RELIGIE / Sf. Vasile cel Mare arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Intrucat anul acesta se implinesc 1630 de ani de la trecerea in vesnicie a Sf. Vasile cel Mare, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2009, an jubiliar al Sf. Vasile si al celorlalti Parinti capadocieni ( Sf. Grigorie de Nazianz si Sf. Grigorie de Nyssa ). Doar unuia din cei trei Parinti capadocieni i s-a atribuit denumirea “cel Mare”: Sf. Vasile. Calificarile sale extraordinare, precum cele de organizator bisericesc, mare exponent al doctrinei crestine si un al doilea Atanasie in apararea Ortodoxiei, Parinte al monahismului oriental si reformator al Liturghiei, certifica acordarea unui astfel de titlu. Nascut in Cezareea Capadociei, aproximativ in anul 330, intr-o familie renumita, nu numai pentru spiritul crestin, dar si pentru caracterul nobil si averea sa, el a primit instruirea elementara de la tatal sau Vasile, un faimos retor al Neocezareei in Pont, care era fiu al Sf. Macrina cea Batrana si elev al Sf. Grigorie Taumaturgul. Mama sa, Emilia, fiica unui martir crestin, a dat nastere la zece copii. Trei dintre ei au devenit episcopi: Sf. Vasile, Sf. Grigorie de Nyssa si Sf. Petru al Sevastei, iar fiica sa cea mare, Sf. Macrina cea Tanara, a fost un model de viata ascetica. De tanar a frecventat, pentru edu¬ca¬tia sa superioara, scoala de retorica din Cezareea natala, apoi a mers la Constantinopol si Atena. In Atena l-a intalnit pe Sf. Grigorie de Nazianz cu care va lega o prietenie de-o viata. Desi, cariera si-a inceput-o ca retor, in orasul sau, a renuntat curand la ea, intrucat a imbratisat o viata cu totul inchinata lui Dumnezeu. Primul sau pas a fost sa primeasca Taina Botezului, iar urmatorul sa calatoreasca prin Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia, pentru a-i intalni pe cei mai renumiti asceti. Trairea lor i-a schimbat viata, iar la intoarcere si-a impartit averea saracilor si a plecat in singuratate, fiind inconjurat de cei care au impartit viata cenobitica cu el. S-a dovedit a fi un om de actiune si in scurt timp a intemeiat un numar de manastiri, castigand numele de “Legiuitorul” monahismului rasaritean. Nu este de mirare ca Eusebiu de Cezareea a fost dornic de a folosi marele sau talent pentru eparhia sa, devenind chiar succesorul acestuia, in anul 370. Curand, Sf Vasile cel Mare a castigat si pretuirea poporului. A intemeiat spitale pentru bolnavi, case pentru saraci si camine pentru calatori si straini, astfel ca Sf. Grigorie de Nazianz vorbeste de un “oras cu totul nou”.. In lupta sa impotriva arianismului, sprijinit de stat, Sf. Vasile a impletit activitatea neintrerupta cu intelepciunea si prudenta. Nu cunostea nici o frica sau intimidare in raporturile sale cu imparatul Valens si prefectii sai. Aceasta cutezanta si fermitate au facut o asa impresie imparatului, incat el a abandonat incercarea de a supune episcopul si a anulat decretul pentru exilarea sa. Ar fi incorect sa vedem in Sf. Vasile numai un administrator si organizator bisericesc. Intre toate sarcinile sale, care reclamau timp, el ramane marele teolog. Tot Sf. Grigorie de Nazianz da marturie de faptul ca scrierile sale erau foarte apreciate de contemporanii sai, atat prin continutul cat si prin forma lor. Educati sau mai putin invatati, crestinii si paganii le citeau. Scrierile sale includ tratate dogmatice, ascetice, pedagogice si liturgice, pe langa un mare numar de predici si epistole. Din fericire, opera sa s-a pastrat fara a suferi mari pierderi de-a lungul secolelor, deoarece reputatia numelui sau a fost o protectie impotriva uitarii, crestinii cinstindu-l pana astazi ca unul dintre cei mai mari sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pr. Dr. Cristian Stefan