RELIGIE / Reveniri la Biserica Ortodoxa a unor comunitati greco-catolice din Maramures dupa anul 19

Anul 1918 este un moment de cotitura in istoria neamului romanesc, in general, a celui din Transilvania, in special, si cu implicatii directe pentru romanii din Maramures. Din punct de vedere politic, anul 1918 a insemnat implinirea unui vis, acela al unirii unui neam intreg de romani intr-un singur stat, inclusiv al Transilvaniei cu Patria Mama. Alaturi de Transilvania s-a alipit la Tara Mama si tinutul de legenda al Dragosestilor, prin actul firesc al intregirii hotarelor patriei de la 1 Decembrie 1918. Dar, pentru romanii din Maramures n-a fost suficienta numai unirea politica, ei dorindu-si, mai ales, unirea confesionala cu fratii romani de peste crestele Carpatilor. Generatia Marii Uniri de la Alba Iulia din anul 1918 si-a pus problema reactivarii Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului, dar pe langa aceasta, credinciosii isi manifestau dorinta sa se faca odata cu unirea politica si reunificarea religioasa a celor doua Biserici romanesti. Asa se explica faptul ca parohii intregi s-au intors la ortodoxie in Maramures, avand ca model exemplul romanilor din Sacel si Dragomiresti. Dupa anul 1918, se inregistreaza urmatoarele treceri ale romanilor la Biserica ortodoxa in Maramures: 1. Reveniri la Biserica Ortodoxa in localitatea Remeti Romanii din comuna Remeti, localitate din Maramuresul istoric, au prins mult curaj de revenire la ortodoxie din momentul in care o buna parte din fostii greco-catolici ai Sacelului si Dragomirestilor trecusera la Biserica Ortodoxa, in anii 1900, respectiv 1903. Revenirea s-a facut, insa, putin mai tarziu, din cauza prigoanelor organelor administrative ale statului ungar. In Primul Razboi Mondial, intre anii 1914-1919, multi romani din Remeti au luptat ca ostasi in armata austro-ungara, in Bucovina si pe frontul de Rasarit, unde au auzit si au inteles ca Biserica Ortodoxa este adevarata si vechea Biserica Crestina. Intorsi acasa de pe front, dupa desmembrarea Austro-Ungariei, au spus cele auzite si satenilor. Cele relatate de ei au fost intarite apoi si de locuitorii ucraineni din Remeti, care venisera din Rusia, unde fusesera prizonieri. In sfarsit, toti locuitorii „uniti” din comuna Remeti s-au hotarat sa treaca la Biserica Ortodoxa. In acest scop, o delegatie s-a deplasat la preotul ortodox roman Pavel Moldovan din parohia Dragomiresti, ce le-a dat lamuririle necesare cu privire la modeul in care trebuiau facute formele de trecere. Astfel, la sfarsitul anului 1922, toti locuitorii din comuna Remeti au trecut la Biserica Ortodoxa Romana si au ocupat biserica, sesia parohiala, casa parohiala si intreaga avere a fostei parohii greco-catolice. Episcopul ortodox roman al Vadului, Feleacului si Clujului, Nicolae Ivan, i-a primit in sanul Bisericii Ortodoxe si prin ordinul sau nr. 7 din 14 ianuarie 1923, le-a numit remetenilor un pastor sufletesc, in persoana preotului Atanasie Ganju, venit din Basarabia. Toate incercarile intreprinse de catre administratia politica locala si de organele Bisericii Greco-Catolice impotriva locuitorilor din Remeti au ramas zadarnice, fiindca nimeni n-a mai dorit sa ramana unit, ci in totalitate credinciosii din Remeti au ramas din acel an in legea Bisericii Ortodoxe. Pr. Dr. Vasile Augustin - Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului