RELIGIE / Tatal nostru (III)

“Faca-se voia Ta” este cel de-al patrulea cuvant pe care Mantuitorul nostru Iisus Hristos ni l-a descoperit, ne-a invatat si ne-a poruncit sa nu-l uitam, ci sa-l rostim mereu, mai ales cand zicem rugaciunea “Tatal nostru”. Noi rostim acest cuvant “faca-se voia Ta” cand ne rugam si zicem “Tatal nostru”, dar nu intotdeauna il respectam. De la inceput si pana astazi omul a cerut sa i se faca voia lui si aproape niciodata omul nu rosteste acest cuvant cu deplina incredere in Dumnezeu. Chiar daca noi nu cerem decat rar sa se respecte voia lui Dumnezeu, Providenta supravegehaza sa se implineasca poruncile lui Dumnezeu, atat in viata noastra cat si in viata popoarelor, fara ca noi sa ne dam seama de multe ori deplin de cuvantul care spune: “nici un par din capul vostru nu sta sau nu cade fara stirea lui Dumnezeu” (Matei 10,29-30). Un mare invatat german care a cercetat si a studiat istoria lumii, a strigat: “Pasii lui Dumnezeu se aud duduind prin istorie”. De multe ori Dumnezeu lucreaza si se exprima in soapta, auzit numai de ingeri. Oamenii observa numai fenomenele, dar si pe acestea le observa cu intarziere si fara sa le inteleaga semnificatia. Providenta insa supravegheaza totul. Nu destinul, nici hazardul, conduce de mii de ani viata lumii, ci Dummnezeu. Purtarea de grija a lui Dumnezeu patroneaza existenta lumii. Voi cereti si nu stiti ce cereti, zice Apostolul, “cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri” (Iacov 4,3) , dar Dumnezeu lucreaza dupa intelepciunea, bunatatea si marea Lui iubire pentru toata creatia Sa si mai presus de toate pentru om. Omul este marea pasiune a lui Dumnezeu si de la Dumnezeu iubirea de oameni se intinde peste toti cei ce-L iubesc pe El. Maica lui Dumnezeu, toate cetele ingeresti si toti sfintii ii iubesc pe oameni cu o iubire infinita. De multe ori iubirea celor ceresti fata de neamul omenesc de pe pamant pleaca din mila. La Dumnezeu si la toti sfintii le este foarte mila de oameni, pentru ca toti cei din ceruri, cu ingaduinta lui Dumnezeu, vad durerile, vad necazurile, vad suferintele noastre si sufera impreuna cu noi. Ca o mangaiere, Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a invatat sa ne adresam lui Dumnezeu in toate clipele din viata noastra cu aceste cuvinte: “Faca-se voia Ta”. Cand totul ti se pare ca este pierdut, atunci striga din adancul sufletului tau: “Doamne, faca-se voia Ta” . Renunta la voia ta, care nu este intotdeauna cea buna sau cea mai buna si astfel, cu constiinta impacata, fiind incredintati ca asa este mai drept, sa ne rugam ca in toate sa se faca voia lui Dumnezeu. Mai inalt, mai sfant si mai drept decat acest cuvant nu putea sa ne invete Mantuitorul nostru Iisus Hristos, decat aceasta: “Faca-se voia Ta”. Aceasta a facut si Hristos, Care S-a supus si a indeplinit in mod desavarsit voia Tatalui, voia lui Dumnezeu. Fiu al lui Dumnezeu fiind “S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-se pana la moarte si inca moarte pe cruce. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume, ca in numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt” (Filipeni 2,8-10). † Justinian Chira, Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului