RELIGIE / Sfinþenia tinereþii (II)

Interviu cu Înalt Preasfinþitul Justinian Chira, arhiepiscopul Maramureºului ºi Sãtmarului -Este greu sã menþii o relaþie curatã cu o fatã pânã la cãsnicie? -Ai putea dumneata sã te mai uiþi în ochii unei fete dupã ce þi-ai bãtut joc de ea, dupã ce i-ai cãlcat în picioare fecioria? Sã ºtiþi cã numai cel care pãstreazã o desãvârºitã curãþenie în gânduri este prieten adevãrat. Eu când mã uit la copil, rãmân cutremurat când vãd cã se atenteazã la el. Sunt monºtrii care vor sã foloseascã trupuºorul copilului. Este o monstruozitate. Eu nu pot înþelege. Un individ care se atinge de un copil, sau se atinge de curãþenia unei fete tinere face o monstruozitate care depãºeºte ºi pe diavol. Când vãd un copil eu mã sfinþesc! Se trezesc în mine toate gândurile cele mai sfinte ºi mari, când mã uit la un copil. Acelaºi lucru se întâmplã când mã uit la orice om – mã sfinþesc, mã curãþesc. Aºa trebuie sã fie ºi prietenia între bãiat ºi fatã: sã pãstreze aceastã frumuseþe. Sigur cã existã impulsuri, pentru cã ai în spate pãcatul strãmoºilor, pãcatul strãmoºesc, ºi ispitele vin. Dar dacã un tânãr este cuminte, deºtept ºi se roagã, ºtie sã-ºi respecte prietena. Omul se saturã foarte repede de plãceri ºi nu mai vrea sã o vadã pe femeie ºi din aceastã cauzã divorþeazã. De aceea se sparge iubirea sufleteascã ºi legãtura dintre bãrbat ºi femeie devine o legãturã de circumstanþã, de interese. De multe ori când stau de vorbã cu oameni cãsãtoriþi ºi când le vorbesc de soþ sau soþie vãd cã se încruntã. Nu le face plãcere. S-au sãturat unul de altul. ªi trãiesc, se forþeazã sã trãiascã, cã mai au copii, mai au interese materiale. Dar nu se mai iubesc, nu se mai respectã. De aceea este nevoie de puritate, de curãþenie, de cumpãtare. Ele sunt necesare ca sã se pãstreze echilibrul în viaþa omului ºi tot prin ele sunt pãstrate dragostea ºi armonia în viaþã. -Sfântul Pavel spune în Epistola cãtre Evrei, la capitolul 12, versetul 4, un cuvânt foarte grav: „În lupta voastrã cu pãcatul nu v-aþi împotrivit pânã la sânge”. Ce înseamnã aceasta? -Este clar. Dar este greu de înþeles pentru cel nepriceput. Noi ne plângem din cauza ispitelor. ªi atunci cuvântul înseamnã cã mai bine îmi dau sângele decât sã calc porunca lui Dumnezeu, în cazul nostru, decât sã încalc sfinþenia tinereþii. Tinerii curaþi simt cã cea mai sfântã comoarã pe care o are un bãrbat sau o femeie, un tânãr sau o tânãrã, este fecioria. Fecioria este darul cel mai frumos ºi mai sfânt. E cea mai frumoasã virtute. Eu când rostesc cuvântul „feciorie” parcã-mi arde gâtul de frumuseþea ºi de valoarea acestei virtuþi.De aceea, un tânãr ºi o tânãrã greu se decid sã renunþe la acest frumos dar al curãþiei, al fecioriei. -Sunt foarte multe momente în care deznãdãjduim. Ce sã facem în astfel de cazuri? -Deznãdejdea este fructul pãcatului. ªi necredinþa este fructul pãcatului. Când avem astfel de momente, Sfinþii Pãrinþi ne spun sã nu le primim. Alungã-le de la tine. Dacã nu poþi, du-te la un frate, la un coleg; stai la poveºti cu el ºi uiþi de deznãdejde. Sau du-te la duhovnic; mai ales aleargã la duhovnic, copile!Spovedania ºi Împãrtãºania ne scapã de deznãdejde, ne rup ºi ne înstrãineazã de satana, de diavolul. Prin spovedanie, prin împãrtãºania cu Trupul lui Hristos, prin post ne izbãvim de deznãdejde. -Preasfinþia Voastrã, cum sã facem sã avem o legãturã permanentã, vie, cu lumea cereascã, cu Maica Domnului, cu sfinþii, cu îngerii? -Când este într-o þarã strãinã, cum pãstreazã un om legãtura cu familia lui, cu copiii lui? Prin ce mijloace? Prin dor. Moare de dorul lor. Aºa ºi noi pãstrãm aceastã legãturã prin dorul de Dumnezeu, dorul de Mica Domnului, dorul de sfinþi. Este dorul de puritate, de legãtura cu cele curate ºi sfinte ºi drepte. Sã avem dor pentru legãturi drepte, nu pentru legãturi strâmbe ºi pãcãtoase, ci dor pentru legãturile drepte: faþã de un prieten, faþã de þarã, faþã de pãrinþii tãi, faþã de soþia ta. Aceste legãturi sunt legãtura pe care o þii cu Dumnezeu. ªi, dacã te învredniceºte Dumnezeu, se poate întâmpla ca Dumnezeu sã te onoreze, sã-þi aparã, poate, în vis. Dar nu trebuie sã ne dorim asta, pentru cã visele pot fi ºi de la diavol. Dar când îl iubeºti pe Dumnezeu ºi þii legãtura cu El, uneori simþi o aripã de-a îngerului cã te adie câteodatã. Te învredniceºte Dumnezeu de aceasta. Când se pãstreazã câte un tânãr curat, ce spune proorocul Ioil: „Bãtrânii voºtri vedenii vor avea, tinerii voºtri vise vor visa”. -Cum sã avem o legãturã vie cu Sfântul Înger, pãzitorul nostru¬? -Normal cã prin credinþã. Trebuie sã crezi acest lucru. Dacã ni s-a spus, atunci trebuie sã credem. Dacã mama þi-a spus: nu te atinge de sobã cã te arzi, mai pui tu mâna pe sobã? Nu, pentru cã ai încredere în mamã. Aºa ºi aici, sã ai credinþã, sã ai încredere în cuvântul revelat, în Scripturã. E plinã Scriptura de chipul îngerilor. Fiecare om are îngerul personal. Asta ne-a revelat nouã Dumnezeu. În momentul în care un copil, în sãmânþã, în pântecele mãicuþei lui, ia chip de om, adicã primeºte suflet ºi trup, Dumnezeu îi dã ºi un înger. Simþi prezenþa duhului bun, a îngerului. Gândurile bune, momentele de bucurie – pe care orice om le are, oricât e de necãjit, toate acestea sunt inspirate de înger. ªi vin ºi gândurile rele, ºi disperarea, ºi deznãdejdea. Acestea sunt inspirate de satana. Prin acesta putem sã simþim, sã experimentãm prezenþa binelui ºi a rãului în jurul nostru. -Care trebuie sã fie raportul nostru cu civilizaþia ºi cultura contemporanã care nu este creºtinã? -Mi se pare cã aici se face o greºealã. Nu cred cã se poate spune cã civilizaþia de astãzi nu este creºtinã. Oamenii nu sunt toþi creºtini, dar cultura ºi civilizaþia sunt creaþia lui Dumnezeu. Cine a fãcut civilizaþia? Animalele? Nu, omul, fiindcã doar el a fost înzestrat de Dumnezeu cu raþiune. Raþiunea nu este de origine animalã, este de origine divinã. Nu putem învinui civilizaþia, ea este un dar de la Dumnezeu, dar oamenii, cei care beneficiazã de ea, pot fi strãini de Dumnezeu. Odatã cu apariþia creºtinismului, în paralel cu el, s-a dezvoltat ºi civilizaþia. Pânã atunci oamenii au trãit în starea cea mai înapoiatã. Abia când a venit lumina lui Hristos pe pãmânt, în lumina Evangheliei, în lumina învãþãturii lui Hristos, au început sã ia amploare deosebitã cultura ºi civilizaþia. Ideea cã civilizaþia nu este creºtinã este fundamental greºitã. Civilizaþia este un dar al lui Dumnezeu. Materia, ºtiinþa au încã enorm de multe lucruri necunoscute, neºtiute care aºteaptã sã fie descoperite. ªi dacã întârzie, le întârziem noi, prin cãderea în fãrãdelegi ºi pãcate. -Ce importanþã sã acordãm cãrþilor? Ce cãrþi sã citim? -Sã daþi mare importanþã cititului! ªi scrisului! Ce zice Eliade Rãdulescu? „Scrieþi, scrieþi fraþilor, scrieþi, numai scrieþi!” Nu poþi concepe ca un intelectual sã nu aibã un caiet unde sã noteze ºi el câteva idei. A citi o carte, are niºte impresii; s-a întâlnit cu cineva, scrie acolo…Aºa îþi dezvolþi gândirea ºi îþi dezvolþi scrisul tãu. iar la citit nu trebuie renunþat, oricât de puþin timp am avea. -Preasfinþia Voastrã, o întrebare care frãmântã multã lume, pe care mulþi ºi-o pun cu durere în Suflet, este de ce unii o duc bine, iar alþii suferã aºa de