RELIGIE / Invierea Domnului – temelia credintei noastre

* Invierea Domnului reprezinta cel mai mare eveniment din istoria mantuirii noastre, care ne-a adus posibilitatea mantuirii si care sta la temelia credintei si a Bisericii Crestine. Fara Invierea lui Hristos lumea ar fi azi inca toata pagana, Biserica nu s-ar fi intemeiat, crestinismul nu s-ar fi raspandit si n-ar fi fost crezut. Fara Invierea lui Hristos numele Mantuitorului s-ar fi uitat de atunci, invatatura Lui s-ar fi pierdut, iar mantuirea oamenilor s-ar fi pierdut si ea. Sarbatoarea Invierii Domnului este cunoscuta sub denumirea de Sfintele Pasti. Cuvantul "Pasti" este de origine ebraica. La evrei, cuvantul Pascha (pesah) insemna „trecere” si era mostenit de acestia de la egipteni, indicand sarbatoarea anuala a azimilor in amintirea trecerii evreilor prin Marea Rosie si a eliberarii lor din robia Egiptului (Iesire XII, 27). Termenul "Pasti" este preluat de crestini, dar primeste o noua semnificatie: trecerea de la moarte la viata. Dupa parerea celor mai multi exegeti si istorici bisericesti, Invierea Domnului a avut loc in prima duminica de dupa Pastile iudeilor din anul 33 al erei crestine. Pastile evreilor (Pascha) se serbau in seara zilei de 14 Nisan. (Nisan fiind prima luna a anului evreiesc, care incepea la luna noua de dupa echinoctiul de primavara). Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325 a incercat sa introduca o uniformizare a datei serbarii Pastilor in toata lumea crestina: a) Pastile se va serba totdeauna duminica; b) Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara; c) Cand 14 Nisan cade duminica, Pastile va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastile iudeilor, dar nici inaintea acestuia. Biruind puterea mortii si sfaramand incuietorile iadului, Iisus a inviat a treia zi in revarsatul zorilor si a iesit cu slava din mormant. Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada (Mt. 28, 2-3). Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant. Si ziceau intre ele: "Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?". Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: "Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde a fost pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea dupa cum v-a spus" (Mc. 16, 1-7). Petru si Ioan alearga la mormant Atunci a alergat Maria Magdalena de la mormant la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: "Au luat pe Domnul din mormant si nu stiu unde L-au pus". Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si au venit la mormant. Si alergau amandoi; dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant. Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant si a vazut si a crezut. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuie sa invie din morti. Si s-au dus ucenicii iarasi la ai lor (Mt. 28, 1-10; Mc. 16, 18; Lc. 24, 1-12; In. 20, 1-10) Dupa ce a inviat din morti, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, timp de patruzeci de zile, de la Pasti pana la Inaltare, S-a aratat de mai multe ori si in mai multe locuri. Mai intai S-a aratat femeilor mironosite, apoi ucenicilor Sai si altor oameni incredin¬tandu-i de adevarul Invierii Sale din morti si in¬vatandu-i „cele de¬spre imparatia lui Dumnezeu”, asa dupa cum ne marturisesc Sfin¬tele Evanghelii (cf. Matei cap. 28; Marcu cap. 16; Luca cap. 24; Ioan cap. 20-21), Cartea Fap¬tele Apostolilor (cf. Fapte 1, 3) si unele scrieri ale Sfantului Apostol Pavel (cf. I Corinteni 15, 6). Sfantul Evanghelist Matei ne arata ca, dupa Invierea Sa din morti, Hristos-Domnul S-a aratat ucenicilor Sai in Gali¬leea „la muntele unde le poruncise lor Iisus” (Matei 28, 18-20) si le-a zis lor: „Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tata¬lui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua; si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor. Amin” (Matei 28, 18-20). Sfantul Evanghelist Marcu ne vorbeste in termeni ase¬manatori despre intalnirea Mantuitorului Cel Inviat cu ucenicii Sai, „pe cand sedeau la masa” (cf. Marcu 16, 14-18). Sfantul Evanghelist Luca ne arata lamurit ca Mantuitorul Iisus Hristos Cel Inviat din morti a calatorit cu ucenicii Sai, Luca si Cleopa, pe