RELIGIE / P.S. Justinian Chira, Episcopul Maramuresului si Satmarului - Suntem mandria lumii, noi, M

Reporter: Spuneati la un moment dat ca sunteti „bolnav de mila pentru oameni”. P.S. Justinian: Asa este. De exemplu, mun¬citorii sunt ca niste martiri. Oamenii sunt ca si niste mucenici. In toate domeniile: ei in constructii, dumneavoasta in gazetarie etc. Asa este societatea sa se lucreze din greu in toate domeniile, iar asta nu-i numai la noi, e pe plan mondial. Nu-i suficient de bine organizata societatea. Noi am iesit dintr-un sistem si intram in alt sistem. Si e greu pana cand noi vom reusi sa ne organizam dupa noile principii. Rep: Dar sunt bune principiile acestea pe care le luam dinafara? P.S. Justinian: De fapt nu exista principii. De fapt, momentan este o tatonare sa ne regasim. Rep: Corecte nu erau principiile noastre dinainte: iubirea de Dumnezeu, de tara, onoarea, curajul etc., lucruri de care ne-am departat din pacate? P.S. Justinian: Asta se incearca acum. Inainte nu s-a pus asa problema. A fost sistemul materialist, unde se punea problema cu totul altfel. Adica, cu totul straina de temelia vietii umane: RELIGIA. Prin aceasta omul e Om, se deosebeste total de restul creatiei. Omul e un intermediar, un pas spre Dumnezeu. Scopul nostru e eternitatea, este iluminarea, este indumnezeirea, este inobilarea. Ori, in materialism nu poate fi asa ceva pentru ca s-a renuntat la lucruri esentiale, la credinta in Dumnezeu. Acum, iesind din acest sistem, constatandu-se ca o societate nu se poate dezvolta normal fara aceste elemente. Fara religie omul nu este nici om, nici animal. Este o faptura fara niciun scop. Pana acum acesta a fost sistemul. Teoretic. Dar in realitate oamenii erau credinciosi. Nu cred ca presedintele nu zicea si el seara o rugaciune. Rep: Iar in vremuri de prigoana Biserica a fost intotdeauna puternica. P.S. Justinian: Eu in calitate de crestin ortodox autentic nu consider prigoana „prigoana”. Este necesara. Din aceasta stare impotriva Bisericii, Biserica nu pierde. Credinta se intareste. Este cunoscut de exemplu ca vanturile si furtunile care bat un arbore il fac sa se intareasca, sa fie mai puternic. Pentru ca radacinile arborelui se intaresc. Asa-i si cu credinta. „Prigoana” ii da putere. Ca altfel, noi oamenii suntem predispusi ca sa ne relaxam. De aceea vin aceste vanturi puternice. De aceea se spune ca „sangele martirilor e temelia Crestinismului”. Au fost 300 de ani de prigoane teribile, au murit milioane de martiri pentru Hristos, dar in loc sa slabeasca crestinismul, l-a intarit. Dupa Constantin cel Mare cand s-a realizat liberalizarea, crestinismul a pierdut pentru ca au inceput sa intre tot felul de elemente si probleme. De aceea, asa-zisa „prigoana” este „lupta”. Dumnezeu a permis sa existe lupta dintre bine si rau. Cum credeti dumneavoastra, ca Dumnezeu nu avea putere sa elimine puterea raului? E Atotputernic! Dar a lasat sa fie lupta impotriva Luminii, ca lumea sa vada ce valoare are Lumina in comparatie cu Intunericul. Ca altfel, daca n-ar fi acest element, oamenii s-ar plictisi de Lumina si n-ar mai pretui-o. Rep: Si criza asta economica, problemele, in¬cercarile care au venit peste societate pot fi incercari din care sa invatam si sa ne intoarcem la Bunul Dumnezeu, la lucruri si valori adevarate. P.S. Justinian: Da. Si criza aceasta trebuie pusa intre ghilimele. Nu-i o criza. Este „un