RELIGIE / Invataturile P.S. Justinian

Un ghid al intelepciunii si frumusetii launtrice COPILUL * Intotdeauna, fata de copii, am o anumita sfiala, ca fata de orice lucru sacru, pe care-l cinstesti in mod deosebit. * Toti copiii sunt pe dinauntru ca niste printi. Nobletea interioara trebuie insa mereu cultivata ... * Un copil fara parinti este faptura cea mai nefericita de pe pamant. Dar si mai mare nenorocire este atunci cand un copil Il pierde pe Dumnezeu, ramane orfan de Dumnezeu, nu-l cunoaste pe Dumnezeu care este tata, mama, frate si sora. * Rasul sau plansul copiilor darama orice zid, desfiinteaza orice prapastie (...) imblanzeste orice constiinta. * Copilul trebuie invatat cum sa se poarte, cum sa traiasca, cum sa gandeasca, pe Cine sa-l considere Domn si Stapan al Sau. * Nicio greseala nu e mai mare decat a nu fi sincer fata de copii, fata de tineri, care sunt insetati de adevar. O societate care nu este sincera fata de copii este o societate care isi pregateste singura pieirea. * Priviti in ochi copiii. Priviti in ochii lor si Il veti vedea pe Dumnezeu. DREPTURILE OMULUI * A lupta pentru dreptatea lui Dumnezeu inseamna a lupta pentru drepturile cele mai sfinte ale omului ... Cine calca poruncile lui Dumnezeu calca drepturile omului. Orice dusman al lui Dumnezeu este un dusman de moarte al omului. INGERII * Langa fiecare suflet Dumnezeu pune un inger. Iar ingerul pazitor sta langa fiecare, pana la sfarsitul vietii lui (...). Daca vin doi oameni la Sfanta Biserica, iau cu ei si doi ingeri. Daca in Biserica sunt o suta de oameni, sunt si o suta de ingeri. (...) Si toti participa la Sfanta Liturghie. De aceea, noi nu suntem singuri. INGRIJORAREA * Vrea Mantuitorul sa ne scape de o cruce: de crucea cea grea care ne striveste pe toti – grija. Ne asumam noi toata responsabilitatea si toata grija, ca si cum de noi ar depinde totul. Si atunci Dumnezeu incearca sa ne spuna „mai lasati in grija lui Dumnezeu” (...) dati loc providentei, (...) aveti incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu”. CRACIUNUL * Nasterea Domnului purifica inimile si gandurile, ne face sa ne simtim din nou proaspeti, curati, luminosi ca fulgii de nea... * Fiul lui Dumnezeu ne vine ca oaspete in noaptea de Craciun, sub chipul fiecarui colindator, al fiecarui prieten sau cunoscut... * De bucuria acestei seri as dori sa aiba parte toti cei dragi, toate sufletele bune ce-mi sunt cunoscute, tot omul care, indiferent de pozitia lui, are in suflet setea de lumina, dorul dupa Cel etern, foamea de ceva netrecator, frumos si plin de viata. * Nasterea Domnului este praznicul mai important decat crearea lumii. Crearea lumii n-avea sens daca Dumnezeu cel creat nu s-ar fi coborat in lumea creata. * Iata ce dar ne-a adus nasterea lui Isus Hristos: darul vietii, darul iertarii, darul impacarii, darul mantuirii si al fericirii vesnice. * Craciunul este sarbatoarea care intinereste lumea, care lumineaza toate casele, care insenineaza toate inimile. * Prin Nasterea lui Isus Hristos pamantul a devenit mai luminos. Globul acesta, care in comparatie cu alte corpuri ceresti este foarte modest, a devenit mai important decat tot universul. * Craciunul nu este batran; el este tanar, pentru ca este la fel de actual ca si acum doua mii de ani. De aceea, cu fiecare Craciun, intinerim si noi, traind bucurii impreuna cu copiii nostri, bucurii care vin de la Dumnezeu. * Nasterea Domnului ne ajuta sa renastem, sa ne reintoarcem spre Izvorul de unde am plecat. Sa incepem in fiecare an viata din nou. Sa ne retraim copilaria.... CREDINTA * Cu acest cuvant dumnezeiesc si sfant, rostit de Iisus Hristos cand s-a despartit de ucenicii sai: „Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului” traiesc toti crestinii. Credinta ca Iisus este cu noi ne-o dovedeste Biserica Sa, care de doua mii de ani n-a putut fi biruita si nici pustiita... * Ce rost are pe lumea aceasta un fir de lumanare? (...) Inseamna o marturisire, un crez: cred in lumina, cred in Hristos. * Ca aurul a fost credinta noastra romaneasca, curata si nepatata. Ca smirna plina de mireasma sfanta a fost evlavia sufletului si curatia trupului oricarui roman adevarat. Ca tamaia ce arde in fata Sfantului Altar a fost rugaciunea si jertfa poporului roman. * Credinta in Inviere si in viata vesnica a facut din pescari, apostoli, din pacatosi, sfinti si din oameni fricosi, eroi si martiri. DESAVARSIREA * Tuturor oamenilor le doresc ghimpii greu de stapanit ai nemultumirii de sine, ca pe cel mai pretios si luminos dar. * E in firea oamenilor (...) zbuciumul, nemultumirea de sine, setea dupa noi orizonturi, dorul dupa desavarsire. DEZBINAREA * Il vad pe Iisus cu crucea pe umar, cu mainile crispate de durere, dar cu ochii indreptati spre ceruri, spre Tatal. Ce adanc este momentul acesta! Cat de vinovati suntem toti pentru aceasta durere ce i-am provocat-o Fiului si atunci si acum, prin dezbinarea noastra. DUHOVNICUL * Duhovnicul, si el ca un psiholog , te asculta bine, iti da si el aceleasi indrumari ca si psihologul, dar in plus iti mai da absolvirea de pacat, de faradelegile pe care le-ai facut. Te dezleaga in numele lui Hristos (...) Si fiul duhovnicesc nu iese ca de la psiholog, cu banii dati si doar cu niste sfaturi omenesti, ci iese cu sufletul impacat; el iese de acolo ca un prunc curat. * Dorinta de se marturisi este in firea omului. A te confesa e o nevoie naturala (...). Numai ca duhovnicul este omul lui Dumnezeu, om cu puteri supreme, in timp ce psihologul este un om fara puteri divine, fara putere de a ierta si de a te dezlega. FEMEIA * Nu L-a vandut pe Dumnezeu niciodata, nicio femeie. Barbatii au fost aceia care au facut razboaie, care s-au ucis (...) care au tagaduit existenta lui Dumnezeu. Femeile nu au facut aceasta. * Primul lucru pe care este datoare femeia din timpurile noastre sa-l implineasca este sa-si pastreze cu grija toate calitatile cu care a inzestrat-o Dumnezeu; sa isi pastreze feminitatea cu farmecul ei luminat si curat, prin care femeia insenineaza viata; sa-si pazeasca integritatea morala, prin care (...) se poate impune si face ascultata ca o regina. Sa se imbrace cu cel mai frumos vesmant, cu haina imperiala ce se numeste demnitate. * Ceva din nefericirea Evei, din grija, din spaima Evei, poarta in faptura ei, fiecare femeie. I.P.S. Iustinian Chira, Episcopul Maramuresului si Satmarului