RELIGIE / Postul adevarat nu inseamna lipsa, ci bogatie

* Cel mai important post de peste an, instituit in cinstea Patimilor si Invierii Mantuitorului Iisus Hristos, Postul Pastelui este asemanat cu o calatorie initiatica, la finalul careia ni se dezvaluie fundamentul doctrinar al credintei noastre : Invierea Domnului. Postul nu reprezinta doar abtinere de la anumite alimente, ci inseamna si indreptare sufleteasca prin spovedanie si fapte bune. Chiar unii oameni care se considera credinciosi nesocotesc cu totul posturile sau le reduc la cat mai putin cu putinta. Ba unii chiar incearca sa-si justifice „biblic“ indolenta, citand un cuvant al Mantuitorului: „Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om“ (Mt. 15, 11; Mc. 7, 15). Dar, citite in context, aceste cuvinte nu se refera nicidecum la post. Mantuitorul nu neaga valoarea postului, ci pretinsa valoare religioasa a unei simple reguli igienice (spalarea mainilor inainte de masa, dupa datina fariseica). Dimpotriva, Domnul Hristos randuieste postul printre „faptele dreptatii“ (Mt. 6, 1), alaturi de milostenie si de rugaciune. El Insusi Si-a inaugurat misiunea printr-un post de 40 de zile. Iar intr-o discutie cu ucenicii, dupa vindecarea lunaticului, a si afirmat puterea pe care o mijloceste postul in lupta impotriva diavolului: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post“. Din Biblie aflam si despre Sfintii Apostoli ca posteau. Sfantul Apostol Pavel, care aminteste „posturile“ printre mijloacele sale de a-I sluji lui Hristos si care marturiseste ca a petrecut „in posturi de multe ori“, arata si de ce ii este necesar postul, cand zice: „Imi chinuiesc trupul si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic“. Din Didahie, numita si Invatatura a Celor Doisprezece Apostoli, una dintre cele mai vechi scrieri crestine, aflam ca postul a devenit o institutie chiar de la inceputurile Bisericii : „Posturile voastre sa nu fie cu fatarnicii. Caci ei postesc lunea si joia. Voi insa postiti miercurea si vinerea“ . Biblia ne invata si cum sa postim : «Ei (israelitii) - zice Dumnezeu prin gura profetului - Ma intreaba despre legile dreptatii… «Pentru ce sa postim, daca Tu nu vezi? La ce sa ne smerim sufletul nostru, daca Tu nu iei aminte?»“ . La care, Dumnezeu raspunde: „Voi postiti ca sa va certati, si sa va sfaditi, si sa bateti furiosi cu pumnul; nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus… Nu stiti voi postul care Imi place? - zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine“ . Sunt infatisate apoi roadele binecuvantate ale acestui post adevarat: „Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta, slava lui Dumnezeu...“. Posturile in general si Postul Mare in special reprezinta si un mijloc de elevatie sufleteasca, de dominare a sufletu¬lui asupra patimilor trupesti si un mijloc de bucurie, pentru ca lipsindu-se de poftele materiale, crestinul care posteste se bucura de prea plinul dragostei de Dumnezeu: „Celui ce flamanzeste pentru Hristos, harul i se face hrana; celui ce inseteaza, bautura prea dulce; celui ce tremura de frig, haina; celui ostenit, odihna; celui ce se roaga, deplina incredintare; celui ce plange, mangaiere“.