de credinţă o socotesc drept lucrul cel mai natural”.

* „Credinţa ne dă bucurie, pentru că ne pune brusc de acord cu ce este real”.

* „Drumurile care duc spre credinţă poartă acelaşi nume toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun”.

* „Nu «a dovedi» este completarea lui «a crede», ci «a mărturisi»; şi, dacă-i aşa, oare nu faptele bune şi mărturisirea nereticentă a credinţei sunt cele mai bune dovezi ale credinţei? Credinţa nu are nevoie de niciun soi de dovezi. Are, însă, nevoie să fie dovedită”.

* „Credinţa este, prin urmare, recunoscută a fi o faptă de curaj, iar curajul e declarat, aidoma credinţei, o taină”.

* „Opera de artă are un efect asemănător. Şi ea dezvrăjeşte. Credinţa ne dă bucurie, pentru că ne pune brusc de acord cu ce este real, de unde rezultă că realitatea, realitatea cea necoruptă e frumoasă şi că rezonanţa e o lege fundamentală”.

* „Ce înseamnă credinţa? Încredere în Domnul, deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţilor, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative”.

* „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, îmi pare a fi, cum să spun? Taina cea mai de taină a învăţăturii creştine, noua învăţătură, şi, într-un anume fel, pecetea darului Duhului Sfânt”.

CREŞTINISMUL

·         „Creştinismul este o şcoală a fericirii”.

·         „Creştinul este cel ce nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează”.

·         „Creştinismul reprezintă o trecere de la dreptate la dragoste”.

·         „Creştinismul e bucurie şi reţetă de fericire. E şi asumare a durerii”.

·         „În prezenţa valurilor vieţii, a multiplelor ei furtuni, ispite, capcane, avalanşe, zgomote şi furii, creştinul e dator să-L aleagă – oricât ar fi tumultul de mare, de năprasnic, de incontestabil - pe Hristos. (Furtuna este realitatea, dar Adevărul este Hristos!). Să se încreadă în Cel nevăzut, să nu se supună cerinţelor semeţe şi spaimelor negre făurite de o regie abilă, dar în fapt superficială, aparentă, care-i în funcţie de durată, adică val care ca valul trece”.

CRUCEA

* „Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şi cardinal, ne expune în dubla - paradoxala, perpendiculara, fundamentala - noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer”.

CURAJUL

·         „Curajul e taina finală; învinge acela care este dispus să moară”.

·         „A vorbi ori a tăcea este totuna cu să trăieşti ori să mori”.

·         „Care este efectul principal al fricii? Îndepărtarea de Hristos”.

·         „Noi vorbim de blândeţea lui Iisus - arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă – şi enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însuşire a Sa – pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a primit să moară de moartea înfiorătoare de pe cruce – nu pomenim. Însuşirea aceea e curajul”.

DĂRUIRE

* „Dând ce nu ai, dobândești şi tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ţi lipsesc”.


* „Da, numai aşa putea vorbi un slujitor al lui Hristos, al Celui tainic:

- paradoxal (precum întotdeauna ne-a învăţat):

* de vrei să cârmuieşti, slujeşte;
* de vrei să fii înălţat, smereşte-te;
* de vrei să-ţi mântuieşti sufletul, pierde-l pentru Mine;
* de vrei să-ţi recâştigi nevinovaţia, recunoaşte-te vinovat

- şi uluitor:
de vei da ce nu ai, vei dobândi şi tu ceea ce ai dat altora”.

DRAGOSTE

*„Dragostea - virtute creştinească supremă şi singura perenă - este mijlocul fără greş care ne stă la îndemână pentru a ne dovedi umanitatea şi creştinătatea”.

*„Mai rezultă ceva – enigmatic şi scandalos pentru raţionalişti: că toate virtuţile şi instituţiile creştine sunt lipsite de valoare, dacă nu se întemeiază pe dragostea de Hristos. El e Adevărul, nu morala predicată sau instituţiile întemeiate sau calităţile practicate în spiritul unor doctrine, oricât de apropiate de învăţătura lui. Nu există creştinism fără de Hristos – că, dacă ar exista, mulţi evrei, politeişti, masoni şi puzderie de oameni cu moravuri curate ar fi demult creştini”.

DEZNĂDEJDEA

·         „Există momente în care deznădejdea pare a fi singura soluţie şi numai strigătul instantaneu îţi poate controla angoasa. Există şi o fericire exaltată dacă, în loc de a urla, spui: Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai făcut om şi m-ai înzestrat cu liberul arbitru. Pot îndura, pot răbda. Nu cârtesc, nu mă vait, nu mă dau bătut, mă ţin tare, sfidez Realitatea, o fac de ruşine şi ocară. Nu degeaba m-ai făcut om”.

