RELIGIE / Urcusul cel Sfant

An de an, 14 septembrie, Biserica lui Hristos reinnoieste intr-un anumit chip minunea din pustiul Sinaiului, numai ca in locul sarpelui de arama vedem pe Fiul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii. Astazi, Crucea se inalta si lumea din moartea pacatului se izbaveste. Astazi pomul vietii din sanurile pamantului scotandu-se Invierea lui Hristos adevereste. Astazi privind la mielul lui Dumnezeu cel rastignit pe lemn iertare de pacate si viata vesnica dobandim, cum bine zice cuvantul Mantuitorului: ,,Dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica”(In. 3,14-15). Astfel, lumea a fost rascumparata si izbavita prin jertfa, Dumnezeu-omului Iisus Hristos, aceasta jertfa s-a adus pe Golgota cand, din dragoste pentru noi, Mantuitorul Iisus Hristos s-a dat de buna voie sa fie rastiganit pentru pacatele lumii. Cel dintai inteles al crucii este lemnul acela preafericit, unealta de chin impurpurata si sfintita, cu preascump sangele lui Iisus. Ramane pentru vecii vecilor marele merit al descoperirii preafericitului lemn de sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare de la anul 327 care facuse un pelerinaj la Ierusalim, in vremea patriarhului Macarie si care au inaltat Sf. Cruce, iar imparateasa Elena a poruncit sa se ridice o biserica pe acel loc. Intelesul crucii este si acela de semn de biruinta al celor ce cred in Hristos. Prevestita in semnul acela pe care patriarhul Iacov l-a facut pe capetele fiilor sai (Facere 48,14), inchipuita in toiagul lui Moise prin care s-a frant indaratnicia lui Faraon sau cand Moise a inaltat bratele spre ceruri in ruga si a invins pe amaleciti (Iesire 17,12). Daca trei veacuri la rand primii crestini n-au putut inalta acest stindard glorios din cauza prigonirilor, de la C-tin cel Mare, crucea deveni adevaratul simbol al puterii credintei ,,Propovaduirea crucii este pentru noi cei ce ne mantuim puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1,18). Alt inteles graitor este acela de suferinta. Zis-a Domnul ucenicilor Sai: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Lc. 9,23). Este vorba aici de suferinta pentru adevar, pentru dragoste, este vorba de rabdarea necazurilor si a incercarilor ce se abat asupra noastra. De la Patimile Domnului de pe Golgota, imparatia Cerurilor nu poate fi cucerita decat cu pretul crucii, adica al smereniei, al renuntarilor, al rabdarii. Adevaratul ucenic al Domnului nu se teme de necazuri, nu le priveste cu amaraciune, ci supunandu-se voii lui Dumnezeu se bucura de crucile vietii si zice impreuna cu Pavel apostolul: ,,Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in crucea Domnului, prin care lumea este rastignita pentru Mine si eu pentru lume” (Galateni 6,14). Ziua Sf. Cruci sa ne inalte, plina de dar si de lumina. Aceasta pavaza, acest sceptru dumnezeiesc sa-l sarutam cu frica si bucurie negraita. Sa umplem inimile cu aceste sfinte simtiri care se desprind din duhul praznicului de azi, sa dam crucii lauda si respectul cuvenit, astfel se va departa de adevaratul crestin puterea cea vicleana a celui rau, iar pentru toti dreptcredinciosii crestini botezati in numele Sfintei Treimi, Crucea este si va ramane puterea lui Dum¬nezeu, iertarea pacatelor si slava vesnica. Anul acesta ziua Inaltarii Sfintei Cruci a coincis si cu deschiderea anului scolar 2009-2010. Sa binecuvinteze Imparatul Cerului jertfele tuturor celor ce se trudesc si oste¬nesc pe altarul scolii, dascali si elevi, iar Cel de Sus sa-si reverse harul si binecuvantarea Sa peste noi, creaturile Sale. Pr. Ioan Pop, Consilier bisericesc si pr. paroh al Bisericii Sf. Nicolae Baia Mare