RELIGIE / Marele praznic al Nasterii Domnului

* Cel dintai praznic imparatesc cu data fixa, in ordinea fireasca (cronologica) a vietii Mantuitorului, este Nasterea, numita in popor si Craciunul, la 25 decembrie, este sarbatoarea nasterii cu trup a Domnului nostru Isus Hristos. La "plinirea vremii" (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a intrupat, "chip de rob luand" (Filipeni 2, 7) si S-a nascut din Fecioara Maria, pentru mantuirea neamului omenesc. Conform Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii, Iisus, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime, S-a nascut in cetatea Betleemului intr-o iesle simpla, in pestera saraca. Dreptul Iosif si Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret in Betleem pentru recensamantul poruncit de proconsulul Quirinius, in timpul imparatului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negasindu-se loc de gazduire in cetate (Luca 2, 7), Maria, insotita de logodnicul sau Iosif, a gasit adapost intr-o pestera pastoreasca, unde L-a nascut pe Pruncul Sfant (Luca 2, 1-20). Evanghelia de la Vecernia sarbatorii Nasterii Domnului (Luca 2, 1-20) ne spune ca vestea Nasterii lui Hristos, adusa pastorilor de la Betleem de ingerul Domnului, a fost insotita de slava Domnului care a inconjurat pe pastori in timp ce ingerul a stat langa ei (cf. Luca 2, 9). Asadar, vestea Nasterii Domnului se face deodata prin cuvant ceresc si prin vedere cereasca, pentru ca Dumnezeu-Cuvantul, Cel nevazut cu ochii trupesti, necuprins cu mintea si neatins cu mainile, Se face Om vazut cu ochii, ascultat cu urechile, inteles cu mintea si atins cu mainile. Cel atotputernic si preaslavit de ingeri S-a facut Om sarac si slujitor smerit, pentru ca pe noi sa ne elibereze din robia lacomiei dupa cele materiale si din tirania orgoliului si a slavei desarte. Sfanta Evanghelie dupa Matei (2, 1-12) care se citeste in ziua de Craciun, la Sfanta Liturghie, ne arata modul in care Mantuitorul Iisus Hristos, nascut in pestera Betleemului, este cinstit de trei intelepti, regi sau magi de la Rasarit. Acesti magi sunt calauziti de o stea minunata, neobisnuita, care ii conduce pana in Iudeea, la Betleem. De asemenea, Evanghelia ne prezinta intalnirea acestor trei magi cu regele Irod, care, auzind ca magii de la Rasarit au venit sa se inchine unui nou Imparat nascut de curand, el si intreg Ierusalimul s-au tulburat. Aceasta tulburare a lui Irod va culmina cu uciderea a patrusprezece mii de prunci din Betleem si imprejurimi, cu intentia de a ucide si pe Pruncul nou nascut, pe Iisus. Insa tot ceea ce este scris in Sfintele Evanghelii despre Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos contine o lumina sau o semnificatie duhovniceasca. In Pastorala de Craciun a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel se arata ca: “Locul unde Se naste Mantuitorul, modul in care El Se naste, felul in care El este primit de unii oameni si respins de altii, modul in care magii vin de la Rasarit calauziti de o stea si se inchina Pruncului Iisus, darurile pe care ei le ofera, totul are un inteles duhovnicesc profund si ne descopera lumina cunostintei, adica lumina mantuirii si a sfintirii noastre in Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor. Mantuitorul Iisus Hristos Se naste din Fecioara, fara tata pe pamant. Dreptul Iosif nu este tatal Sau dupa trup, ci tata adoptiv, pentru ca Maica Domnului sa fie protejata de ocara publica, de vorba rea ca ar fi nascut un copil in afara casatoriei. In acelasi timp, dreptul Iosif este tatal adoptiv al lui Iisus sau ocrotitor al Lui, pentru ca si Pruncul Iisus, ca orice copil, avea nevoie atat de iubirea mamei, cat si de iubirea tatalui. El avea nevoie sa fie crescut intr-o familie, adica intr-o stare a vietii binecuvantata de Dumnezeu. Trebuie precizat, totusi, ca nasterea Mantuitorului Iisus Hristos este mai presus de fire si de intelegere, adica neobisnuita, desi uneori Iisus este prezentat ca fiind copilul unei familii, adica fiul lui Iosif si al Mariei. Nasterea lui Hristos este mai presus de fire si mai presus