drumul spre Emaus cand le-a talcuit lor ceea ce prevestisera Sfintele Scripturi despre Moartea si Invierea Sa (cf. Luca 24, 13-32). In aceasta calatorie, Mantuitorul parea la inceput uce¬nicilor Sai ca fiind un calator necunoscut pe care ei l-au invitat in casa pentru a nu calatori singur in timp de noapte. Dupa ce a intrat in casa, El S-a asezat la masa, a binecuvantat si a frant painea si le-a dat ucenicilor ca sa ma¬nance din ea. Atunci ochii lor duhovni¬cesti s-au deschis si L-au recunoscut pe Iisus Cel Rastignit. Dar indata, El S-a facut ne¬vazut. Luca si Cleopa s-au intors apoi la Ie¬ru¬salim si au po¬vestit celor unsprezece ucenici ai lui Iisus si celor ce erau im¬preuna cu ei cum L-au intalnit pe Domnul Inviat din morti. Pe cand vorbeau acestea, Iisus S-a aratat in mijlocul lor si le-a ex¬plicat ca toate cele petrecute cu El, adica Patimile, Moartea si Invierea Sa, s-au implinit intocmai dupa cum fusesera prevestite „in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi” (Luca 24, 44). Iar dupa ce le-a spus ca va trimite peste ei „fagaduinta Tatalui” (Luca 24, 49), adica pe Duhul Sfant, Iisus Cel Inviat i-a dus afara din Ierusalim si, „ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchi¬nandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare. Si ucenicii erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dum¬nezeu” (Luca 24, 50-53). Vedem, asadar, cum binecuvantarea lui Hristos Cel Inviat si Inaltat la cer aduce bucurie Bisericii, iar bucuria naste lauda de multumire adusa lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel, in Epistola intaia catre Corinteni, vor¬beste si el despre aparitiile Domnului Iisus Hristos dupa In¬vierea Sa din morti, zicand: „S-a aratat lui Chefa, apoi celor doi¬sprezece; in urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati... Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie” (I Corinteni 15, 5-8). Din aceste aratari sau aparitii ale Domnului nostru Iisus Hristos dupa Invierea Sa din morti vedem deja ca El este pre¬zent tainic si Se arata oamenilor cand vrea El, unde vrea El si cum vrea El. Mai observam, de asemenea, ca viata Mantuitorului Iisus Hristos Cel Inviat din morti nu este simpla revenire la viata traita pe pa¬mant printre oameni, ci una diferita. Trupul Sau in¬viat trece prin usile incuiate (cf. Ioan 20, 19), desi Apostolul Toma constata apoi ca Iisus poarta si dupa moarte pe trupul Sau semnele cuielor si al sulitei din timpul rastignirii Sale (cf. Ioan 20, 19). Desi gusta din peste si din fagurele de miere dupa Inviere (cf. Luca 24, 42; Ioan 21, 10), Domnul face aceasta nu pentru ca ar avea nevoie sa-si hraneasca trupul Sau, ci pentru a dovedi ucenicilor Sai ca este El Insusi, nu vreo fantoma sau naluca. Cu alte cuvinte, desi se arata timp de patru¬zeci de zile din cand in cand ucenicilor Sai si altor persoane de pe pamant, Hristos Cel Inviat traieste viata cereasca si ves¬nica, intr-o totala libertate spirituala si fizica, adica liber de toa¬te de¬terminismele si limitele spatiului si ale timpului. Nimeni si ni¬mic din lumea pamanteasca nu-L mai poate atinge sau re¬tine, nici macar cu privirea, decat daca doreste El. Iisus Cel In¬¬viat nu mai moare niciodata, El este vesnic viu: „moartea nu mai are sta¬panire asupra Lui”, dupa cum ne invata Sfantul Apos¬¬tol Pavel (cf. Romani 6, 9). Iisus Cel Inviat din morti traieste o viata noua, ne¬limitata si netrecatoare, nepatimitoa¬re sau nestricacioasa si ne¬muritoare, adica: viata vesnica din Im¬para¬tia lui Dumnezeu. Fagaduinta Mantuitorului Iisus Hristos Cel Inviat din morti facuta ucenicilor Sai: „Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor” (Matei 28, 20), se implineste in Biserica Sa si este traita ca atare de Biserica Sa mai ales dupa Inalta¬rea la ceruri a Domnului Hristos si Pogorarea Duhului Sfant, asa dupa cum El Insusi a prevestit ucenicilor Sai inainte de Pa¬tima si Invierea Sa: „De Ma iubiti, paziti poruncile Mele. Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, Duhul Ade¬va¬ru¬lui, pe Care lumea nu poate sa-L pri¬measca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cu¬noasteti, ca ramane la voi si in voi va fi! Nu va voi lasa orfani: voi veni la voi” (Ioan 14, 15 -18).