RELIGIE / Reflectii la inceputul anului scolar

„Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti” (Mc. 10,14) - Aceste cuvinte au fost puse de Cel ce a putut afirma: Eu sunt Viata (In.1,4,6), Eu sunt Lumina (In.8,12), Eu sunt Adevarul (In.14,6). De aceea, cand a rostit cuvintele:”Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti” (Mt.18,16) Mantuitorul s-a adresat tuturor copiilor lumii, i-a chemat pe toti la Lumina, la Adevar, la Viata cea adevarata, care nu se stinge niciodata, care nu se limiteaza numai la cateva decenii de existenta, ci la o viata infratita cu eternitatea, pe care omul o dobandeste printr-o lupta dreapta pe pamant si care este impodobita de Dumnezeu cu „cununa vietii vesnice ”(Apoc.2,10). In Biserica crestina copiii s-au bucurat de la inceput de o atentie deosebita, pentru ca Intemeietorul Ei, Iisus Hristos, i-a iubit si de la El ne-au ramas aceste frumoase si neuitate cuvinte: “lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti”(Mc.10,14). Aceste cuvinte, din nefericire, nu au fost si nu sunt intelese indeajuns, adica in toata profunzimea si frumusetea lor. Prin aceste cuvinte copiii nu sunt chemati de o persoana oarecare, in scopuri pamantesti sau personale, ci de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, Care a spus: „Eu sunt Calea Adevarul si Viata”. Iisus Hristos este Cel ce i-a chemat pe copii la Lumina care da vietii impliniri reale. Lipsa de lumina duhovniceasca aduce suferinta si neimplinire. Incultura nu este altceva decat un spatiu lipsit de lumina. Viata imorala, inrobita de instincte animalice, este generata de intuneric, de lipsa luminii spirituale, de necunoasterea si nesocotirea cuvantului lui Dumnezeu. De aceea, “Lasati copiii sa vina la Mine...” inseamna lasati copiii sa vina la lumina, la cunoastere, la dreptate, la sfintenie. “Lasati copiii sa vina” intr-o lume in care se cultiva si se dezvolta tot ce este mai frumos, mai luminos, mai inaltator, mai ziditor pentru ei, pentru familie, pentru parinti, pentru societate, pentru viata, pentru eternitate. ,,Lasati copiii sa vina la Mine...” inseamna lasati copiii sa vina la calea cea dreapta, la calea cea adevarata, lasati copiii sa vina la adevar. Nimenea nu are mai multa nevoie de adevar decat copiii. Nici o greseala nu este mai mare decat a nu fi sincer fata de copii, fata de tineri, care sunt insetati de adevar. O societate care nu este sincera fata de copii este o societate care isi pregateste singura pieirea, pentru ca, dand o educatie falsa copiilor, transforma viitorii ei membri in neoameni, in fiinte care insala viata sau sunt inselate. Mai devreme sau mai tarziu, toti cei ce inseala vor primi pedeapsa pentru ca s-au inselat pe ei, au inselat pe semeni si, mai presus de toate, L-au mintit pe Dumnezeu. Pe copii nu avem voie sa-i tinem departe de adevar. Dintre toate caile, cunoasterea lui Dumnezeu este o stralucita realizare a omului. Cea mai mica eroare ce se face intr-un calcul matematic poate aduce o mare nenorocire. Tot asa de grave pot fi si urmarile caderii intr-o eroare spirituala, religioasa sau morala. De aceea, copiii trebuie ajutati sa gaseasca si sa cunoasca Adevarul, adica pe Iisus Hristos. El este Cuvantul lui lui Dumnezeu, “Care S-a facut trup si S-a salasluit intre noi”(In.1,14). Numai acela care Il cunoaste si-L asculta pe Iisus Hristos este cu adevarat liber :”Daca veti ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei; si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi”(In.8,31-32). Educatia copiilor se face si in familie, dar un mijloc important in acest sens este scoala. Invatatorii si profesorii au inalta indatorire sa formeze din copiii nostri oameni adevarati. Scolile de azi se cuvine sa fie temple sacre, care sa-i inzestreze pe copii cu folositoare cunostinte pentru viata. Desfasurarea educatiei moral-religioase in scoli este prima si cea mai sfanta datorie a lumii de azi. Cei care pun piedici introducerii acestei discipline in scoli, fara sa isi dea seama, pun stavila luminii, adevarului. Educatia moral-re¬li¬gioasa este o disciplina de interes universal si vital pentru societatea umana. Lipsa acestei educatii face sa apara in societate, in lume, grave erori morale, spirituale si sociale.