de gandirea umana, pamanteasca, intrucat Cel ce Se naste pe pamant din mama fara tata este Fiul vesnic al lui Dumnezeu-Tatal, Care Se naste vesnic din Tatal Cel ceresc fara mama. Prin aceasta minune a zamislirii si a nasterii Mantuitorului Hristos ca Om de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, se leaga viata cereasca spirituala cu viata pamanteasca. Mantuitorul Se intrupeaza si Se naste ca Om din femeie, din interiorul naturii umane, din pantecele Fecioarei, pentru ca Dumnezeu doreste sa innoiasca lumea din interiorul ei, cu acordul vointei omului si cu participarea deplina a omului la mantuirea sa. Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos are loc numai dupa ce zamislirea Lui s-a facut cu acordul liber al Maicii Domnului: „Fie mie dupa cuvantul tau”(Luca 1, 38) – a spus Fecioara Maria din Nazaret, la Bunavestire, ingerului Gavriil. Astfel, nasterea Mantuitorului Iisus Hristos este deodata lumina mantuirii omului si lumina libertatii omului in relatia sa cu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne mantuieste impotriva vointei noastre, ci in conlucrare cu noi, din interiorul nostru, cu acordul vointei sufletului nostru. El nu doreste sa fie doar un vizavi al nostru, ci El doreste sa fie prezent in noi prin har, sa fie Viata vietii noastre, sa ne innoiasca si sa ne lumineze din interior, sa ne daruiasca arvuna vietii ceresti vesnice, inca din timpul vietii noastre pamantesti, incepand cu Taina Sfantului Botez. De aceea, lumina cunostintei despre care vorbeste Troparul Nasterii Domnului este lumina care lumineaza fiinta interioara a omului, cugetul si simtirea, sufletul si trupul, viata si activitatea sa ». Mantuitorul Iisus Hristos vine in lume, nu ca un om matur de 30 sau 40 de ani, ci ca Prunc; El este Dumnezeu-Copilul, iar prin aceasta ni se arata taina Omului-Copil, si anume, nimeni nu poate deveni om adevarat daca nu a fost mai inainte copil. Din Pastorala Preafericitului Parinte Patriarh Daniel reiese ca asezarea lui Iisus Hristos in iesle dupa nasterea Sa ca Prunc are si alt inteles duhovnicesc, si anume: ieslea este locul unde animalele primesc hrana. In Sinaxarul sarbatorii Nasterii Domnului se spune ca Mantuitorul S-a nascut „in ieslea dobitoacelor ca pe noi oamenii de dobitocie sa ne izbaveasca”. Cu alte cuvinte, sa ne invete sa nu traim numai trupeste, hranindu-ne doar cu hrana din lumea pamanteasca trecatoare, ci sa ne hranim si cu Dumnezeu-Cuvantul, Care S-a facut Om, adica sa ne hranim si spiritual, cu intelesurile duhovnicesti ale Sfintei Evanghelii si cu prezenta vietii si iubirii lui Hristos din Sfanta Euharistie. Deci sfintirea omului prin hranirea lui cu iubirea lui Dumnezeu-Omul, cu Trupul si Sangele lui Hristos din Sfanta Euharistie este intelesul adanc al tainei punerii lui Hristos in iesle. De aceea, icoana Nasterii lui Hristos in pestera se picteaza la Proscomidiar, unde se pregatesc darurile pentru Sfanta Euharistie. Mantuitorul Iisus Hristos este cinstit de magi, de oameni intelepti veniti de la mari departari, de oameni necunoscuti, pentru ca Dumnezeu sa dea o lectie celor cunoscuti, celor din aproape care nu L-au primit pe Iisus Hristos; nimeni dintre cei care erau de un neam cu El nu I-a adus daruri. Regele Iudeii, al patriei lui Iisus, cauta sa-L omoare pe Prunc, dar alti regi, niste straini, I-au adus daruri. Prin aceasta lucrare tainica, neasteptata, Sfanta Evanghelie a Nasterii Domnului ne arata ca Dumnezeu doreste sa faca din oameni indepartati, oameni apropiati, sa cheme si alte popoare la mantuire, nu doar pe poporul ales. Din straini Dumnezeu face prieteni si inchinatori ai lui Iisus, din pelerini veniti de departe Dumnezeu face marturisitori apropiati ai dumnezeirii si imparatiei Pruncului Iisus. Darurile aduse de magi au si ele multe intelesuri. Aurul este simbol imparatesc, semn al demnitatii imparatesti. Tamaia Il arata pe Prunc ca va fi Mare Preot care aduce jertfa lui Dumnezeu, fiind El insusi jertfa si jertfitor, iar smirna arata ca Iisus va trece prin moarte, pentru a darui oamenilor invierea si viata vesnica.