mult? -Ce a creat pãcatul? În viaþa socialã, haosul. ªi unii ºi alþii au ºansa de a trãi bine – asta în primul rând. În al doilea rând, nu trebuie sã ne tulburãm prea mult de astfel de situaþii. În al treilea rând, mai este un adevãr: viaþa de aici este o viaþã de tranzit, foarte trecãtoare. ªi atunci, din moment ce un om crede cã viaþa nu se reduce la câteva zeci de ani, ci cã ea are un scop etern, atunci nu mai conteazã ºi nu mai judecã pe Dumnezeu pentru cã unii sunt bogaþi ºi alþii sãraci, unii sunt fericiþi ºi alþii nefericiþi. Dumnezeu nu rãmâne dator. Pilda lui Lazãr ºi bogatul este lãmuritoare. Hristos a spus aceastã pildã cu scopul sã ne arate cã viaþa aceasta nu se terminã aici. Se poate ca cineva sã fie bogat ºi sã se sature câþiva ani, iar cineva sã sufere precum Lazãr. ªi pe urmã? Iatã, pe Lazãr îl vede într-o stare de o fericire extraordinarã, iar pe bogat într-o stare de chin extraordinarã. Bogatul cere: „Lasã-l pe Lazãr cu un deget sã se atingã ºi sã-mi ude buzele”. Limbajul Mântuitorului este metaforic, pentru cã noi nu putem sã ne imaginãm suferinþele iadului. Fraþilor, tinerilor, noi trebuie sã fim conºtienþi ce inseamnã iadul! Este atât de oribil, încât mintea omului nu îºi poate da seama de ce înseamnã chinul de acolo. De unde trag aceastã concluzie? Dacã Dumnezeu a hotãrât ºi a accepat ca sã Se rãstigneascã, sã Se jertfeascã pentru noi, ca sã ne mântuiascã pe noi de iad, atunci ne putem noi da seama ce înseamnã infernul, ce înseamnã chinul? Cum numeºte Mântuitorul iadul? „Întunericul cel din afarã, unde este plânsul ºi scrâºnirea dinþilor”. Nu spune cã-i foc. Nu, ci „întunericul cel din afarã”. Adicã ceea ce este în afara Providenþei, în afara ocrotirii, a mângâierii de la Dumnezeu. Prin aceste cuvinte Hristos a încercat sã ne facã sã înþelegem ce înseamnã iadul. Te cutremuri când vezi ce jertfã a fãcut Dumnezeu ca sã-l salveze pe om de iad. Atunci putem noi sã glumim, sã ni se parã cã sunt lucruri neimportante? Vã spun încã o datã: trebuie sã fim conºtienþi ce sacrificiu, ce jertfã a fãcut Dumnezeu, Tatãl ºi Fiul ºi Sfântul Duh, ca sã salveze neamul lui Adam din iad. Este extraordinar! Vorbind de viaþa veºnicã, îmi amintesc o întâmplare. S-a petrecut pe când eram stareþ la Mãnãstirea Rohia. Într-o varã a venit la noi la mãnãstire fratele Alexandru din Târgu Lãpuº. Avea 22 de ani, terminase anul II la Politehnicã în Cluj ºi tocmai aflase cã suferã de o boalã incurabilã. Era un bãiat înalt, frumos, ºi dorea foarte mult sã trãiascã. Pentru el era un lucru foarte dureros cã trebuia sã moarã. Pe urmã a plecat ºi, pe iarnã, prin februarie, mi-a venit vestea cã Alexandru mã roagã sã-l vizitez. M-am dus, N-am plecat chiar atunci în ziua aceea, ci a doua zi, cã nu era autobuz ºi era lapoviþã ºi vreme urâtã. M-am dus a doua zi, peste deal. Am ajuns la marginea Lãpuºului când se lumina de ziuã. Oamenii ieºeau din gospodãrii la treburi. ªi când m-au vãzut îmi zic: - Veniþi, pãrinte stareþ, la fratele Alexandru? - Vin. - Dar ºtiþi ce s-a îmtâmplat? - Nu ºtiu. - Când a vãzut cã nu existã speranþã de salvare de la moarte a început sã înjure ºi sã blesteme pe Dumnezeu, de am fugit toþi de lângã el. Nu am putut sã-l auzim. ªi în starea aceasta a murit. Dupã aceea a înviat ºi a trimis ca sã vii dumneata la el. M-am dus spre casa unde locuia. Am intrat în casã, Alexandru stãtea pe pat, cu spatele rezemat de perete ºi cu piciorul drept pe un scãunel. Era foarte senin, foarte vesel. ªi, când am intrat, mã întreabã: - Þi-au spus ce am pãþit? - Mi-au spus. - Aºa a fost. Când am vãzut cã nu este salvare, m-am rãzvrãtit, m-am umplut de urã împotriva lui Dumnezeu. De ce-mi iei viaþa, Doamne? Eu vreau sã trãiesc. ªi deodatã au venit doi îngeri, m-au luat ºi m-au dus pânã la marginea orizontului. ªi când am ajuns acolo am vãzut toatã lumea aceasta rãmânând în spatele meu. Am vãzut cealaltã lume! Aºa cum spuneaþi dumneavoastrã, preoþii, din cãrþi. Când a fost sã mã treacã dincolo de orizont, am auzit o voce, care a spus: Nu-l putem primi la Noi, pentru cã s-a lepãdat, Ne-a blestemat ºi Ne-a înjurat. Dar nu-l putem arunca nici în iad, pentru cã-i curat. Duceþi-l înapoi, sã se spovedeascã, sã se împãrtãºeascã, ºi apoi va veni la noi. ªi aºa m-am pomenit dincoace. De aceea am cerut sã mã spovedesc ºi sã mã împãrtãºesc, ºi apoi voi pleca. Abia aºtept sã plec la lumea pe care am vãzut-o. Uitaþi-vã la mine, pãrinte! Vã aduceþi aminte cât eram eu de disperat vara trecutã? Uitaþi-vã la mine cât sunt de vesel ºi de fericit, pentru cã abia aºtept sã mã reîntorc în lumea pe care eu am vãzut-o. Eu am început ca toþi oamenii: lasã, frate Alexandre cã te-i face bine. Zice: Nu, nu. Te rog, îþi cer sã vii sã-mi faci înmormântarea. ªi zice: mai am o rugãminte. Dac-aº putea, aº striga sã mã audã toatã suflarea de pe pãmânt sã nu se îndoiascã de existenþa lui Dumnezeu. Sã creadã în Dumnezeu, sã creadã în suflet ºi sã creadã în viaþa din cealaltã lume! ªi mai ales, aº vrea acest lucru sã-l spun tineretului, dar sã-l spui dumneata, pãrinte stareþ, întotdeauna, la toatã lumea. Aºa cã împlinesc ºi eu aceastã datorie, povestindu-vã ce s-a întâmplat. -Puteþi sã ne spuneþi ceva depre rugãciunea minþii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul. Cum o putem rosti ºi cu ce ne ajutã? -Cum sã nu. Fiecare o poate rosti. Fiecare. Existã o rânduialã, dar eu nu merg dupã rânduialã. Întotdeauna, pomenind numele lui Iisus, fug de tine toþi dracii. Dacã nu poþi sã o zici toatã, zi cel puþin „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã”. Sau mãcar „Doamne miluieºte-mã”. Iar dacã vrei totuºi sã zici, atunci începe rostindu-o întâi mecanic, cu buzele: „Iisuse Doamne, miluieºte-mã! Iisuse Doamne miluieºte-mã!” Dupã un an, doi, când te-ai obiºnuit, vine de la sine aceastã rugãciune scurtã: Iisuse Doamne miluieºte-mã! Dupã aceasta nu o mai zi cu buzele, ci zi-o numai cu mintea. Apoi dacã te-ai obiºnuit ºi cu aceasta câþiva ani, vine de la sine cea a inimii. Când mintea se încãlzeºte ºi inima tresare de bucurie când zici „Iisuse Doamne miluieºte-mã!”, ai ajuns mare rugãtor. Dar puþini ajung la aceastã „performanþã”. Noi sã ne rugãm cum putem. -În încheiere, vã rugãm sã ne spuneþi un cuvânt despre frumuseþea vieþii. - „Cerurile spun slavã lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria”. Dacã eºti obtuz ºi nu vezi frumuseþea naturii ºi nu simþi în ea puterea lui Dumnezeu, ce sã-þi fac? Ce pot face unui orb care spune: „Nu existã soare pentru cã nu-l vãd”. Sã-l compãtimesc, atât! Omul care nu vede puterea lui Dumnezeu ºi care nu vede frumuseþea sfântã a creaturii trãieºte într-o orbire spiritualã mai înfiorãtoare decât orbirea pãmânteascã. Eu, când vãd frumuseþea naturii, mi se pare cã o vãd pe mama. Când mã uit la faþa þãrii, faþa României, eu sunt aºa de fericit ca ºi cum aº vedea pe propria mea mamã. Munþii noºtri, florile noastre, pãsãrile, izvoarele, toate acestea, cerul! Când mã uit la cerul senin eu întotdeauna sunt convins cã-L vãd pe Dumnezeu în faþã. Înþelegeþi voi toatã frumuseþea aceasta a naturii, cât de miraculoasã e creaþia lui Dumnezeu? Interviu cu Înalt Preasfinþitul Justinian Chira, arhiepiscopul Maramureºului ºi Sãtmarului, în revista „Cuvinte cãtre tineri”, editatã de Mãnãstirea Putna, 2009