fel de criza”. Intr-adevar ne scutura din temelii, dar in Romania de exemplu criza e la nivel inalt, la structurile care ne conduc societatea. Acolo se simte criza. Dar in cazul populatiei, i-ati vazut pe oameni dand cu capul de pereti din cauza crizei? Oamenii lucreaza. Am vazut la Prislop circa 70 de mii de oameni. O mare parte au venit la slujba. Dupa ce am terminat slujba le-am spus ca acum pot sa mearga sa sara in sus. Pentru ca lui Dumnezeu ii face placere sa vada ca oamenii stiu sa rada, sa fie optimisti si sa se bucure de viata. De ce sa nu ne bucuram de viata? Vad oameni frumosi. Nu e suficienta bogatia? De ce sa nu luam si partea frumoasa a vietii? Un crestin adevarat n-are voie sa fie deznadajduit. In primul rand, un crestin are increderea absoluta in Dumnezeu. Daca un credincios e tulburat si disperat inseamna ca n-are credinta. De aceea e foarte frumos cazul barbatului care vine la Hristos sa-l vindece ca-i bolnav. Iar Hristos i-a spus: credinta. Iar acesta i-a raspuns: cred eu Doamne, ajuta necredintei mele. In fiecare om exista si indoiala. Aia nu strica. Il pune pe om sa incerce sa cunoasca binele de rau si sa iasa mai intarit in credinta. Rep: Ce-i lipseste mai mult societatii noastre: smerenia, iubirea, intelepciunea, iubirea de aproape? P.S. Justinian: Toate la un loc. Societatea noastra nu stie ce-i smerenie. O traieste dar nu stie. Se smereste nevasta in fata barbatului, barbatul in fata nevestei, se smeresc copiii in fata parintilor, se smereste functionarul in fata sefilor. E o permanenta smerenie si supunere dar fara sa ne dam seama. Smerenia e un element firesc. Numai noi ne smerim, animalele nu. Ne smerim pentru ca avem calitatile supreme de a cunoaste valorile. Si atunci traim in aceasta smerenie. Castiga cel ce are acest har de smerenie. Unde omul stie sa se smereasca exista armonie. Cel care nu stie ce inseamna smerenia vede in ea un act de slabiciune. Smerenia nu inseamna a te umili. Inseamna demnitate. La fel si iubirea. E plina lumea de dragoste: a parintilor fata de copii, a copiilor fata de parinti etc. Arde sufletul in parinti de dragul copiluilui, arde sufletul de dragostea sotului. Dar suntem inconstienti. Este iubire. Si apoi este iubirea normala, fireasca, trupeasca, care se mai numeste amor. E o dragoste mai mult trupeasca la inceput. Dar amorul acesta de la inceput se dilueaza si ramane adevarata iubire: sotul si sotia devin ca niste frati, prieteni buni. Si aceasta iubire dureaza. Aceasta nu mai e intemeiata pe placere, pe pofte trupesti cum e amorul. Rep: Cum vedeti in cateva cu¬vinte evolutia post¬decembrista a Bisericii si a Episcopiei? P.S. Justinian: O evolutie foarte nor¬mala. Acum vorbesc la modul general despre Biserica si religie. Si inainte de eliberarea tarii (ca nu-i zic Revolutie, ca poporul s-a eliberat de un jug care nu era firesc: dictatura) Biserica Ortodoxa n-a stat pe loc. La noi, in Maramures, a fost asa. Nu era de vina regimul ca erau goale bisericile in alte tinuturi. Noi, slujitorii Bisericii raspundem daca este sau nu credinta. De la altar porneste caldura sau raceala. Noi, slujitorii altarelor am fost, suntem si vom fi raspunzatori de toate relele. De aceea, Dumnezeu ne-a facut pe noi pe oameni constienti, cu posibilitatea de a alege binele sau raul. Dar si responsabilitatea. Daca alegem binele e spre binele nostru si spre slava lui Dumnezeu, daca alegem