RELIGIE / Rohia, coroana monahala a Maramuresului

Un proiect unic si extrem de am¬bitios va transforma una dintre cele mai importante ma¬nastiri ale Romaniei, intr-un nucleu si mai solid de cultura si spiritualitate. Centrul Cultural Monahal “N. Steinhardt” de la Rohia are toate argumentele pentru a-i face pe maramureseni (si nu numai) sa fie mandri ca cineva s-a gandit la asa ceva. Manastirea “Sfanta Ana” – Rohia este, fara exagerare, “Coroana monahala a Mara¬muresului”, aici gasindu-si impacarea spirituala zeci de mii de oameni (numai la ultimul hram au venit circa 20 de mii de crediniosi). Pentru a avea o imagine cat mai reala a ceea ce inseamna Rohia pentru crestini, va spunem ca, de exemplu, din luna mai a acestui an, pe aici au trecut zilnic (!) cel putin 250 de oameni. Superiorul Manastirii este P.S. Justin Sigheteanu, egumen este parintele Pantelimon Ilies, aici traind 15 calugari, toti avand grija sa ridice “Coroana monahala” spre credinciosii care ii cauta adevarata stralucire spirituala si culturala. Tocmai de aceea se fac eforturi ca “pietrele pretioase” ale Manastirii sa fie puse in valoare. Mai exact, acum se lucreaza la Biserica Manastirii, la finalizarea lucrarilor, unde urmeaza sa fie facuta pictura. Iconostasul e aproape gata. Se spera ca la sfintirea Bisericii sa fie prezent Patriarhul Romaniei si inalte fete bisericesti din strainatate. Si pentru ca la Rohia se doreste ca toate lucrurile sa fie bine randuite, s-a luat deja in calcul un proiect unic si indraznet care ca completa stralucirea Coroanei: construirea Centrului Cultural Monahal “N. Steinhardt”. De ce? In primul rand, dintr-o necesitate. “Centrul Cultural va avea mai multe utilitati. In primul rand, va fi partea culturala, unde va fi toata biblioteca ce numara 40 de mii de volume (acum e impartita in 3 locuri). Va fi si o sala de lectura. In prezent nu exista asa ceva: se iau cartile in camera de cei care stau mai multe zile. Va fi si o sala de conferinte, unde sa putem organiza anumite evenimente. De exemplu, anul acesta au fost 20 de ani de la moartea parintelui Steinhardt, a fost si ministrul Culturii, si n-am avut un spatiu adecvat unde sa fie lansari de carte, simpozioane. In aceasta sala se va putea organiza intalnirea staretilor din eparhie, se pot organiza cursuri de ghizi cum este la Manastirea Sambata din Fagaras. Asa ceva nu avem in Transilvania”, spune arhim. Macarie Motogna. Centrul Cultural e in asa fel gandit, incat sa poata adaposti si Muzeul Manastirii: “Acum e adapostit in Biserica de Lemn. Dar acolo sunt numai vreo 20 de carti expuse, pe cand in depozit avem peste 200 de exemplare de o valoare deosebita: carti vechi, manuscrise de la 1600 – 1700. Va fi si un Muzeu Steinhardt. Chilia Steinhardt va ramane, dar este nevoie de un muzeu unde sa poata fi expuse manuscrise, carti sau alte obiecte. Noua cladire va adaposti si staretia Manastirii (biroul staretiei, contabilitate, secretariat etc)”, spune parintele Macarie. Tot in cadrul Centrului vor fi amenajate cateva camere pentru oaspeti: “Exclus cuvantul de hotel, dar este nevoie de cateva camere pentru persoane importante care vor participa la intruniri. Plus ca este nevoie de o trapeza (sala de mese) de vreo 250 de locuri. Trapeza Manastirii este acum de 40 de locuri, ceea ce e foarte putin. De exemplu, la hram, cand vin 20 de mii de credinciosi, dam masa in vreo 3 locuri. Cei care vin sa stea mai multe zile aici, mananca la noi”, spune arhim. Motogna. Principala problema a fost ca a trebuit gasita solutia construirii acestui Centru Cultural in conditii extrem de dure, nefiind prea mult spatiu. Iar asta nu s-a facut la intamplare, ci cu specialisti. P.S. Iustin Sigheteanul, care a ctitorit si noua biserica a manastirii Rohia, ajutat de parintii manastirii si de echipa de specialisti (arhitectul Dorel Cordos, ing. dr. Gelu Zaharia si geologul Sorin Zaharia) este si initiatorul si coordonatorul proiectului noului Centru Cultural Monastic N. Steinhardt. Pentru ca spune P.S. Sa: “doar avand create conditiile necesare pentru adapostirea bibliotecii, a muzeului si a intregului tezaur sacru al manastirii, precum si o sala de conferinte si o alta de expozitie, ca si nucleu cultural – spiritual al manastirii, Rohia poate intra in simfonia marilor ctitorii istorice si voievodale”. S-a gandit o arhitectura unitara in cadrul Manastirii. Proiectul este adaptat terenului, luandu-se model cladirea de la Simonos Petra de la Muntele Athos. Terenul nefiind plat, s-a gasit solutia constructiei “pe verticala”, dar in armonie cu tot Complexul Monahal. Pentru asta, de doi ani se sapa in