RELIGIE / Povestea orfanilor care prin credinta au sudat relatiile intre sisesteni

* In comuna Sisesti se deruleaza una dintre cele mai frumoase povesti despre felul in care trebuie educati copiii in spiritul crestin. Iar dupa ani, credinta si educatia unor orfani au adus unei intregi comunitati o rasplata neasteptata: oamenii au depasit prejudecatile si chiar si cei din religii diferite isi dau mana pentru succesul unor actiuni culturale. Pe Gheorghe si Ana Filip i-am gasit in „atelierul de creatie”, o camera in care privirea ti se fixeaza fara sa vrei pe un superb razboi de tesut. Imi fac loc pe langa mormanul de lana ce astepta sa fie prelucrata si-i intreb daca peste vreo 10 – 20 ani o sa-mi mai fie dat sa vad vreo sezatoare. Surprinzator, oamenii sunt mai optimisti decat mine „noi credem ca o sa mai vedeti, pentru ca fetele stiu sa lucreze la razboiul de tesut”. Si uite-asa incepe povestea copiilor care au insufletit casa si veti vedea ca au dat un suflu inedit chiar si satului. O poveste despre normalitatea care in ziua de azi e tot mai rara in multe familii. Ana si Gheorghe Filip au 61, respectiv 64 de ani, iar acum vreo 10 ani s-au decis sa ajute „niste copii necajiti”. Au fost sprijiniti prin Fundatia „Sf. Gheorghe” in colaborare cu Fundatia HHC si Directia pentru Protectia Copilului Maramures sa creeze conditiile pentru cresterea copiilor, iar din 2002 locuinta lor este „Casa Ana- casa de tip familial”. Asa au ajuns in Sisesti 6 copii: 3 surori orfane si de mama si de tata, si alti 3 copii mai mici (tot frati) care au fost abandonati de parinti. Ana si Gheorghe au devenit „bunica” si „bunicul”, iar casa s-a umplut de nazdravaniile unor pusti cu varste intre 3 si 10 ani. In prezent, la familia Filip sunt doar cele 3 fete orfane, ca din 2009 ceilalti 3 mai mici s-au reintegrat in familia lor naturala. Trebuie stiut insa ca cei mici n-au ajuns intr-o familie oarecare, ci in familia Filip, o familie de buni crestini. „Bunicii” ne-au povestit ca prima lor grija in privinta copiilor a fost sa-i integreze in comunitate, iar scoala si biserica au fost primii pasi in acest sens. „i-am luat cum s-ar spune de la zero sa-i invatam cum sa se poarte, sa fie buni crestini etc. Necazuri au fost multe. Dar in timp, rezultatele s-au vazut. De exemplu, pe Andreea, fata mai mare, cand am adus-o, era sa ramana repetenta. Iar apoi, in clasa a IX-a, a X-a si a XI-a a fost pe primul loc in clasa. Cand a venit era in clasa a V-a”, spune bunicul. Pe langa faptul ca familia Filip a facut efortul sa nu le lipseasca nimic copiilor, ei si-au luat in serios si noua postura de „profesori”. „Veneau de la scoala, mancau, se dezbracau si ne puneam la lectii. Cel mai greu a fost cu Maricica, care are acum 11 ani (ce in momentul de fata e la familia ei naturala n. red). Stateam pana seara la teme si de cel putin 50 de ori ii cadea pe jos ori pixul, ori radiera... numai sa nu invete”. Iar eforturile de a le explica importanta educatiei n-au intarziat: „Andreea acum da Bac-ul. Initial nu a luat capacitatea, s-a dus la profesionala si a vazut cat e de important sa inveti si a continuat liceul. A recuperat. Alexandra e in clasa a X-a la Seminarul Teologic, si anul trecut a fost pe locul 3. Iar Rodica acum termina clasa a VIII-a”. Cele doua fete mai mari, fac zilnic naveta din Sisesti in Baia Mare, si sunt extrem de atente sa nu-si dezamageasca „bunicii”: „comportamentul lor e exemplar. Nu ne-au facut de rusine. Umbla imbracate decent. Le-am explicat ca nu e bine sa incerce sa iasa in evidenta cu farduri sau cu buricul gol. Sunt intr-o casa de crestini”, spune bunicul. Chiar daca „bunicii” au dus greul, un rol important in educatia copiilor l-a avut si prezenta unui preot. Bunicul ne-a marturisit ca „am incercat sa-i crestem ca pe ai nostri, poate chiar mai bine. Ca acum suntem in pensie, iar cand aveam copii mici eram la serviciu”. Si uite-asa, printre poezii, cantece, colinzi si pricesne, copiii au prins dragoste de carte. Ca o curiozitate, va spune ca „bunica” statea nopti intregi si asculta radioul sa poata inregistra cantecele populare pe care-si propusese sa-i invete pe cei mici. Iar pentru ca „au fost ascultatori”, copiii s-au bucurat de-a lungul timpului de numeroase excursii la biserici, manastiri, vacante la mare, etc. Un lucru extrem de interesant este ca atunci cand erau agitati, copiii se linisteau daca unul dintre bunici incepea sa le cante pricesne. „Este demonstrat ca credinta ii face mai buni si pe copii. Din fericire, le-a intrat in sange dragostea pentru Biserica. Fiind cuminti, toata lumea i-a iubit. Le-a lipsit dragostea parintilor, asa ca toti cei care au venit la noi si ei au simtit ca-i iubeau, toti au ramas pentru ei matusi si unchi. Se poate zice ca tot satul e de matusi si unchi”, spune bunica. Alexandra ne-a marturisit ca cel mai important lucru pentru ea este ca se simte respectata. Cum