RELIGIE / Icoana

Icoana din casa crestinului este o marturisire a credintei in Dumnezeu. Prezenta icoanei arata ca acea casa este increstinata, ca familia care locuieste acolo este crestina. In traditia noastra se pastreaza credinta ca este bine ca icoana sa o primesti in dar. De aceea, amintim aici momentele prielnice pentru un astfel de gest binecuvantat. Este frumos si foarte potrivit ca nasul sa daruiasca prima iconita la botez, la fel, nasii de cununie, parintii pot si ei sa daruiasca o icoana copiilor, cand acestia se muta la casa noua. In toate aceste prilejuri sau cu alte ocazii, preotul parohiei poate si el sa ofere icoane credinciosilor sai. Putem oferi o icoana in dar prietenilor nostri, folosindu-ne de un prilej anume sau de o simpla vizita. Daca totusi nu vom primi in dar icoana, este de la sine inteles ca nu vom sta fara icoana, asteptand, ci ne-o vom procura singuri. Icoana mostenita de la parinti este una dintre cele mai de pret mosteniri. Ea are rolul de a ne lega de parintii si stramosii nostri prin cea mai trainica legatura, cea a credintei. Icoana veche, in fata careia s-au rugat parintii, bunicii si strabunicii nostri poarta incarcatura cre¬din¬tei si rugaciu¬ni¬lor acestora. Continuitatea cre¬dintei este un ele¬ment foarte pre¬tios pentru spiritualitatea ortodoxa. De aici, si aprecierea deosebita pe care o acordam traditiei. Nu trebuie sa renuntam la icoanele mostenite, avem datoria de a le lasa mostenire sfanta si testament al credintei copiilor si nepotilor nostri. Daca nu am mostenit o icoana, putem sa ne ingrijim noi ca in familia noastra sa intre o icoana de pret pe care sa o lasam mostenire. Cele mai multe dintre casele crestinilor au amenajat un loc anume, un coltisor pentru rugaciune. Acesta este intr-un loc mai ferit din casa, desigur tot in partea de rasarit, in jurul unei icoane. Este un fel de altar unde se pastreaza toate lucrurile sfintite din casa. Aici pastram aghiasma mare, apa sfintita de la sfestanie, anafora, tamaia, lumanarile, busuiocul, salcia sau frunza de nuc aduse de la biserica de Florii sau de Rusalii. Tot aici este bine sa avem o masuta mica sau un analog mic, pe care vom putea pune cartea sau cartile noastre de rugaciune. In coltisorul de rugaciune este bine sa avem o candela. In fiecare casa trebuie sa existe cel putin o candela. Se va folosi candela cu ulei si fitil. Candela este lumina de veghere, de priveghere, pe care ar trebui sa o tinem tot timpul aprinsa in casa. Va amintiti pilda fecioarelor din Evanghelie, care asteptau pe Mantuitorul cu candelele aprinse. Cele care nu au avut suficient untdelemn pentru a arde continuu candelele au pierdut venirea Mantuitorului. Arderea continua a candelei este raspunsul crestinului la indemnul Mantuitorului: “Privegheati ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului.” (Matei 25, 13). Crestinul aprinde lumanarea sau candela ori de cate ori vrea sa se intalneasca cu Dumnezeu. Candela aprinsa este semn al nadejdii pe care noi ne-o punem in Dumnezeu, ca El sa fie ocrotitorul nos¬tru si al casei noastre. Cine nu poate pastra candela mereu aprinsa este bine sa o aprinda seara, sau ori de cate ori se roaga. De asemenea, aprindem candela in zilele de sarbatoare, incepand cu seara din ajunul sarbatorii respective. Exista candele la magazinele de obiecte bisericesti, la biserici si la manastiri. Este bine sa ne ingrijim de o candela frumoasa, care sa fie si podoaba de pret in casa noastra. Ea ne duce cu gandul la Dumnezeu si ne aduce aminte de rugaciune. Varstnicii tin can¬¬de¬la aprinsa pentru ca nu cumva sa le vina ceasul sfarsitului pe neasteptate si sa moara fara lumina. Lumina este sfestnicul alergarii noastre catre Dumnezeu si catre Imparatia luminii. Alegem lumina pentru ca lumina este semnul dorului nostru de Dumnezeu cel prezent in icoana din casa fiecarui crestin. Este bine sa avem in fiecare camera cate o icoana. Locul icoanei in casa este pe peretele de rasarit. Pe peretele cu icoana nu trebuie sa mai punem nimic altceva, pentru ca atentia noastra sa nu fie distrasa in timpul rugaciunii. Punem icoana la rasarit pentru ca ne rugam intotdeauna cu fata catre rasarit, si la biserica, si acasa. Rasaritul este locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mantuitorului Hristos, numit in rugaciunile Bisericii «Rasaritul cel de sus”, “Soarele Dreptatii». Lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui si al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei. Deci, trebuie sa avem grija sa asezam icoana la rasarit, pentru a ne inchina cu fata catre rasarit. Inainte de a fi asezata in casa, icoana noua se aduce la biserica pentru a fi sfintita. Ea se lasa la biserica - de obicei patruzeci de zile - timp in care este tinuta in Sfantul Altar. Intre timp, sau la sfarsitul celor patruzeci de zile, preotul o sfinteste, stropind-o cu apa sfintita si rostind rugaciunile randuite de Biserica. Protosinghel Casian Filip, Eclesiarhul Catedralei Episcopale “Sfanta Treime” Baia Mare