stanca, escavandu-se mii de metri cubi de roca. Cea mai “inalta” constructie va avea 9 nivele si mansarda, fiind vorba de Turnul Tezaurului, unde pe mai mul¬te nivele va fi gazduita Biblioteca si Muzeul. Am pus “inalta” intre ghilimele pentru ca: “trebuie subliniat ca nu va fi un zgarie nori, pentru ca nu va depasi nici streasina de la Biserica. Cladirea incepe de la cota minus 28 m. Deci ajunge la nivelul drumului si merge cativa metri in plus”, spun reprezentantii Manastirii. In prezent s-au facut 7 etaje din acest turn si abia daca s-a ajuns la nivelul drumului. Desi constructia presupune efor¬turi deosebite, nimeni n-a cerut de la credinciosi nimic, fiecare contribuind in limita posibilitatilor daca au simtit ca pot ajuta. “In alte parti exista asemenea cladiri ridicate in secolele III-IV-V ridicate cu eforturi incredibile. Azi ne mandrim cu toate acelea si ne miram cum s-au putut face. Ar trebui sa fim bucurosi ca cineva are indrazneala sa faca. Cu asa ceva toata lumea se poate mandri”, spune arhim. Motogna. In final, va mai spunem ca viata spirituala si slujbele de la Rohia n-au fost afectate cu nimic de lucrarile din zona, pentru ca specialistii in constructii isi vad de treaba lor, iar calugarii au grija de bunul mers duhovnicesc. Iar din perspectiva credinciosilor, Manastirea Rohia este tot mai vizitata pentru ca in acest loc sfant chiar ai sentimentul apropierii de Dumnezeu. Necesitatea acestui Centru Cultural s-a simtit in ultimii ani si din perspective manifestarilor dedicate “Zilelor Steinhardt”, intrate deja in traditia Manastirii: “De exemplu, avem si o Tabara de Pictura pe care o organizam la Rohita din lipsa de spatiu, iar expozitia o facem la Baia Mare. In primii 3 ani am a¬vut concurs de eseuri, care s-ar putea re¬lua daca ar fi conditii”. Constructia o sa de¬vi¬na in adevara¬tul sens al cuvantului un Centru Cultural pentru ca aici se vor putea face conferinte cu preotii, cu profesorii de religie etc. Si tot aici va fi gazduita si Editura Manastirii. In plus, dupa ce se va face aceasta constructie, cladirea unde este acum staretia va disparea pentru a se largi curtea Manastirii si pentru a fi pusa altfel in valoare imaginea Manastirii. Se va face un aghiasmatar (unde se sfinteste apa) sa fie in dialog cu Biserica si cu altarul de Vara, tocmai pentru a se crea un cadru architectural unitar. Manastirea nascuta din vis Inceputurile manastirii Rohia sunt legate de persoana preotului ortodox roman Nicolae Gherman (1877-1959), paroh in satul de la poalele Dealului Viei - Rohia, deal pe care se gaseste asezata manastirea. Preotul ctitor a zidit manastirea in memoria fiicei sale Anuta, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul in noiembrie 1922, la varsta de numai 10 ani. Aceasta fetita s-a facut un binevestitor al voii Domnului caci, nopti de-a randul, copila ii aparea in vis tatalui ei, rugandu-l sa construiasca o casa Maicii Domnului in Dealul Viei din hotarul Rohiei. La inceput, indureratul parinte tainuia visele, pana cand, intr-o zi, o femeie credinciosa, Floarea lui Ilie, a venit la el si i-a spus: „Parinte, de ce nu asculti glasul lui Dumnezeu, care-ti porunceste prin copila Anuta, sa faci casa Maicii Domnului in Dealul Viei ?” Nedumerit, parintele o intreaba - „ce casa sa fac Maicii Domnului ?” la care femeia i-a raspuns - „Manastire sa faci, parinte !”. In acel moment parintele Nicolae si-a dat seama ca este vorba de o hotarare divina si, cuprins de o liniste sufleteasca, s-a hotarat sa construiasca o manastire in amintirea copilei sale si pentru mangaierea credinciosilor din aceste parti. Sprijinit de consatenii sai, parintele hotaraste ridicarea Sfintei Manastiri intr-o poiana numita „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului, a fost infipta o cruce. Peste cateva zile, insa, constata uimiti ca crucea pe care o asezasera in poiana nu mai era la locul ei, ci se afla in alta parte, tocmai pe pintenul dealului, pe o stanca. Banuind ca o mana rauvoitoare a savarsit aceasta mutare, crucea a fost adusa si asezata la locul ei, iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a ramas de paza peste noapte. Seara tarziu, cand a inceput sa ninga, credinciosul s-a intors acasa. A doua zi, de dimineata, cand a ajuns acolo, desi nu era nici o urma pe zapada proaspat cazuta, crucea nu era la locul ei, ci a fost din nou gasita pe locul unde se afla actuala biserica a manastirii. Cu totii au considerat ca acesta nu poate fi decat un semn revelant prin care s-a aratat locul unde sa fie construita biserica sfintei manastiri. Lucrarile pentru ridicarea bisericii au inceput in anul 1923.