raspunde familia Filip la cea mai frecventa intrebare a celor din sat? „Toata lumea ne intreaba cum am avut atata rabdare. Dar daca iti asumi responsabilitatea trebuie sa o duci pana la capat. Multi spun ca n-ar rezista, dar noua ne-a ajutat Dumnezeu sa ne facem treaba. Este foarte greu sa-ti iei raspunderea sa cresti si sa educi un copil. Dar 6. Este ceva de suflet, ca nu-i vorba de bani. Ca oricum nu se poate plati asa ceva”, spune bunicul. Cei care au copii, stiu ca tanara generatie sufera la capitolul punctualitate, insa fetelor de la Casa Ana li se pare normal sa nu piarda vremea dupa ce ies de la scoala, sau daca se intampla sa li se schimbe ceva in program (cum ar fi un drum la biblioteca), intotdeauna suna „sa stea bunicii linistiti”. Se poate spune ca bunicii le vegheaza chiar si in somn, nu de alta, dar ne-au marturisit ca le viseaza aproape in fiecare noapte. Un alt detaliu ce merita consemnat este ca in momentul in care bunicul ne-a spus „suntem ca o familie”, Alexandra a simtit nevoia sa completeze: „mai mult decat o familie”. Acum, copiii crescuti la Casa Ana stiu „sa faca orice”: de la cantatul in corul bisericii, la gatit, curatenie, treburi gospodaresti, pictura de icoane, tesut etc. Maria Sabadas, o localnica din Sisesti, ne-a relatat un moment in care fetele de la Casa Ana sunt „protagoniste”: „Hramul Bisericii din sat este Adormirea Maicii Domnului. Si in Postul Sfintei Marii se face in fiecare seara Paraclisul. Iar dintre fetele care se aduna sa cante, nu lipsesc fetele familiei Filip ca au voce foarte buna, si se descurca foarte bine. Plus ca toate trei sunt in corul bisericii”. Chiar daca si „bunicul” a cantat candva in corul bisericii, si s-ar putea lauda ca el le-a invatat pe fete pricesnele, el spune plin de modestie ca meritul e al fetelor: „ele au vrut sa invete, ca daca n-ar fi vrut ne-am fi putut chinui mult si bine. E si meritul satului ca ne-a apreciat munca, iar asta ne-a dat si noua curaj sa mergem mai departe, ca a fost apreciata munca noastra prin educatia lor. Nu au fost considerate niciun moment ca niste copii orfani”. Un lucru extrem de interesant este ca in absolut toate activitatile culturale ale satului au fost implicati si copiii de la familia Filip. Dar, si mai interesant este ca niste copii orfani au reusit sa stanga relatiile din randul comunitatii. Mai exact, pentru ca in fiecare an la Casa Ana se faceau din timp repetitii pentru serbarile de Craciun, de ceva vreme, s-a reusit sa se faca actiuni ecumenice. Se stie ca o data cu separarea comunitatilor ortodoxe si greco-catolice, multi dintre oamenii din Sisesti si-au cam racit relatiile. Insa, „bunicul” Gheorghe Filip a reusit un lucru nemaiintalnit: a adunat copii din ambele religii si i-a pregatit sa mearga cu Irodul. La inceput, oamenii din sat au fost suspiciosi, dar, in timp au fost atat de incantati de realizarile tinerilor incat s-a ajuns sa existe actiuni comune si in biserici. Cat despre povestea ca la 18 ani copiii din casele de tip familial trebuie „sa-si ia zborul” si nimeni nu le mai poarta de grija, pare ca in cazul de fata lucrurile nu stau chiar asa. Nu va este destul sa va spunem ca deja „bunica” are grija sa le pregateasca fetelor zestrea pe cand se marita? Si uite-asa, exista toate sansele ca peste 10-20 de ani, razboiul de tesut de la Sisesti sa nu fie o simpla piesa de muzeu, ci un obiect de pret pe marginea caruia Andreea, Alexandra si Rodica se vor intalni la sezatoare si-si vor aminti deliciile copilariei petrecute in casa crestinilor Filip. „Fundatia Sf. Gheorghe a reusit sa cumpere garsoniera in care au stat fetele inainte sa ajunga la Casa Ana. Actele sunt in asa fel facute ca nimeni nu poate vinde pana cand cea mai mica dintre surori implineste 18 ani. Dar nu sunt numai ele 3 coproprietari. E si a patra sora, care sta la bunica lor naturala si are parte egala cu ele. Si ea va trebui sa participe la cheltuieli cand va fi cazul, daca va avea pretentii egale” – Gheorghe Filip, zis “bunicul” „Noi, cei din sat, suntem foarte mandri de aceasta familie pentru felul in care s-a ingrijit de copii. Chiar i-am luat de model si pentru copiii nostri. Este de admirat ca la aceasta varsta au energia si mintea sa faca asa ceva cu acesti copii. Ca eu abia imi educ copiii, si eu sunt de o varsta cu copiii familiei Filip. Este o adevarata placere sa le asculti pe fete in biserica si o mandrie sa le vedem la televizor in actiunile culturale in care se implica. Au devenit copii ai satului, respectati si educati. Ne-am atasat de ei. Ca mama m-am atasat de ei ca mergeam la scoala la copiii mei si ni se puneau in brate sa vorbeasca cu noi. Familia Filip a depus foarte mare efort cu acesti copii, iar noi nu putem decat sa apreciem educatia pe care o au” - Maria Sabadas, o localnica din Sisesti care a vazut in timp evolutia copiilor din casa de tip familial a sotilor Filip.