RELIGIE / Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul sau Sanzienele

De obicei, Biserica sarbatoreste ca zi de cinstire a sfintilor data trecerii lor la cele vesnice, adica data nasterii lor pentru viata vesnica. Uneori, este cinstita si data nasterii sfantului, avand exemplul Fecioarei Maria si a Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul se bucura de aceasta cinstire, la data de 24 iunie, intrucat nasterea sa a fost mai presus de fire – Elisabeta aducandu-l pe lume la batranete - pregatind apropiata minune a Nasterii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. De aceea, mai este numit si “Luceafarul”, pentru felul in care pregateste Nasterea “Soarelui”, Iisus Hristos. Aceasta sarbatoare este respectata diferit, de la zona la zona. In Bucovina, de pilda, Sfantul Ion de Vara se bucura de o tinere speciala, fiind identificat cu Sfantul Ioan cel Nou, care are moastele la Suceava, oamenii mergand acolo in pelerinaj. Exista texte scrise care se refera la minunile acestui sfant. In alte locuri, greutatea sarbatorii este data de relatia cu Sanzienele, niste zane bune care zboara noaptea prin vazduh. Mai ales in noaptea dinspre sarbatoarea lor, sunt foarte generoase: dau noroc pentru holde , pentru sanatate, devenind rele numai daca le supara oamenii. Legata de solstitiul de vara, datina vine dintr-o adanca vechime, de pe cand stramosii nostri venerau Soarele, fapt remarcat si de Dimitrie Cantemir in „Descrierea Moldovei”: „Acesta este numele Sfantului Ion Botezatorul. Ei (moldovenii) cred ca in ziua cand se praznuieste acest sfant, Soarele nu-si strabate drumul sau drept inainte, ci intr-o linie tremurata. De aceea, toti taranii moldoveni se scoala in acea zi inaintea zorilor si privesc cu ochi mari rasaritul Soarelui, si cum ochiul nu sufera prea mult aceasta lumina si - din pricina ei - incepe sa se zdruncine si sa tremure, ei pun pe seama Soarelui tremuratura pe care o simt in ochi si se intorc voiosi acasa, dupa ce au facut aceasta incercare”. In aria carpato-balcanica, preotesele solare aveau multe denumiri, intre care: Ama-Zones „Femei Frumoase”, Sin-Tiana „Femei Fermecate”, Zan-Tiala „Zanele Soarelui” si Mainades „Dansatoarele”. In arta sacra a tracilor, aceste preotese erau reprezentate indeosebi ca dansatoare, prinse in joc ca in celebra „Hora de la Frumusica”. De la geto-daci, ele au patruns in mitofolclorul nostru sub numele de Sanziene, Frumoase, Minunate, Doamne, Dragaice etc. De la ceremonialul alegerii marii preotese a Soarelui, careia tracii ii spuneau și Thraeki-dica "Binecuvantata" (cf. rom. drag; a zice), au mostenit romanii obiceiul numit Dragaica. Prin alte parti din tara, sarbatoarea se numeste Dragaica, pentru ca fetele frumoase se fac Dragaici. Una dintre ele se imbraca in mireasa si are puteri deosebite, dand bob graului si miros florilor. Dupa ce a fost Mireasa-Dragaica, fata nu se poate casatori timp de trei ani. De trei ani are nevoie ca sa se curete de fortele cu care s-a impregnat intr-o singura zi! Tot in „Descrierea Moldovei”, Cantemir scrie despre aceasta traditie, prezentand-o ca venind de la daci: „Dupa cum se vede, prin ea o inteleg pe Ceres. Caci in acea vreme a anului cand incep sa se coaca semanaturile, toate fetele taranilor din satele invecinate se aduna si o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele, careia ii dau numele de Dragaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gatesc cu o cununa impletita din spice si cu multe naframe colorate si-i pun in maini cheile de la jitnite. Dragaica, impodobita in acest chip, se intoarce de la camp spre casa, cu mainile intinse si cu naframele fluturand in vant, de parca ar zbura, si cutreiera toate satele din care s-a adunat lume s-o petreaca, cantand si jucand laolalta cu tovarasele ei de joc, care o numesc foarte des sora si mai-marea lor in cantecele alcatuite cu destula iscusinta. Fetele din Moldova doresc din toata inima sa aiba parte de aceasta cinstire