RELIGIE / Reinvierea traditiilor maramuresene

Pentru oamenii din satele maramuresene, Saptamana Mare si Invierea Domnului sunt asteptate cu bucurie si infrigurare. “Litiile" (Slujba de Inviere), ouale rosii, pascuta, “puscatul" si udatul sunt traditii care se pastreaza cu sfintenie in satele maramuresene. Fiecare zi din Saptamana Mare are o semnificatie aparte pentru oamenii din satele maramuresene. Femeile incep randuirea casei si gospodariei, imediat dupa Duminica Floriilor. Pana in Joia Mare, casa trebuie sa fie curata si impodobita, iar hainele de sarbatoare trebuie sa fie pregatite. Tot in “Joia Neagra" (cum mai este numita in popor) este “termenul limita" pentru torsul canepei, vopsitul oualor, spovedanie, pomenirea si intoarcerea mortilor acasa si un prilej pentru fete de a-si afla ursitul. De atunci incepe si Postul negru (fara apa si mancare), care tine pana in noaptea de Inviere. Femeile n-au voie sa lucreze in aceste zile si nici sa instraineze vreun obiect din casa. Oua rosii Fiecare gospodar trebuie sa aiba pe masa de Pasti un cosulet cu oua rosii, altfel, ajunge "de rasul satului". Se spune ca ouale vopsite in Joia Mare nu se strica tot anul. Pe langa ouale incondeiate, femeile pregatesc si oua cu diferite forme de flori si frunze. Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si „miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare. Oul vopsit este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace. Ornamentica oualor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe si religioase. Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos. Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat!", la care se raspunde "Adevarat a inviat!". La tarani, mai exista obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun. Puscatul si focul purificator La slujba de la miezul noptii de Inviere (Litiile), participa in special persoanele care au tinut post negru, din Joia Mare. Fiecare credincios poarta o lumanare pe care o aprinde din "lumina" adusa de preot de la Sfantul Altar. Multi pastreaza restul de lumanare, nearsa, pentru a o aprinde in vreme de necaz. La sfarsitul slujbei, preotul imparte tuturor Pasti, adica paine sfintita, stropita cu vin si aghiazma, care este daruita, pe rand, de credinciosii din sat. Femeile aduc in cosercute oua rosii, pasca, miel, vitel si vin, pentru a fi sfintite. Dupa slujba, oamenii se grabesc sa ajunga acasa pentru a gusta din bucatele sfintite. In unele sate exista si un fel de intrecere intre credinciosi. Se spune ca cel care gusta primul din mancare si apoi trage clopotul, va avea noroc tot anul, iar familia lui nu va avea parte de necazuri. In trecut, in satele in care locuiau familii de evrei, exista obiceiul ca oamenii sa arunce cu pietre in casele evreilor, "pedepsindu-i" pentru rastignirea lui Iisus. In noaptea de Inviere, se fac focuri pe dealuri si se „impusca” cu tevi cu carbit. Tinerii isi pregatesc din timp un cort pe dealuri, in padure, iar seara se aduna in jurul focului, “inarmati” cu tevi astupate la un capat. Pun carbit si apa si dau foc printr-o gaura realizata in apropiere de capatul infundat al tevii. Focul si impuscaturile pe de o parte apara comunitatea de spiritele rele, dar simbolizeaza si focul la care a stat Iisus in Gradina Ghetsimani. Exista insa si teoria ca numai asa va fi sparta piatra de pe mormantul lui Iisus si ca drumul lui spre ceruri va fi deschis in noaptea de Inviere. Aici, semnificatia religioasa a sarbatorii Invierii se impleteste cu semnificatia primelor luni de primavara, considerate dupa vechiul calendar roman inceputul anului. De aceea, in preajma Pastelui, se organizeaza mai multe jocuri care simbolizeaza prietenia si bucuria. Se obisnuieste ca, in a doua zi de Pasti, tinerii – fete si baieti – sa mearga la biserica, iar dupa aceea baietii, individual sau in grup, sa mearga “la udat” la casele unde sunt fete. La intrebarea tatalui fetei despre scopul vizitei, baiatul sau unul dintre baieti spune: “Am auzit ca aveti o floare frumoasa si am venit s-o udam ca sa nu se ofileasca”. Baietii sunt invitati in casa, stropesc fata cu parfum si sunt serviti cu oua rosii, prajituri, cozonac si un pahar cu vin. Obiceiul care dateaza din vechime (la inceput, stropirea se facea cu busuioc inmuiat in apa), s-a extins si la adulti, barbatii mergand la familiile prietene unde stropesc persoanele feminine ale casei. Pasca, aluatul dulce In Sambata de Pasti, femeile pregatesc pasca. Pasca are forma rotunda pentru ca, in popor, se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac impletit in trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizand crucea pe care a fost rastignit Hristos. Inainte de a se face pasca, femeile "se grijesc, se spala pe cap, se piaptana, imbraca straie curate, fac rugaciuni si apoi se apuca de plamadit". Si faza coacerii este ritulizata: cand pun in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe tuspatru peretii si apoi la gura cuptorului, zicand: „Cruce-n casa, / Cruce-n masa, / Cruce-n tuspatru / cornuri de casa". La biserica pasca este dusa intr-un cos anume pregatit pentru Paste. Dupa sfintirea din dimineata primei zile de Paste, pasca dobandeste puteri purificatoare, asemeni anafurei. Ea este sfintita si se consuma imediat dupa anafura. Tot in cosul care se duce la sfintit, femeile pun carnati, oua rosii si impistrite, colaci, branza, slanina, drob, usturoi, sare, prajituri si alte alimente. Acestor alimente, sfintite, li se atribuie puteri vindecatoare.