·         „Durerea fără deznădejde e ca mâncarea fără sare sau ca nunta fără lăutari”.

DREPTURI ŞI ÎNDATORIRI

·         „Drepturi fără datorii e ca şi cum ai vrea lumină fără întuneric şi mămăligă fără mestecău. Dreptul şi datoria, iată cel mai bun exemplu de cuplu invariabil”.

DUMNEZEU

·         „Răul poate să-l facă oricine, cât de nevoielnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite.”

·         „Doar Dumnezeu există, restul tot nu-i decât ipoteză”.

·         „Nu degeaba tot stărui, tot pisez că Hristos Dumnezeu e un nobil, un gentleman, un boier”.

·         „Am înţeles că Dumnezeu îmi cere să dăruiesc chiar şi ceea ce nu-mi aparţine”.

·         „Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine”.

·         „Prefer să cred în Dumnezeu decât să-L văd în toată slava Sa”.

DUHUL SFÂNT

* „Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mâinile cucernic împreunate şi morala ostentativă”.

„Credinţa noastră, sunt convins, nu se confundă cu «înalta spiritualitate», nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu nu mint (pe când monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, până la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorânduiala şi neastâmpărul. Nu se lasă înfrântă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă”.

EROISM

* „S-ar putea ca definiţia eroismului şi sfinţeniei să nu fie decât aceasta: să faci imposibilul posibil”.

FERICIRE

·         „Creştinul este liber, aşadar fericit”.

·         „Nu te lasă grijile să dormi sau te deşteaptă din somn. Dar se întâmplă ca şi de pe urma fericirii să te pomeneşti treaz în toiul nopţii. Aşa mi s-a întâmplat mult timp după ce am fost primit botezul. Doar din bucurie - oul of sheer joy, aus Ututer Fivi ide — deschideam brusc ochii, cuprins de o stare euforică, izvoditoare nu de adormire - ca la stupefiante - ci de veghe, de viaţă supraintensă; de somn îmi ardea mie? de odihnă? de uitare? de oblivon ori evadare? Nu, de prea plin îmi venea să mă reped jos din pat ori de pe prici, să alerg, să strig de bucurie, să-i zgâlţîi şi pe ceilalţi, să le spun cât sunt de fericit, să-i rog să-şi dea seama ce comoară posedă cu toţii, ce sobiţă minunată, ce tranchilizant tară prescripţie medicală. Noroc de mine că străşnicia regulamentului mă împiedică să mă dau în spectacol. Ceva din felul meu diurn de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sunt surprinzător de drag, în timp ce altora le impun o solidă antipatie”.

GENEZĂ

* „Pare-se că există două teorii cu totul potrivnice despre originea speciei umane. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, iar alţii că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşală şi unii, şi alţii. Teoria mea este următoarea. Cei care cred că omul coboară din maimuţă coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, înafara rasei oamenilor, care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu”.

HRISTOS

·         „După ce L-ai cunoscut pe Hristos, îţi vine greu să păcătuieşti, ţi-e teribil de ruşine”.

·         „Hristos nu S-a urcat întâmplător pe cruce: curajul îndurării unor suferinţe cumplite a fost singura cale prin care a putut arăta că S-a făcut om cu adevărat, în intregime; prin care şi-a putut dovedi buna-credinţă. Nici inteligenţa, nici înţelepciunea, nici tămăduirlile, nici învăţătura, nici chiar bunătatea ori mila nu ar fi fost probe serioase: singur curajul în faţa durerii şi morţii îi stă la îndemână”.

·         „Triada lui Hristos: credinţă, libertate, iubire”.

·         „Mai bine-mi este să mor odată cu Hristos, decât să-L reneg”.

·         „Totul, în pildele, învăţăturile şi îndemnurile lui Hristos, e spre bogăţie, seceriş îmbelşugat, blagoslovenie, belşug, rodire, prea plin, har peste har, răsplătire clătinat şi îndesat şi cu vârf...iar celui ce are i se mai dă, celor ce aduc cinci ori zece talanți
li se dau cinci ori zece cetăţi, pe sluga cea bună stăpânul se încinge şi o slujeşte,
cel ce bine s-a purtat nu cu fărâmituri ori cu bacşiş se va alege, ci cu poftire la cina împărătească!”

„Nu, desigur, nu hotărât, Domnul nu iubeşte şi nu propovăduieşte pustiul,
pusta, tundra, spinii, mărăcinii, pălămida, şarpele, piatra, scorpia, uscatul.
Ci strugurii, smochinele, pâinea, oul, peştele, mierea, vinul vechi şi bun”.

·         „Nu cu lanţuri se leagă credinciosul de Hristos
ci cu dragoste şi cu har”.

„Nu piroanele L-au ţinut pironit pe Hristos pe Cruce,
ci dragostea Sa de oameni”.