RELIGIE / Saptamana Patimilor

Biserica numeste „Saptamana Patimilor”, saptamana dintre Duminica Floriilor si Duminica Invierii. Ceea ce parea a fi o intrare glorioasa a lui Hristos in Ierusalim, se va dovedi numai in cateva zile dupa aceea a fi fost o intrare in dezastru. Ceea ce parea a fi o incununare a unei propovaduiri de trei ani si jumatate si a unor minuni cu care isi uimise ucenicii si pe toti cei care-L ascultasera, se va dovedi a fi, pentru moment, un esec lamentabil, incheiat cu un proces, o condamnare si o executare prin rastignire pe cruce, in mare graba. Ucenicii au intrat in panica. Au uitat minunile. Au uitat invataturile. Au uitat profetia ca toate acestea trebuiau sa se intample. Au uitat si promisiunea ca a treia zi va invia. S-au lepadat de El cu totii. Parasit de toti, Hristos a suferit. Hristos-Omul a suferit cu adanca si adevarata suferinta omeneasca. A suferit moral pentru ca a suferit pe nedrept. Nu s-a aparat. A protestat usor, afirmandu-si nevinovatia, insa stia ca protestul nu-i va fi luat in seama. Cand a fost lovit in timpul interogatoriului, replica Sa a aratat intreaga nedreptate a procesului, si nimeni nu L-a contrazis: „De am grait rau, arata ca e rau; iar de am grait bine, pentru ce ma bati?” (Ioan 18, 23). Nesimtindu-se in stare sa-i instrumenteze o acuzare credibila, arhiereii Ana si Caiafa l-au trimis la Pilat, procuratorul roman, investit si cu putere de judecator, care, dupa o judecata scurta, i-a zis: „Eu nu aflu nicio vina in El” (Ioan 18, 38). Insa, la insistenta multimilor, Pilat a luat asupra lui o mare raspundere, facandu-se partas calomniatorilor si condamnandu-L pe Hristos la rastignirea pe cruce. Cei care au fost implicati in aceasta dureroasa fapta nu au devenit numai ucigasi de om, ci si de Dumnezeu, asumandu-si atunci o istorie viitoare care va atrage adesea consecinte catastrofale, prin strigatul lor: „Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri” (Matei 27, 25). Dar nu acesta avea sa fie sfarsitul. Tot esafodajul acuzarii, sentinta capitala si executarea condamnatului, se vor dovedi, numai dupa trei zile, inutile eforturi omenesti de a se opune Adevarului. Hristos va invia, iar faptul va fi o rascruce in istorie, inceputul de fapt al unui nou mod de viata, desigur ultimul din istoria credintei oamenilor. Pr. Dr. Cristian Stefan