RELIGIE / Fericirile (I)

* Fericirile sunt noua indemnuri cu care Mantuitorul isi incepe Predica pe munte. De aici si denumirea de “Muntele Fericirilor” care se identifica cu Muntele Kurun Hattin (Munte inalt de 560 m), situat la 7 km nord-vest de orasul Tiberias, pe malul vestic al Marii Tiberiadei. Prin aceste fericiri se arata si se defineste caracterul acestei imparatii, deasemenea si insusirile locuitorilor acestei imparatii. Iisus le-a rostit pe Munte ca invataturi, nu ca porunci, ci in chip de „fericiri” care corespund spiritului liber si al moralei crestine. (Iacob 1.25). La fiecare fericire gasim mai intai indemnul sau invatatura morala, iar mai apoi fagaduinta rasplatirii, adica raspalta dobandirii Ierusalimului Cel de Sus. Fiecare invatatura incepe cu „fericiti”, ce reprezinta o slava de bucurie care este in sufletul fiecarui crestin ce-L urmeaza pe Domnul, iar sfarsitul fericirilor duce la fericirea partiala din aceasta viata si la fericirea deplina in viata viitoare. “Fericiti cel saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor. “ Imparatia lui Dumnezeu incepe de aici din viata aceasta, din felul cum stim sa ne-o agonisim, din straduinta noastra de a implini voia lui Dumnezeu. In cele ce urmeaza vom incerca sa talcuim cele noua Fericiri, pentru ca ele sunt pietre de temelie care asigura binele vremelnic si vesnic al oamenilor. Prin mesajul sau divin, Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a deschis mai multe cai catre fericire, invatandu-ne cum trebuie sa traim pentru a fi desavarsiti. Una dintre ele poate fi a ta. Cine sunt cei fericiti? “Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor va fi Imparatia Tatalui Ceresc. “ “Saraci cu duhul” sunt cei care s-au curatat de orice urma de egoism. Cei care sunt “saraci cu duhul” nu mai doresc pentru ei nimic din ceea ce apartine acestei lumi. Dorintele mor incet in fiinta lor. Ei doresc Intelepciunea divina. Prin scurte cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este saracia cu duhul. “Saraci cu duhul” sunt crestinii care cugeta necontenit la desavarsirea dumnezeiasca si isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantului, isi golesc mintea de cunostintele desarte pentru a fi umpluta cu bunurile ceresti. Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu, si ca atata vreme cat petrec in trup sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor adica fericirea vesnica pentru cei care prin credinta si nadejde o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica. Smerenia este deci prima virtute ce se cere crestinilor. Fara ea nimeni nu poate trai o viata cu adevarat crestina pentru ca ii lipseste dorinta de a se lupta cu pacatele si de a dobandi virtutea. Fara smerenie, crestinul nu se afla in stare de a simti nevoia harului dumnezeiesc si prin aceasta se lipseste tocmai de ceea ce are neaparata trebuinta. Ca niste cersetori nemernici sa cerem mereu cu inima zdrobita, ajutorul de Sus. ”Cine se smereste se va inalta si cine se va inalta se va smeri”. (va urma). *“Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor”. * “Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia”. * “Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul”. * „Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura”. * “Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui”. * “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. * “Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. * “Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor”. * “Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri.” Protos. Casian Filip - Eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sf. Treime”