RELIGIE / LUPTA pentru pastrarea si apararea ortodoxiei in Tara Maramuresului (II)

In Maramures miscarea revolutionara impotriva unirii cu Roma si a clerului unit a fost tot asa de puternica si de violenta ca si in Transilvania. Ea nu a putut fi potolita decat prin arestarea si intemnitarea capeteniilor, desi lupta impotriva ortodoxiei din Maramures a durat inca mult timp. Abia in anul 1769, asa numita „Universitate ma¬¬ramureseana” a putut declara ca nu mai exista „in sanul ei neuniti”. Aceasta de¬claratie nu confirma adevarul, deoarece, in cursul secolului al XVIII-lea, romanii maramureseni au continuat sa-si pastreze nestirbite vechile obiceiuri. Astfel, la inceputul secolului al XIX-lea, ortodocsii din Sapanta n-au putut fi covertiti la unire. Rezultatul rascoalei calugarului Sofronie a fost trimiterea invatatului sarb, episcopul Dionisie Novacovici, in Transilvania, pentru pastorirea sufleteasca a romanilor ortodocsi, deci o insemnata izbanda smulsa prin indarjita im¬po¬trivire a preotilor si credinciosilor or¬todocsi. Biserica maramureseana, oficial, ramane tot sub jurisdictia Muncaciului, dar, dain punct de vedere spiritual, ea a pastrat legaturile cu Biserica din Transilvania si Moldova, primind de acolo Sfintele Taine si cartile de slujbe. Cand nu au mai putut suporta impilarile asupritorilor, maramuresenii si-au parasit vetrele lor, stabilindu-se in Moldova, la fratii lor de acelasi sange si de aceeasi lege. Prin reprimarea rascoalei lui Sofronie nu s-a pus punct zvarcolirilor si nemultumirilor ma¬¬¬selor. Acesti oameni merituosi si deo¬se¬¬biti, care asigurau bunurile materiale ale so¬cietatii, erau pusi sa plateasca fata de sta¬pa­nii de mosii si fata de Curtea vieneza, contributii pe care nu le puteau achita, la acestea adaugandu-se si constrangerile de ordin religios. Nemultumirile taranimii ajun¬sesera la marginile rabdarii, incat, despre situatia jalnica a romanilor transilvaneni au scris in culori sumbre pana si strainii, care au strabatut Transilvania in a doua jumatate a secolului XVIII. In comitatul Satu Mare, lupta pentru apararea ortodoxiei si de rezistenta a romanilor in credinta stramoseasca, in intreg veacul al XVIII-lea, a fost la fel de elocventa. Acolo, in ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, Patriarhul Constantinopolului l-a trimis pe arhimandritul grec Isaia, fost egumen la manastirea „Sf. Apostol Pavel” de la Muntele Athos, sa urmareasca evolutia unirii cu Biserica Romei in partile Ucrainei si Rusiei. Arhimandritul Isaia s-a achitat cu succes de sarcina primita de la patriarh, ba mai mult, a avertizat autoritatile din zona sa ia masuri urgente. Indeplinindu-si sarcina, a pornit spre Constantinopol, insa a fost arestat la Brasov si trimis la Viena. Ce s-a intamplat la Viena, nu stim, dar mai mult ca sigur, el a fost supus unui tratament asemanator celui ce s-a administrat mitropolitului ortodox Athanasie Anghel. De la Viena a plecat la Roma, unde a fost chemat de cardinalul Leopold Kollonich si de Iosif Camillis si numit vicar general unit cu resedinta la Carei si cu insarcinarea de a-i atrage la unire pe romanii din Bihor, Satmar si Maramures.In anul 1701, insotit de alti trei calugari uniti, arhimandritul Isaia, ce purta acum titlul „de Karolyi”, i-a izgonit pe monahii ortodocsi din manastire si s-a instalat el acolo, initiind mai apoi o intensa propaganda in favoarea unirii. Atitudinea lui Isaia i-a determinat pe romanii maramureseni, in frunte cu protopopul Pantelimon din Baia Mare, sa depuna o plangere impotriva lui. N-a rezistat mult la Bixad, fiindca in 15 mai 1701 sau 1703, osenii au ripostat, eliminandu-l pe Isaia de Karolyi. Si aici parerile istoricilor sunt impartite, unii socotind ca arhimandritul a fost victima unei cete de curuti, condusi de Francisc Rakoczy al II - lea, iar altii, ca ar fi fost ucis de haiducii lui Pintea Viteazul. Cert este insa faptul ca, pana si Iosif Stoica a fost chemat la Balgrad si chestionat mai multe zile in legatura cu moartea vicarului general, de catre insusi cancelarul Nicolae Bethlen. Pr. Dr. Vasile Augustin,, Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului