RELIGIE / Inceputurile vietii bisericesti in Tara Chioarului si Lapusului

Documentele vorbesc despre tinuturile Chioarului incepand din a doua jumatate a secolului al XIII-lea si continuand cu secolul al XIV-lea. Hrisoave pastrate in arhiva Conventului de Lehei si trecute in arhiva Muzeului din Budapesta, ne ofera informatii despre satele care faceau parte din aceasta „Tara”. Cetatea Chioarului prezinta interes din doua puncte de vedere si anume: pe de o parte, aici si-a stabilit „cartierul general” vestitul haiduc Pintea Viteazul, iar, pe de alta parte, tot aici, s-a asezat meteoric marele voievod Mihai Viteazul, cata vreme a domnit peste Chioar. Chioarul este o regiune istorica romaneasca, unde romanii aveau organizatii foarte puternice inca din vechime. Regele Ludovic cel Mare atribuie acest tinut, printr-un document din 1378, voievozilor maramureseni Sas si Balita Voievod. Chioarul a avut si are peste 80 de comune, curat romanesti, singura localitate cu populatie romana si maghiara fiind Berchezul, o colonie ungureasca pusa strategic pe valea ce duce catre Cetatea Chioarului. (...) Centrul administrativ, economic, cultural si bisericesc al acestui tinut este Targu Lapus, atestat documentar din anul 1291, printr-un act in care figureaza sub numele de Lapus, nume pe care orasul l-a pastrat neschimbat pana azi. (...). Spre deosebire de Maramuresul de pes¬te Gutai, unde s-a putut dezvalui, in lumi¬na do¬cumentelor, viata bisericeasca a roma­nilor, in Chioar si Lapus, acest lucru este greu de facut, intrucat materialele documentare sunt extrem de putine. Asta s-a datorat navalirilor tatare care au incendiat si pradat multe biserici romanesti, distrugand documente vechi, romanii ca simplii iobagi, neputandu-le stavili din lipsa de aparare. Din documentele ramase si din inscriptiile pastrate in diferite biserici si carti de slujba, se evidentiaza ca, locuitorii acestui frumos colt de tara romaneasca, au avut o viata spirituala intensa. Astfel, cea mai veche biserica pastrata este cea din localitatea Sacalaseni, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, in hrisovul din pridvorul ei putandu-se citi: „aceasta sfanta biserica s-a zidit pe vremea taranimii, in anul 1442”. Tot in secolul al XV-lea sunt atestate docu¬mentar bisericile din: Valenii Somcutei, Cul¬¬cea, Posta, Sapaia, Remetea Chioarului, Co¬ruia, vechea biserica din Finteusu Mare, Carpinis si Carbunari, toate din Tara Chioarului. Localitatea Rogoz, din tinutul Lapusului, este cumparata de catre domnitorul moldovean Bogdan cel Orb, in anul 1506. Odata cu el vine aici si preotul Herman, de neam nobil, care s-a asezat in Rogoz pe o colina din dreapta raului Lapus, ridicand aici o biserica in stil moldovenesc. Unul din nepotii lui, Herman Dan, ajunge, in anul 1998, la demnitatea si rangul de cneaz. Alaturi de biserica din Rogoz, sunt atestate documentar si alte biserici, la fel de vechi, cum sunt cele din Libotin, Cupseni, Sasa, Vima Mica si Cetatele. De la biserica din Sasa ne-a ramas inscris pe o carte de cult numele slujitorului acestei biserici si anume preotul Petre. In documentele si inscriptiile chiorene apar, alaturi de preoti si celelalte trepte clericale. Astfel, in anul 1609 se pomeneste de diaconul Ionas din Prislop, care ajunge vicecapitan al Cetatii Chioarului, de diacul Ioan, voievod din Glodul Somesului, si de protopopiii Pop Vasile, carturarul din Fauresti, Toader din Lemniu, Ionut din Coruia si Stefan din Coas, membrii ai scaunului de judecata din Chioar. Viata monahala era infloritoare in aceasta epoca, marturie in acest sens stand manastirile din Valenii Somcutei, Habra, Manastur, Brebeni, Lascaia, Dolheni, Somcuta si Ciocmani. Intre ele, de cea mai larga popularitate s-a bucurat manastirea Habra, de langa Baia Mare, care rivalizeaza cu Perii Maramuresului, fiind ocrotita de Voievodul Mihai Viteazul si devenind locul de resedinta al mai multor episcopi in secolul al XVII-lea. (...) La Sinodul de la Iasi, tinut in 2 iunie 1600, alaturi de semnatura lui Dionisie Rally, omul de incredere al voievodului si loctiitorul scaunului mitropolitan al Sucevei, apare si semnatura „smeritului episcop Efrem al Habrului”. Nu se cunoaste inca jurisdictia de care se bucura episcopul Efrem, insa, luand in considerare un memoriu semnat de preotii locului, in 1614, catre Curtea Imperiala, inclinam sa credem ca, pe timpul lui Mihai Viteazul, episcopul de Habra pastora credinciosii ortodocsi din tinuturile Chioarului, Baii Mare si Satmarului. (...) Alaturi de Efrem, episcopul Chioarului, din aceeasi epoca, mai aflam numele si activitatea episcopului Serghie. (...). Al treilea ierarh cunoscut cu numele in Chioar, este episcopul Savul, care a fost asezat aici la 12 aprilie 1650, printr-o diploma a principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea. Pr. Dr. Vasile Augustin, Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Marauresului si Satmarului