RELIGIE / Lupta pentru pastrarea si apararea ortodoxiei

Revenirea unor comunitati greco-catolice din Maramures la Biserica Ortodoxa in timpul regimului austro-ungar (1867-1918) Lupta pentru pastrarea si apararea ortodoxiei dusa de catre credinciosii din Chioar si Lapus nu a fost singulara, ci ea a cunoscut o intensificare la inceputul secolului al XX-lea, mai ales intre credinciosii din Maramuresul Istoric, care sunt primii reveniti de la greco-catolici la ortodocsi. Inceputul l-au facut romanii din comuna Sacel, de pe Valea Izei, care, in lunile noiembrie si decembrie ale anului 1900, au intocmit primele tabele de revenire la ortodoxie, cu un numar de 416 capi de familie, tabele care, printr-o delegatie condusa de fruntasul Ioan al lui Ilie Magdau, au fost duse Consistoriului Arhidiecezan Ortodox de la Sibiu. Consistoriul Eparhial din Sibiu, prin rezolutia cu numarul 11.310 din 12/25 decembrie 1900, a primit in sanul Bisericii Ortodoxe familiile din Sacel susmentionate si l-a delegat pe protopopul Toader Herman din Dej sa se deplaseze la fata locului, pentru a-i organiza pe romanii de acolo intr-o parohie ortodoxa, sa le sfinteasca acestora loc pentru biserica si sa le numeasca un administrator parohial. Protopopul Teodor Herman a facut o ancheta la fata locului, in duminica din 17/30 decembrie 1900, calatoria lui avand atat parti frumoase, cat si parti neplacute. Astfel, in locul numit Stramba, de langa localitatea Romuli, aproape de muntele Setref, care desparte Ardealul de Maramures, protopopul a fost intampinat de 160 de calareti romani, care l-au condus catre satul lor. La intrarea in Sacel, drumul era pe ambele parti, plin de barbati si femei, batrani si tineri, care cu totii au iesit in intampinarea protopopului. Ajuns la marginea satului, convoiul a fost oprit de un numar de sase jandarmi maghiari, care nu a permis intrarea in comuna, dar din cauza numarului mare de popor, convoiul n-a putut fi oprit. In mijlocul comunei era un alt cordon de doisprezece jandarmi si saizeci de strajeri inarmati, in fruntea lor aflandu-se primpretorul Bela Scholz, care i-a cerut categoric protopopului Teodor Herman si preotului ortodox Grigore Craciunar din Ciubanca, numit administrator parohial in Sacel, sa paraseasca imediat comuna si sa se intoarca in Ardeal. Din descrierea protopopului ca martor ocular, aflam ca, in acel moment, s-a produs o vehementa impotrivire din partea poporului si, in imbulzeala creata, unii oameni au cazut in raul Iza, iar patru fruntasi romani ai satului au fost legati si aruncati in inchisoare sub acuzatia de "agitatie a poporului". Protopopul si preotul Craciunar au fost condusi de jandarmi la o casa unde primpretorul a insistat ca ei sa plece din Sacel, intrucat, dupa afirmatiile pe care le detine, niciun locuitor din comuna n-ar fi trecut legal la confesiunea ortodoxa. Dupa ce protopopul dovedeste cu acte oficiale ca cei primiti in Biserica Ortodoxa sunt trecuti conform legilor in vigoare, ca "notificarile" prescrise s-au facut si ca in cadrul autonomiei Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania si Ungaria, sanctionata de imparatul Francisk Joszef I, este pe deplin indreptatit sa execute ordinul ce i s-a dat de catre Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu, primpretorul conchide ca protopopul poate sa ramana in comuna si sa organizeze o parohie ortodoxa cu cei trecuti de la unire". Astfel, ia fiinta, in 31 decembrie 1900, prima parohie ortodoxa cu credinciosi veniti de la greco-catolici, prin curajul celor 416 familii din satul Sacel de pe valea Izei, cu concursul Arhiepiscopiei din Sibiu si prin activitatea neobosita a vrednicului protopop al Dejului, Teodor Herman. Parohia ortodoxa s-a organizat la finele anului 1900, sub controlul trupelor de jandarmi si strajeri inarmati. Telegramele s-au schimbat neintrerupt intre preotii greco-catolici si episcopul lor Ioan Szabo de la Gherla, punandu-se la cale tot felul de intrigi, cu scopul de a nimici actiunile incepute de ortodocsi, insa prea tarziu. Pr. Dr. Vasile Augustin, Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului