RELIGIE / Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

* Intrarea Maicii Domnului in Biserica, numita si Aducerea Maicii Domnului la Templu, este unul din Praznicele Imparatesti ale Bisericii Ortodoxe, sarbatorit in 21 noiembrie. In conformitate cu traditia, Fecioara Maria a fost dusa de parintii sai, Ioachim si Ana, la Templul Evreiesc din Ierusalim, pe cand era copila, unde a trait si slujit ca fecioara in Templu pana la logodna ei cu Sfantul Iosif. Unul din izvoarele cele mai vechi ale acestei traditii este Protoevanghelia lui Iacov, una din Evangheliile neincluse in canonul Scripturii, Evanghelia Copilariei dupa Iacob. Maria a fost primita solemn de comunitatea templului, condusa de preotul Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul. A fost condusa in acel loc sfant ca sa devina ea insasi „Sfanta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserica vie si templu al pruncului dumnezeiesc, care se va naste din ea. Biserica vede in aceasta sarbatoare ziua in care templul material din Ierusalim inceteaza a mai fi locuinta lui Dumnezeu. Intrarea Maicii Domnului in Biserica este cea mai noua sarbatoare inchinata Maicii Domnului, inscrisa in calendar din secolul al VI-lea, dupa ce s-a ridicat la Ierusalim, sub domnia imparatului Iustinian, o biserica numita „Sfanta Maria cea Noua”. Sarbatoarea, cu data fixa (21 noiembrie), s-a extins apoi in tot Orientul crestin si in Occident. Este marcata cu cruce rosie in calendar si este zi de dezlegare la peste. Intrarea in Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Nascatoare a pricinuit ortodocsilor crestini praznic minunat și tuturor. Fiindca s-a facut aceasta intr-un chip minunat și este inainte-mergatoare a marii și minunatei taine a intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, care avea a se face in lume prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrarii s-a inceput din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenita, fiindca mai toata viața a petrecut-o stearpa fara sa nasca prunc, ruga impreuna cu barbatul sau Ioachim, pe Stapanul firii, ca sa le daruiasca lor prunc, si fagaduindu-se ca, daca vor castiga dorirea, indata vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel nascut. Și asa a nascut pe ceea ce s-a facut pricina mantuirii neamului omenesc, pe impacatoarea și imprietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina innoirii de a doua oara a lui Adam cel cazut și a scularii și a indumnezeirii lui, pe Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare Maria. Cand a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o pe ea, in ziua de astazi, in Templu. Și plinindu-și fagaduința au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu, celui ce le-a daruit-o; și au dat-o pe ea preotilor și mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta, luand-o pe ea, a adus-o in cele mai dinlauntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o data pe an intra. Și aceasta a facut-o dupa vointa lui Dumnezeu, Celui ce dupa putin avea a Se naste dintr-insa spre indreptarea si mantuirea lumii. Deci acolo a ramas Fecioara doisprezece ani, cu rara cuviinta, hranindu-se cu hrana cereasca de catre Arhanghelul Gavriil. Invrednicindu-se și dumnezeiestii aratari, pana ce s-a apropiat vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri si a descoperirilor celor ceresti, și mai presus de fire, care i s-au aratat ei. Ca a binevoit Dumnezeu a Se intrupa dintr-insa pentru iubirea de oameni, ca sa innoiasca de a doua oara lumea cea stricata prin pacat. Atunci Nascatoarea de Dumnezeu, iesind din Sfintele Sfintelor, a fost data lui Iosif, logodnicului, ca acela sa-i fie pazitor si martor al fecioriei ei și ca sa slujeasca, atat la nasterea ei cea mai presus de fire, cat și la fuga ei cea in Egipt și la intoarcerea cea de acolo in pamantul lui Israel.