raul e nenorocierea noastra si spre rana lui Dumnezeu. Dupa Revolutie s-a luat un avant. De exemplu, in Baia Mare, unde erau 2 – 3 altare, acum e plin orasul. Sunt biserici de o frumusete extraordinara. Este in general un avant religios dupa ce s-a eliberat tara de structurile materialiste care stopau. Stopau cat stopau, ca si inainte sarbatorile erau sarbatori, duminicile se respectau. Lumea fara sarbatori cum ar fi? E absurd sa fie o societate fara religie. Rep: Iar Maramuresul a avut dintotdeauna istoria foarte stransa de Biserica, suntem cunoscuti pentru biserici, pentru credinta. P.S. Justinian: Asta pentru ca aici a fost impregrnat foarte puternic cres¬tinismul autentic crestin-ortodox. Din 1300, doi voievozi de aici au plecat in centrul culturii mondiale, care era Bizantul, Constantinopolul si au luat legaturi aici. De atunci sunt aceste radacini autentic crestine si stravechi. De aceea nu ne-a putut afecta sa se dezvolte ca in alte parti alte religii. Ad¬ministrativ s-a instalat pentru un timp catolicismul cu ajutorul strainilor dar religia a ramas ortodoxa. Maramureseanul nu s-a instrainat de Biserica Ortodoxa. Bisericile sunt aceleasi, posturile, sarbatorile, absolut tot s-a pastrat curat. Si atunci, aceasta a fost forta care ne-a dat Maramuresului sa fim mandria lumii. Suntem mandria lumii, noi, Maramuresul! Nu va pot spune ce exemplu extraordinar, ce model da Maramuresul pentru intreaga Lume. Si asta datorita, mai ales in ultimul timp, si slujitorilor Bisericii Ortodoxe. Pentru ca daca n-ar fi fost niste episcopi care sa fie suflet din sufletul maramuresenilor alta era situatia. Dar episcopii de aici au acelasi suflet si aceeasi inima pe care o are fiecare maramuresean si asta ne-a dat forta de a inflori si de a inmulti manastirile, bisericile, credinciosii, frecventa la slujbe etc. Rep: Si datorita acestor realizari, la Sfan¬tul Sinod ati fost ridicat la rangul de Arhiepiscop. P.S. Justinian: Dau slava lui Dumnezeu care ne-a luminat si care ne-a dat darurile primite. Tot ce am facut, tot ce facem pozitiv nu este meritul nostru individual. Este in primul rand cu ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza prin noi, niste oameni modesti. Totul este ajutor de la Dumnezeu. Nu-i cer lui Dumnezeu. Am spus urmatoarele: sa ne putem face datoria. De exemplu, am fost la Hram la Moisei. Eu eram constient ce inseamna sa stau in fata a cateva mii de oameni. Ma simteam grozav de responsabil sa nu-i deceptionez pe cei care erau acolo. Sa nu plece omul din fata noastra fara niciun folos. Trebuia ca acesti oameni sa se intoarca acasa mangaiati, intariti, fericiti. Atunci am sentimentul ca mi-am indeplinit misiunea. Daca oamenii stau in fata mea si se plictisesc, adorm sau se uita la cea cand termin inseamna ca predica nu-i predica, lucrarea noastra nu-i lucrare. De aceea, mai ales slujitorii altarelor trebuie sa se lupte sa-si faca datoria la cel mai inalt nivel. Sunt episcop de 36 de ani. Eu nu cer la om mai mult decat poate. Nu pot cere unui preot decat atat cat poate, cat il ajuta posibilitatile intelectuale, morale, spirituale. Dar in timp ii cer sa-si faca treaba. „Nu gasesc nimic mai real si mai frumos decat sa stai de vorba cu oamenii. Este cea mai mare satisfactie. Si in egala masura este si mai placut sa stai de vorba cu oamenii despre Dumnezeu. Dar e si mai placut sa stai de vorba cu Dumnezeu despre oameni”.