RELIGIE / Lupta pentru pastrarea si apararea ortodoxiei in Tara Maramuresului (III)

* In anul 1701, insotit de alti trei calugari uniti, arhimandritul Isaia, ce purta acum titlul „de Karolyi”, i-a izgonit pe monahii ortodocsi din manastire si s-a instalat el acolo, initiind mai apoi o intensa propaganda in favoarea unirii. Atitudinea lui Isaia i-a determinat pe romanii maramureseni, in frunte cu protopopul Pantelimon din Baia Mare, sa depuna o plangere impotriva lui. Acesta a fost primul episod al incercarilor de patrundere a uniatismului in Maramures. Modul in care arhimandritul Isaia a devenit din inspector patriarhal ortodox, vicar general unit, este ilustrativ pentru caile pe care autoritatile incercau sa impuna, in Maramures, planurile lor de aservire a romanilor. In astfel de imprejurari, clerul si credinciosii din Satmar si Maramures au fost nevoiti sa se impace cu carmuirea episcopilor ruteni uniti din Muncaci, care isi trimiteau in Maramures, vicari, stabiliti de regula la Sighet. Stim bunaoara, ca in anul 1740, vicar al episcopului unit din Muncaci era protopopul Vasile din Giulesti. Uniatia a facut progrese in tot cursul secolului al XVIII- lea, atragand dupa sine extinderea miscarii antiunianiste, conduse de ieromonahul Sofronie, de la Cioara pana aici, in nordul Ardealului. Pe la sfarsitul secolului, s-au tinut mai multe soboare in satele din Satmar si Maramures, prin care credinciosii declarau ca parasesc unirea cu Roma. Comitele Satmarului a luat masuri energice pentru oprirea miscarii de revenire la ortodoxie. Intre masurile mentionate de el amintim inchiderea granitei spre Transilvania, aducerea de unitati militare de-a lungul frontierei, arestarea si intemnitarea credinciosilor ortodocsi, iar preotii uniti, care au fost goniti de prin sate, au fost rechemati spre a-si prelua din nou bisericile. In data de 21 mai 1760, Episcopul unit din Muncaci, Manoil Olszavski, a facut o vizita canonica in fosta Episcopie a Maramuresului. La Carei, a convocat pe toti preotii si primarii satelor romanesti, a intreprins o calatorie prin toate satele din zona, silindu-i pe romani sa semneze o declaratie prin care promiteau sa respecte unirea cu Roma. Credinciosii din Baia Mare si Oas au pus conditia pastrarii neschimbate a cultului. Desigur, nu au lipsit nici impotrivirile fatise, in fruntea celor nemultumiti aflandu-se preotul Ioan Marinet. Comitele suprem, contele Anton Karolyi, bazandu-se pe o ancheta facuta in comuna Craidorolt, spune ca, dupa ce revolta condusa de Sofronie de la Cioara si de preotul Gheorghe din Abrud a reusit sa intoarca la ortodoxie marea masa a credinciosilor ardeleni, au trimis cativa zelosi sa-i indemne si pe locuitorii Maramuresului si Satmarului sa se lepede de unirea cu Roma. Preotul ortodox Gavrila Papp din Csoge (Cig) a trimis scrisori in orase si sate invitandu-i pe oameni sa ia parte la adunarea ce se va tine la Santau. Din Craidorolt au participat la aceasta adunare Vasile Tigan, Ioan Marghit, Petru Fechete si Ioan Papp. Afland la Santau ca imparateasa ii lasa sa aleaga intre ortodoxie si uniatism, au ales ortodoxia si intorcandu-se acasa, l-au scos afara din biserica pe preotul unit George Lipcselyi. Miscarea nu s-a limitat numai la Craidorolt, fiindca la scurta vreme, trimisii lui Sofronie de la Cioara au fost intalniti si in celelalte zone ale comitatului. Adunari de tipul celei de la Santau, au avut loc, in 15 martie 1761, in satul Corni din zona Codrului, si in 5 aprilie, acelasi an, in localitatea Gardani, de pe Valea Somesului. Toate aceste fapte istorice duc la o singura concluzie si anume ca: miscarea romaneasca de aparare a ortodoxiei apare ca una de proportii. Informatiile ce le pastram cu privire la revolta impotriva uniatismului ne-au parvenit in mod exclusiv pe filiera catolica, dar aceasta garanteaza exactitatea lor, care nu este pusa sub semnul indoielilor. Astfel in anul 1761, episcopul unit Manoil Olszavski, venind in acest tinut, face interventii pe langa autoritati, in vederea stavilirii revoltei ortodoxe. Modul prin care episcopul a putut influenta evolutia evenimentelor este prezentat de el insusi printr-o scrisoare trimisa vicarului unit de Maramures, Andrei Zsetkeyla, din 24 octombrie 1761, unde spune: „l-am rugat pe comitele suprem din Maramures, deoarece, nu am alt mijloc de a constrange populatia temerara din Maramures sa se ingrijeasca a aresta, cu ajutorul fortei judecatoresti, atat pe mirenii revoltati, cat si pe preotii sfintiti aiurea care seduc poporul, sa-i lege si intocmai asa cum s-a facut in judetul Satu Mare, sa-i infunde in temnite si sa-i chinuiasca cu sete si cu foame”. Va urma. Pr. Dr. Vasile Augustin, Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului