RELIGIE / Interviu cu Inalt Preasfintitul Justinian Chira, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului

Sfintenia tineretii Cat sunt de importante pentru Inalt PreaSfintia Voastra intalnirile cu tinerii? Pentru mine orice intalnire este foarte importanta, nu numai cu tinerii, ci cu orice om. Este deosebit de importanta pentru ca eu cand ma intalnesc cu un om parca ma intalnesc cu Dumnezeu, deoarece in fiecare om exista si o parte din dumnezeire: sufletul. Intotdeauna am sentimentul acesta, cu orice om ma intalnesc, de orice varsta, de orice stare, am aceeasi bucurie ca si cum m-as intalni cu Dumnezeu. Intalnirile cu tinerii sunt foarte importante si din alt punct de vedere. Dupa parerea mea, cu tanarul trebuie sa vorbesti si sa-l privesti cu foarte multa evlavie! In vremurile noastre, societatea nu priveste tineretul in adevarata lui lumina. Ii vede numai aspectele negative. Dar nu partile negative reprezinta tineretul. Tanarul nu este ceea ce apare: zburdalnic, pacatos, neascultator, razvratit. Nu acesta este el. In spatele acestor manifestari tineresti exista omul de maine, marele om de maine, personalitatea de maine. Acestea trec, asa cum trec vanturile de primavara – stiti ca intre martie si aprilie atmosfera este tulburata, atunci sunt „zilele babelor”. Aceste manifestari trec si ramane aurul curat din tanar. In tinerete este aur curat, este cea mai frumoasa perioada din viata omului. Tanarul trebuie sa fie constientizat despre ce inseamna tineretea, cat este de frumoasa tineretea, cat este de sfanta tineretea, cat este de sfant trupul tanarului. Cat timp tanarul si-a pastrat puritatea si curatenia, trupul lui este ca al unui inger, ca al unui arhanghel. Ati vazut voi un inger batran cu aripi? Toti ingerii cu aripi sunt aratati in chipul frumos al tinerilor. Asa este? Si atunci, iata cum trebuie sa gandim si sa vorbim despre tineri. Sa le vorbim ce inseamna de fapt ei, ca tineri. Oricare pedagog, oricare duhovnic, oricare tata, oricare mama trebuie sa spuna aceasta: „Dragul meu, tu esti ca Adam cand a fost in Rai, inainte de a cadea in pacate. Tu ai corpul tau sfant, ca un vas adevarat al Duhului Sfant. Si privirea ta, si ochii tai, si gandirea ta, si piciorul tau sunt asa de frumoase si de sfinte, totul este armonie!” Tineretul are nevoie de iubire, nu sa fie judecat, nu sa fie mereu ocarat, nu sa fie condamnat. Greseli am avut toti, caci toti am fost tineri. Tineretul are nevoie de respectul intregii societati si de iubire. Ceea ce a facut tatal fiului cel ratacit face si Dumnezeu atunci cand un tanar se intoarce, se caieste si isi plange pacatele, cand acolo la picioarele altarului, sub umbra patrafirului isi spovedeste pacatele cu toata puterea lui si cu toata cainta lui. Deci, de iubire are nevoie tineretul, sa fie iubit asa cum este, dar sa fie cu adevarat iubit. In acelasi timp, tineretul are nevoie de prietenie. Cel mai frumos dar pe care doresti sa-l cuceresti este sa ai prieteni. Nimic nu ne este asa de placut ca prietenia adevarata. Prietenia este implinirea. Apoi, fiecare tanar are nevoie sa fie ocrotit de cineva. Tanarul simte foarte puternic aceasta dorinta. Toata societatea trebuie sa-l ocroteasca pe tanar. Aceasta este datoria ceasului de fata, acesta este secretul daca nu vrem ca infernul sa ne inghita intreaga societate. Si sa nu uitam ca tanarul este barbatul de maine. El se va casatori, va deveni stapan al unei familii, va avea datoria de tata, de sot, va fi barbat ca un imparat. Care este sensul vietii si ce trebuie sa faca omul pe pamant? Intrebarea pe care mi-ai pus-o dumneata mi-o pune toata lumea: ce sa fac ca sa fiu om? De fapt cu totii ne intrebam ce sa facem ca sa ne implinim scopul vietii noastre. Aceasta intrebare este in toata fiinta omeneasca care doreste nemurirea, viata de veci. Asa este? Orice om pune aceasta intrebare. Poate sa aiba oricata bogatie, tot nu este fericit cu adevarat. Poate sa aiba ranguri cat de mari, si tot nu este fericit. Poate sa aiba oricata frumusete, tinerete si altele si nu este fericit. Pentru ca omul stie si simte ca nu este o fiinta trecatoare, ci este o fiinta nemuritoare, o fiinta care trebuie sa lupte pentru nemurire, pentru fericirea vesnica. Fericirea de aici este numai o himera, numai o aratare. Fericirea de aici nu este de durata, este foarte trecatoare. Si atunci orice om doreste fericirea vesnica, eterna. Nemurirea. Raspunsul la intrebarea pe care dumneata mi-ai adresat-o este acesta: sa cunoasca Revelatia. Sa-L cunoasca pe Hristos. Sa cunoasca cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul lui Iisus Hristos. Sa implineasca poruncile. Si porunca cea dintai este iubirea! In dragoste, in iubire, se cuprind toate celelalte porunci. Daca-L iubim pe