RELIGIE / Decretul 410. Context istoric si consecinte defavorabile Bisericii

* In 18 noiembrie 2009, in Sala sinodala din Resedinta patriarhala, sub presedintia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a avut loc sedinta comemorativa a Permanentei Consiliului National Bisericesc cu tema: „Decretul 410/1959 privind reglementarea vietii monahale. Context istoric si consecinte defavorabile Bisericii“, informeaza cotidianul „Ziarul Lumina“. Sedinta a fost deschisa de catre Intaistatatorul Bisericii noastre, care a evidentiat ca, in urma decretului din 1959, impreuna cu monahii si monahiile au suferit si clerici, iar in manastirile care s-au inchis au fost si mostenitori mireni. In continuare, pentru intelegerea mai clara a aspectului juridic al acestui decret, cat si a contextului istoric, ideologic, politic in care decretul a fost emis, precum si pentru evidentierea consecintelor din punct de vedere social si spiritual ale acestui decret nefast, au sustinut comunicari pe aceasta tema parintele Ionut Corduneanu, jurist si consilier patriarhal - Cancelaria Sfantului Sinod, Oficiul juridic, domnul dr. George Enache, istoric, si domnul Adrian Nicolae Petcu, istoric. In incheiere, Patriarhul Romaniei a remarcat faptul ca patriarhul de vrednica pomenire Justinian a aparat monahii si monahiile din manastiri, dand o interpretare foarte inteleapta si apologetica Decretului 410. „Vedem cu foarte mare recunostinta cum un om intelept, care a iubit Biserica, a incercat sa gaseasca modalitati de interpretare a Decretului 410 in favoarea bisericii, in favoarea monahilor“, a spus PF Patriarh Daniel. „Trebuie sa intensificam recunostinta noastra fata de memoria acestui patriarh luptator“ De asemenea, Parintele Patriarh a evidentiat ca Arhiepiscopia Bucurestilor a fost eparhia in care s-a aplicat cel mai putin, cu cea mai putina strictete acest Decret 410, toate aceste adevaruri fiind confirmate prin studiul Arhivelor Securitatii, si, de asemenea, a aratat ca patriarhul Justinian i-a incurajat pe toti cei care doreau sa se intoarca in manastiri dupa ce au plecat. In acest cuvant evocator, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a mai subliniat ca, pentru toate aceste aspecte, care arata o lupta deosebit de grea si in acelasi timp un curaj si o perseverenta de pastor de suflete, trebuie insistat mai mult pentru a avea o imagine completa a pastoririi patriarhului Justinian. „Pentru toate aceste stradanii, si eforturi, si lupte duhovnicesti impotriva unui regim totalitar comunist, trebuie sa intensificam recunostinta noastra fata de memoria acestui patriarh luptator, pastor de suflete. Trebuie sa invatam din exemplul patriarhului Justinian cum sa aparam Biserica si astazi. Desi contextul este diferit, o anumita atitudine anticlericala si antimonahala se perpetueaza, de la iluminism incoace, sub forme sau expresii diferite, dar totusi constante. Exista o tendinta de a reduce rolul Bisericii in societate si, in acelasi timp, de a reprosa Bisericii ca nu se implica suficient in societate. Exista o tendinta de a considera rugaciunea ca o inutilitate, ca o neproductivitate, ca timp pierdut. Noi consideram insa rugaciunea ca cea mai importanta activitate, pentru ca nu modeleaza lumea din jurul nostru, din exteriorul nostru, ci lumea din interiorul nostru. Vidul secularizarii este teama de interioritate, iar daca interioritatea noastra este plina de comuniunea omului cu Dumnezeu Cel vesnic, creatorul universului, atunci omul se simte la adevarata lui demnitate, de partener de dialog vesnic cu Dumnezeu“, a spus Patriarhul Romaniei. Decretul prigoanei monahilor * Decretul nr. 410/1959 a constituit unul dintre cele mai mari abuzuri impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, reprezentand inca de la adoptare o prevedere neconstitutionala raportat chiar la Constitutia din anul 1952, sub regimul careia a aparut, Constitutie care garanta libertatea si autonomia cultelor. El este o dovada a ingradirii libertatii de credinta pe care o impunea regimul comunist ca politica de stat. * Decretul a fost adoptat in urma refuzului constant al ierarhiei ortodoxe de a-si asuma „din proprie initiativa“ vreo decizie defavorabila monahismului, asa cum ar fi dorit regimul comunist. * Aplicarea Decretului nr. 410/1959 a fost abuziva de la inceput, din cauza caracterului retroactiv ce i s-a dat si zelului manifestat de organele represive ale regimului.