RELIGIE / Comemorarea prigoanei de la Rohia

* Duminica, 1 noiembrie, PS Justinian Chira a savarsit Sfanta Liturghie la Manastirea „Sfanta Ana” din Rohia. In aceasta zi s-au implinit 50 de ani de cand au fost dati afara din Manastirea Rohia, de catre autoritatile comuniste, toti parintii si fratii, ramanand in Sfanta Manastire doar staretul de atunci, protosinghelul Justinian Chira. Cu aceasta ocazie PS Justinian a savarsit Sfanta Liturghie in amintirea parintilor si fratilor izgoniti, iar in memoria celor trecuti la Domnul a ridicat un parastas. Alaturi de PS Sa au slujit patru dintre parintii care au fost nevoiti sa paraseasca manastirea in 1959: arhim. Serafim Man, arhim. Paisie - staretul Manastirii Dealu Mare, parintii Neofit si Vasile Burzo. Inceputurile manastirii sunt legate de persoana preotului ortodox roman Nicolae Gherman (1877-1959), paroh in satul de la poalele Dealului Viei – Rohia, deal pe care se gaseste asezata manastirea. Preotul ctitor a zidit manastirea in memoria fiicei sale, copila Anuta, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul in noiembrie 1922, la varsta de numai 10 anisori. Aceasta fetita s-a facut un binevestitor al voii Domnului caci, nopti de-a randul, copila ii aparea in vis tatalui ei, rugandu-l sa construiasca o casa Maicii Domnului” in Dealul Viei din hotarul Rohiei. La inceput, indureratul parinte tainuia in inima sa visele, pana cand, intr-o zi, o femeie credincioasa, Floarea lui Ilie, a venit la el si i-a spus : „Parinte, de ce nu asculti glasul lui Dumnezeu, care-ti porunceste prin copila Anuta, sa faci casa Maicii Domnului in Dealul Viei ?” Nedumerit, parintele o intreaba - „ce casa sa fac Maicii Domnului ?” la care femeia i-a raspuns - „Manastire sa faci, parinte !” in acel moment parintele Nicolae si-a dat seama ca este vorba de o hotarare divina si, cuprins de o liniste sufleteasca, s-a hotarat sa construiasca o manastire in amintirea copilei sale si pentru mangaierea credinciosilor din aceste parti. Sprijinit de consatenii sai, parintele hotaraste ridicarea Sfintei Manastiri intr-o poiana numita „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului, a fost infipta o cruce. Peste cateva zile, insa, constata uimiti ca crucea pe care o asezasera in poiana nu mai era la locul ei, ci se afla in alta parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stanca. Banuind ca o mana rauvoitoare a savarsit aceasta mutare, crucea a fost adusa si asezata la locul ei, iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a ramas de paza peste noapte. Seara tarziu, cand a inceput sa ninga, credinciosul s-a intors acasa. A doua zi, de dimineata, cand a ajuns acolo, desi nu era nici o urma pe zapada proaspat cazuta, crucea nu era la locul ei, ci a fost din nou gasita pe locul unde se afla actuala biserica a manastirii. Cu totii au considerat ca acesta nu poate fi decat un semn revelat prin care s-a aratat locul unde sa fie construita biserica sfintei manastiri. Lucrarile pentru ridicarea bisericii au inceput in anul 1923. Dupa multe greutati, cu sacrificii mari si ajutat de entuziasmul si bratele sutelor de credinciosi, s-a reusit ca in timp de doi ani sa fie ridicata o biserica modesta si o casa monahala. Manastirea a fost sfintita abia in 1926, de catre vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul manastirii. Astfel a luat fiinta „primul asezamant de acest feliu”, in Ardealul alipit. Multa vreme, asezamantul a ramas la stadiul de schit, neputandu-se dezvolta din cauza accesului foarte greu. Manastirea s-a putut dezvolta dupa 1965 si mai ales 1970, cand s-a introdus curentul electric si s-a amenajat drumul de acces. Ravna si daruirea unor stareti cu reala vocatie a imbogatit patrimoniul manastirii Rohia. Una din realizarile foarte importante ale acestui asezamant a fost, este si va ramane faptul ca aici, pe parcursul celor peste 70 de ani de existenta, sute de mii de romani si-au gasit materializate nazuintele unitatii de neam si credinta.