Dumnezeu nu vom face pacate. Caci atunci cand iubesti pe cineva esti in stare sa-ti dai viata pentru el. Noi trebuie sa invatam sa iubim, sa ne iubim unii pe altii. Porunca este „sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Nu in sens de narcisism! Dragostea de sine inseamna a-ti respecta trupul tau, osul tau, carnea ta, sa fii constient ca acestea sunt sfinte si ne-au fost incredintate de Dumnezeu, ca acest corp este templul Sfantului Duh. In aceasta carcasa de oase si de carne se cuprinde dumnezeirea – sufletul nostru. Si atunci concluzia este ca a-l iubi pe aproapele ca pe tine insuti inseamna sa iubesti si sa respecti creatura lui Dumnezeu, fara sa o pervertesti si sa o patezi prin pacat. Marea nenorocire este ca omul nu intreaba pe Hristos, nu se lupta sa-L cunoasca pe Hristos. Toata lumea stie despre Hristos. Stie ca S-a nascut, ca a patimit. Dar in profunzime nu se cunoaste personalitatea Lui. Intreaga societate si, in mod cu totul deosebit, tanarul are aceasta obligatie: sa lupte sa-L cunoasca pe mentorul tuturor, pe invatatorul nostru adevarat. Numai El ne poate da raspuns la toate intrebarile adevarate. Numai El! Aici in Baia Mare a fost un guru din China si a tinut mai multe conferinte la Universitate. Mult tineret a participat la aceste conferinte. Dupa o conferinta cineva s-a ridicat si a spus „Maestre, vrem sa iti punem o intrebare. Recomandati-ne pe cine sa alegem noi mentor, pe cine sa alegem noi model?” Si acest guru chinez a lasat fruntea in jos, ganditor. Apoi si-a ridicat fruntea, s-a uitat la tot tineretul si a raspuns: „Pe Iisus Hristos, pe El sa - L avem vesnic model. El este mentorul adevarat al intregii omeniri”. Un chinez comunist ateu L-a indicat pe Iisus Hristos. Lumea crestina este convinsa de acest lucru? Eu il intalnesc pe Hristos in Evanghelie, in icoana, si in Sfanta Cuminecatura. Acolo Il vad pe Iisus Hristos. Ca sa indreptam aceasta tulburare si neliniste generala pe plan mondial, datoria tineretului este sa se lupte sa -L cunoasca pe Hristos. Si daca -L va cunoaste pe Hristos, sa se lupte ca Hristos sa devina un prieten al lui. Evanghelistul Ioan ne spune ca a zis Hristos: „Voi sunteti prietenii Mei”, dar a continuat aratand in ce chip este posibil aceasta: „daca faceti ce va poruncesc Eu”. Si astfel ajungem tot la porunci. Noi putem sa devenim prietenii lui Hristos, prietenii lui Dumnezeu, cu conditia sa cunoastem poruncile si sa le indeplinim. Cum putem fi oameni ai lui Dumnezeu in ceea ce facem? Sa inveti sa fii omul lui Dumnezeu. Sa invatati toti. Sa nu asteptati numai de la altii, pentru ca si cei care conduc de la catedra sunt si ei oameni, oameni care au cucerit, mai mult sau mai putin, calitatea de om al lui Dumnezeu. Trebuie sa mergi dincolo de invatator, de mama, de tata, de profesor, si asa mai departe. Sa te intorci cu fata catre invatatorul suprem al omenirii, catre Hristos, si de la El sa inveti cum sa fii om. El este Fiul Omului. El este omul in adevaratul sens al cuvantului. Noi, ceilalti, de la copil pana la mosneag, suntem oameni cu neputinte, cu patimi, care avem in cap ceea ce ne-au bagat in cap cei fara de Dumnezeu. In regimul trecut s-a promovat foarte mult ateismul prin invatatori si profesori. Si acum se plang oamenii in varsta: „m-a nenorocit invatatorul, ca mi-a spus ca eu am fost maimuta!” Iata ce rol nefericit au avut acesti dascali! N-au facut-o de bunavoie, dar totusi au facut-o si aceste ganduri au ramas in mintile multora. Problemele religioase sunt asa de serioase, asa de profunde, incat iti trebuie un har special de la Dumnezeu ca sa le poti intelege. Poti fi mare profesor universitar, poti fi un mare tehnician, poti fi mare savant si totusi sa nu ai puterea credintei in Dumnezeu. Pentru ca aceste probleme, problema existentei lui Dumnezeu, problema Intruparii lui Iisus Hristos, problema Nasterii lui Dumnezeu pe pamant, problema Invierii sunt atat de inalte, atat de profunde, atat de cutremuratoare, incat trebuie un har special. Un taran, un muncitor simplu, de multe ori ne depaseste pe noi cei cu studii multe si cu multa carte. Pentru ca el aude si asculta de glasul constiintei. El aude inima ca bate in ritm cu inima universului! Ca asa-i facuta inima omului, sa bata in ritm cu universul intreg si cu inima lui Hristos. Si aceasta trebuie sa o facem toti, sa ne plecam urechea la pulsul universului! Acest univers vorbeste despre Dumnezeu. Nu oricine este in stare sa faca treaba aceasta pentru ca nu toti vor sa o faca. Spun unii: „eu am studii multe, nu cred asa ca toata baba”. Dar baba aceasta este mult mai de valoare in fata universului decat savantul care -L tagaduieste pe Dumnezeu. (va urma) (Sursa: Revista „Cuvinte pentru tineri”, editata de Manastirea Putna, 2009)