sateasca, desi in cantecele lor spun mereu, dupa datina, ca fata care a intrupat Dragaica nu se poate marita decat abia dupa trei ani". Apoi, de Sanziene se strang plante de leac. Pana la Rusalii plantele nu erau bune, iar acum se culeg pentru tot felul de boli sau chiar vraji. Ce este important, este faptul ca toate aceste traditii si obiceiuri au, in cele din urma, un continut crestin, care ne mentine implicati in cinstirea celui mai mare profet al Vechiului Testament, cel care a fost Inainte - mergatorul lui Hristos, nu doar din punct de vedere al timpului si spatiului, ci si al vietii religios-morale. Considerat Inainte-mergatorul Domnului, el este ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar si cel care a facut trecerea spre perioada Noului Testament. In memoria crestinatatii, el va ramane cel care, botezandu - L pe Mantuitorul Iisus Hristos in Iordan, a spus lumii ca Iisus este cu adevarat Mesia, Marele trimis al lui Dumnezeu. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in satul Ein-Kerem langa Ierusalim si este fiul Elisabetei (verișoara Mariei, mama lui Iisus) si al rabinului rural Zaharia. Nasterea lui a fost anuntata de Arhanghelul Gavril care i-a transmis, totodata, preotului Zaharia, cand acesta se afla in templu, numele pe care Dumnezeu l-a harazit copilului, Ioan. A venit pe lume cu aproximativ sase luni inaintea lui Iisus. Predicator ascet, a activat numai in preajma raului Iordan. L-a criticat public in mod repetat pe regele Irod Antipa pentru culpa de a se fi casatorit cu Irodiada, fosta sotie a fratelui vitreg Philippus, fapt care a atras intemnitarea sa in cetatea Machaerus din Pereia (azi in Iordania). La o petrecere cu multi oaspeti, dedicata aniversarii zilei de nastere a regelui, Salomeea, fiica Irodiadei, ar fi dansat in fata tatalui sau vitreg Irod Antipa, solicitandu-i capul lui Ioan Botezatorul, in schimbul favorului de a-i deveni amanta. Potrivit Scripturii, Ioan Botezatorul a fost ucis in aceeasi seara, prin decapitare, iar capul sau i-a fost adus Salomeei pe o tava. Trupul lui Ioan Botezatorul a fost dus de ucenicii sai in orasul Samaria (azi in Israel), unde a fost ingropat. Imparatul Julianus Apostata (360-363) a ars ramasitele lui Ioan Botezatorul, imprastiindu-i cenusa. Capul i-a fost salvat si dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus in provincia Poitou (Franta). Din trup au mai ramas nearse numai un brat si un deget. Superstitii Sanzienele erau considerate sarbatoare in care soarele se credea ca se odihneste. * se crede ca cine se uita la soare mai cu atentie il vede ca un barbat frumos si fata lui lumineaza toata lumea. * se crede ca in aceasta zi soarele mananca un corn de prescura cand asfinteste si de aceea nu-i bine a manca atunci cand asfinteste astrul. * se crede ca e bine ca gospodinele sa scoata toate lucrurile din casa ca sa le vada soarele, ca sa joace soarele pe ele,astfel sa fie ferite de molii. * se crede ca daca in aceasta zi o fata arunca gunoiul in fata soarelui, nu numai ca nu-i mai creste parul, dar nu se mai marita niciodata. * Se crede in popor ca roua din aceasta zi are proprietati miraculoase si poate vindeca anumite boli si poate alunga duhurile rele. * La Sanziene se obisnuieste ca in miez de noapte, la ora zero fix (timpul magic optim), fetele, in ajunul sarbatorii, sa se scalde ritual in vaile raurilor, devenind astfel mai frumoase si mai curate, ca si apa in care s-au scaldat. Sanzienele si maritisul De Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, se spune ca sanzienele au puteri magice, inclusiv in dragoste. De aceea, erau folosite de fete pentru a le ajuta la maritis. Fetele culeg inainte de rasarit flori din camp si impletesc cununi, pe care le arunca apoi intr-o vale, rostind incantatii magice. De asemenea, cununile pot fi aruncate pe casa. Daca cununa ramane pe acoperis, fata se marita in cel mult doi, trei ani. Daca nu, fata nu isi va gasi curand sortitul. Pr. Dr. Cristian Stefan