RELIGIE / Lupta pentru pastrarea si apararea ortodoxiei in Tara Maramuresului

Dupa ce Episcopia Maramuresului a fost desfiintata prin actul politic de la 1740, prin trecerea fortata a Bisericii la unirea cu Roma, ortodoxia parea infranta. Totusi, in sufletul oamenilor, credinta stramoseasca a ramas nestirbita. Drept dovada sta lupta maramuresenilor pentru apararea si pastrarea ortodoxiei, de la dezbinarea confesionala din 1701 pana la reinfiintarea Episcopiei in anul 1937. La inceputul toamnei anului 1760, au aparut proclamatii pentru asigurarea libertatii religioase a ortodocsilor, mai intai in judetul Satu Mare, semnate de calugarul Sofronie de la Cioara. Ele circulau in taina si efectul lor a dus la declansarea unei miscari revolutionare contra Unirii, care s-a extins pana in Tara Maramuresului. Evenimentele au luat amploare in Maramures in anul 1761, cand la 10 mai, in localitatea Budesti, este convocata o adunare unde s-au intalnit misionarii ortodocsi din intreg tinutul. Faptul este consemnat si de contele Karoly I, care la 25 iunie, a raportat cu mandrie reginei Maria Tereza ca linistea a fost restabilita in intreg comitatul Satu Mare. Prin vigilenta si cercetarile sale necontenite, numai in Valenii Somcutei sustinatorii calugarului Sofronie au tinut, nu demult, o adunare impreuna cu romanii din Maramures. La 13 mai 1761, comitele Maramuresului raporteaza consiliului lo¬co¬tential descoperirea unei scrisori, trimise vicarului unit din Maramures, de catre un protopop ortodox din Bixad, cu numele de Tatar, care se declara aderent al miscarii calugarului Sofronie. Tot atunci, comitele Barboczy recunoaste ca miscarea «revolutionara» impotriva unirii a patruns si in Maramures, majoritatea romanilor de aici alaturandu-se miscarii, iar corespondenta cu conducatorii ei da roade. Intr-o scrisoare, comitele Maramuresului, Barboczy, il instiinteaza pe contele Karoly, comitele Satmarului, ca in comitatul pus sub grija sa domneste linistea. Mai mult, nu-i poate izola pe romanii si rutenii de aici de Transailvania si nici nu-i poate opri sa treaca in comitatul Satmarului, pentru ca populatia saraca din Maramures se alimenteaza din zonele acestea. Paza la frontiera nu poate pune, deoarece paznicii, fiind tot romani, n-ar folosi la nimic iar in Congregatia Comitatului nu se pot discuta probleme de acest gen, deoarece nobilii Comitatului, in cea mai mare parte, sunt romani. Un singur mijloc ar exista pentru a suprima o posibila revolta, acela de a aduce armata in aceste tinuturi. Dar, cum acest lucru nu era posibil in imprejurarile date, comitele conchide ca ar fi mai indicat sa se treaca la arestarea protectorilor miscarii si sa fie pedepsiti dupa merit. A luat masuri ca sa aduca la cunostinta tuturor ca el va considera lucrul acesta nu ca o chestiune religioasa, ci ca o tulburare a ordinii si a li¬nistii publice si, cei care se va dovedi ca intretin corespondenta si ii protejeaza, vor fi considerati vinovati de inalta tradare si vor fi pedepsiti cu moartea si cu confiscarea averii. Cu toate amenintarile, la 15 iunie 1761, au fost depistate la Budesti scrisori circulare, trimise in numele lui Sofronie, din care reiese ca se pun la cale noi adunari si revolte. La 25 iulie 1761, comitele Barboczy anunta consiliul locotential ca au sosit in Maramures trei romani fruntasi din Cavnic, pentru a aprinde si aici miscarea impotriva stapanirii. In vara anului 1761, au fost prinsi in Maramures zece tarani romani, refugiati din Ardeal. Curtea imperiala ordona comitelui suprem Emeric Barboczy sa li se faca o ancheta severa pentru a constata daca sunt ortodocsi. Drept raspuns, comitele a facut urmatoarea declaratie semnificativa: «marturisesc sin¬cer maritului condiliu locotential ca n-asi indrazni sa formulez o aemenea intrebare pentru valahii si rutenii mei, caci este sigur ca toti orientalii urasc mai rau numele Unirii decat cel al sarpelui ». Conducatorul adevarat din Maramures al revoltei impotriva «Unirii» a fost preotul Ioan Marinet pe care autoritatile in zadar au cautat sa-l aresteze, caci n-au izbutit. Cei mai indarjiti ortodocsi in aceasta miscare impotriva Unirii au fost romanii din Sapanta si Rona de Sus. (Va urma). Pr. Dr. Vasile Augustin, Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului